Figurinele incase din aur

Figurinele incașe de aur

Acese figurine de aur ce reprezintă animale misterioase din America de Sud seamănă izbitor cu niște aparate de zbor, ceea ce te poat duce cu gândul la lucruri greu de crezut… Totuși, rămâne un mister ce anume a servit drept model pentru aceste obiecte.
În 1996, constructorii germani de modele aeronautice Algund Eeboom și Peter Belting au făcut mai multe teste, încercând să confirme ipoteza că figurinele sunt mașini zburătoare. Cei doi au construit replici ale figurinelor incașe de aur, la scara 1:16, și le-au echipat cu motoare și sisteme de control prin radio.

Sursa:http://incredibilia.ro/6-obiecte-misterioase-inexplicabile/

Frank Costello

Frank Costello(1891 - 1973), a fost un gangster din New York care a crescut în partea de sus a lumii interlope a Americii. Acesta a controlat un vast imperiu de jocuri de noroc pe teritoriul Statelor Unite și-a bucurat de influență politică. Poreclit Big Boy Franky, el a devenit unul dintre cei mai puternice și influenți șefii ai Mafiei din istoria Americii, în cele din urmă conducând o organizație criminală numită"Rolls-Royce Crimes"

Sursa:http://esticurios.ro/lifestyle/top-10-cei-mai-temuti-mafioti

Vorbe de duh despre bautura (18 )

Mi s-a întâmplat azi noapte, în bar.
Pe la 2 dimineaţa, am observat două gemene superbe... Ce mai, cădeai pe jos când le vedeai, aşa de frumoase erau! Aşa că m-am dus direct la ele şi le-am zis:
- Domnisoarelor, sunt năucit de cât de frumoase sunteţi. Şi mai sunteţi şi gemene. Mi-ar face mare plăcere să vă ofer câte o băutură şi să ne conversăm, ce ziceţi?
- Eşti beat mort, nu-i aşa? m-au întrebat ele.
- Nuuu... Dar ce vă face să credeţi asta?... m-am bâlbâit eu.
- Păi din câte observ eu, sunt singură aici!

Vorbe de duh despre bautura (17 )

Doi beţivi într-un bar. Unul dintre ei zice:
– De 2 săptămâni nevasta mă tot dă afară din casă când vin beat. Ce să fac?
– Când ajungi în faţa uşii te dezbraci, şi ea nu poate să te lase afară că i ce or să zică vecini?
– O.K.
Zis şi făcut. După câteva zile se reîntâlnesc la bar:
– Bă, am făcut cum ai zis tu…
– Da, şi?
– Stai să-ţi zic, am ajuns în faţa uşii, m-am dezbrăcat, s-a deschis uşa, am intrat şi am auzit „Urmeaza staţia Piaţa Sudului, cu peronul pe partea dreapta”.

Demolarea idolilor-faza finala * Aiud-cetatea mortii

Demolarea idolilor - faza finală                                                                                                    

Categoria părinte: Închisori și lagăre                                                                                       Categorie: Aiud - cetatea morţii


Nu întâmplător, ultimul căruia colonelul Crăciun i-a dat cuvântul, în acea noapte de pomină, a fost părintele Stăniloaie.
Buni cunoscători ai psihologiei deţinuţilor, cei care au gândit şi pus în aplicare reeducarea erau conştienţi că dacă oamenii pot fi determinaţi, prin diferite metode, să renunţe la convingerile lor politice, la orgolii personale şi, în general, la toate deşertăciunile acestei lumi, nu în aceeaşi măsură pot fi determinaţi să renunţe la Dumnezeu. De aceea li s-a făcut o concesie. Sau li s-a dat iluzia că li se face o concesie, permiţându-li-se să şi-L păstreze pe Dumnezeu, şi acest lucru le-a fost anunţat prin cuvântul eminentului teolog care a fost părintele Dumitru Stăniloaie.
Problema pe care acesta a pus-o în discuţie a fost posibilitatea coexistenţei creştinismului cu socialismul. Deşi discursul său, diluat şi aproape confuz (părintele Stăniloaie nu era deloc un bun orator şi pe deasupra mai era şi timorat), nu a prea satisfăcut pe colonelul Crăciun, mai ales datorită stângăciilor de la sfârşitul expunerii când a trebuit să-şi i-a angajamente, a avut, totuşi, un impact deosebit asupra deţinuţilor. Le-a creat sentimentul că păstrându-şi-L pe Dumnezeu îşi vor putea salva sufletele şi acest sentiment i-a ajutat să treacă mai uşor peste vicisitudinile momentului respectiv.
În aceeaşi noapte, toţi cei pregătiţi pentru eliberare au fost puşi în libertate, în afară de cinci dintre cei ce îşi făcuseră autodemascările (la serviciile părintelui Stăniloaie se renunţase) care au fost reţinuţi, la dispoziţia Ministerului de Interne, pentru a da o nouă reprezentaţie, de data aceasta în faţa altor spectatori.
Au fost cazaţi într-un hotel din Aiud iar ziua erau luaţi cu maşinile şi duşi să viziteze împrejurimile. După câte se pare, au vizitat Hunedoara, Clujul, câteva Gospodării de Stat şi câteva şantiere de construcţii „entuziasmându-se” de nemaipomenitele realizări ale regimului.
Exact după o săptămână de la prima reprezentaţie, tot noaptea şi tot în sala mare a Clubului au fost aduşi, din Celular şi din Zarcă, alţi deţinuţi care au ascultat, cu aceeaşi stupefacţie ca şi cei din prima serie, autodemascările celor cinci care acum erau, deja, „oameni liberi”.
La această a doua reprezentaţie au fost aduse din Zarcă sau din alte cotloane ale Aiudului, şi câteva personalităţi de marcă din ierarhia superioară a Mişcării Legionare. Astfel, la declaraţiile făcute de cei cinci în acea noapte au participat: profesorul Nicolae Petraşcu, Secretar General al Mişcării Legionare, avocatul Nistor Chioreanu, Comandantul legionar al Ardealului, avocatul Radu Mironovici, Comandant al Bunei-Vestiri şi prinţul Alexandru Ghica, fostul Director General al Siguranţei Statului. Dintre aceştia doar prinţul Ghica mai fusese purtat prin diferite Cluburi, fiind unul dintre clienţii preferaţi ai ironiilor lui Crăciun. După câte se pare, ceilalţi erau scoşi la vedere pentru prima dată.
Pe lângă declaraţiile-rechizitoriu pe care le făcuseră şi cu ocazia primei reprezentaţii, cei cinci au prezentat cu lux de amănunte şi realizările regimului de care ei luaseră act cu ocazia vizitelor făcute în cele şase zile cât au stat la dispoziţia Ministerului de Interne. Şi probabil că ei nu au fost prea convingători în pledoaria lor, căci colonelul Crăciun s-a arătat foarte nemulţumit de pasivitatea sălii , care nu a reacţionat aşa cum s-ar fi aşteptat el. Este adevărat, unii ascultau cu oarecare interes, dar nici unul nu a avut motive să se entuziasmeze.
Spre deosebire de ceea ce se întâmplase cu o săptămână în urmă, când cuvântaseră doar cei care erau programaţi să o facă, de data aceasta au mai luat cuvântul şi alţii, în special şefi de reeducare, care s-au întrecut în a se entuziasma de ceea ce aflaseră că se realizase afară. Unul dintre aceştia, pentru a se evidenţia în faţa lui Crăciun, l-a somat pe Nicolae Petraşcu să-şi exprime şi el punctul de vedere în legătură cu cele auzite.
Nicolae Petraşcu, care multă vreme fusese imobilizat de un rebel reumatism poliarticular, a încercat cu greu să se ridice pentru a răspunde celui care îl provocase, dar colonelul Crăciun l-a oprit zicându-i:
„Lasă Petraşcule, acum stai şi ascultă! Vei vorbi şi tu, dar vei vorbi când vom vrea noi şi cum vom vrea noi”.
Cu această ocazie, pe colonelul Crăciun sau l-a luat gura pe dinainte, sau el a vrut, pur şi simplu, să fie cinic, recunoscând că, de fapt,cei ce acceptă să-şi facă autodemascarea, nu spun ceea ce ar vrea ei să spună, ci spun ceea ce li se cere.

***

Am pomenit mai înainte care au fost metodele pe care educatorii le-au întrebuinţat pentru a determina pe aceşti oameni să capituleze: şantajul, ameninţările, promisiunile, foamea, frica, frigul şi multe alte posibilităţi de constrângere pe care cei ce se credeau stăpâni absoluţi pe destinul celor lipsiţi de libertate, le aveau la îndemână. Mai greu de înţeles sunt mecanismele psihologice ale acestor căderi. Ce resorturi s-au dereglat în sufletele acestor oameni care până atunci trăiseră eroic şi fuseseră monumente de demnitate şi de abnegaţie pentru cauza pe care o slujeau, de au acceptat să abdice de la principiile lor de viaţă? Explicaţii există. Eu mă voi mărgini să evoc aici una singură pe care o consider a fi cea mai importantă. Trebuie observat că toţi aceşti oameni asupra cărora „s-a lucrat” intens pentru a fi îngenunchiaţi, nu mai erau tineri. Toţi erau spre 60 sau chiar trecuţi de 60 de ani. Şi, numai când eşti tânăr eşti nemuritor. Numai când eşti tânăr eşti capabil de nebunii sublime şi de gesturi nesăbuite. Pe măsură ce înaintezi în vârstă însă, devii mai grijuliu faţă de propria-ţi persoană, mai egoist chiar, iar instinctul de conservare ţi se exacerbează. Cu alte cuvinte, pe măsură ce îmbătrâneşti te cuminţeşti. Şi s-a dovedit că şi idolii noştri de atunci nu s-au putut sustrage acestei fatalităţi.

(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)

Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/712-demolarea-idolilor-faza-finala

Trandafirul s-a transformat din simbolul depravarii in floare sfanta

Trandafirul este simbolul suprem al iubirii. Desene foarte vechi, reprezentand trandafiri, au fost gasite si in pesterile din Knossos, in Creta. Insula Rodos poarta numele acestei flori.
In mitologia greaca, Chloris, zeita florilor, a gasit trupul mort a unei tinere nimfe si a creat din el primul trandafir. Afrodita, zeita iubirii, este cea care a dat frumusete florii, iar Dionysos, zeul vinului si al fertilitatii, i-a adaugat parfumul. Apolo a incalzit bobocul ca sa se poata deschide. Potrivit altei legende, Cupidon este cel care a creat primii trandafiri. S-a impiedicat odata, pe cand ducea nectarul zeilor de pe Muntele Olimp. Si acolo unde a cazut nectarul pe pamant au aparut imediat trandafirii.
Romanii adorau trandafirii si ii foloseau foarte mult. Acestia erau impletiti in ghirlande si purtati de mire si de mireasa. In timpul procesiunilor si al banchetelor, se presarau pe jos petale de trandafir. Oaspetii de la banchete purtau cununi de trandafiri ca sa nu se imbete.
Romanii asociau trandafirul cu ideea de discretie si taina, cate ori avea loc undeva o intalnire secreta, se atarna un trandafir de tavan. Obiceiul acesta mai supravietuieste in expresia “sub rosa” („sub trandafir”). Ideea de caracter tainic asociata cu trandafirul era cunoscuta si in Anglia de pe vremea dinastiei Tudor, cand pe multe tavane se pictau diverse modele ornamentale continand trandafiri. Sedintele secrete erau anuntate cu ajutorul trandafirilor.
Primii crestini refuzau sa accepte trandafiri in bisericile lor, deoarece ii asociau cu depravarea romana. Dar, treptat, si-au adaugat si credintele lor la superstitiile legate de trandafir. Se pare ca, initial, toti trandafirii erau rosii, pana cand Fecioara Maria si-a pus mantia pe un tufis de trandafiri. In acel moment, florile au devenit albe, ca semn al puritatii ei. Dupa aceea, trandafirul a devenit si pentru crestini o floare sfanta, caci simbolizeaza ranile lui Iisus (rosu) si puritatea Fecioarei (alb).
Musulmanii cred ca trandafirii au aparut din picaturile de sudoare care au cazut de pe fruntea lui Mohamed. In consecinta, trandafirul a devenit si la ei o floare sfanta si a fost asociata cu drumul sufletului. Probabil ca si frumoasele ferestre sub forma de rozeta din catedralele europene sunt legate de aceasta credinta.
Daca visezi trandafiri este semn de iubire si noroc. In limbajul florilor, trandafirii au diverse semnificatii, in functie de culoare. Trandafirii albi simbolizeaza iubirea casta, trandafirii rosii simbolizeaza pasiunea, cei galbeni, gelozia.

Sursa:http://www.almeea.ro/trandafirul-s-a-transformat-din-simbolul-depravarii-in-floare-sfanta/

Manuscrisul Voynich

Manuscrisul Voynich

Manuscrisul Voynich este, probabil, cea mai misterioasă carte din lume. Autorul său este necunoscut, textul este scris într-o limbă indescifrabilă, iar paginile sale sunt pline de simboluri inexplicabile și ilustrații stranii.
Ceea ce face acest manuscris cu totul neobișnuit este faptul că a fost scris într-un alfabet abolut unic, care nu are nimic în comun cu nicio limbă vorbită vreodată pe Pământ. Aceste text impenetrabil a fost studiat de cei mai importanți criptografi ai secolului XX, însă niciunul nu a reușit să îl descifreze.

Sursa:http://incredibilia.ro/6-obiecte-misterioase-inexplicabile/

Bugsy Moran

Bugsy Moran, deși numele său real era George Clarence, era recunoscut după porecla primită de la poliție, poreclă ce i-a fost dată din cauza pasiunii sale nebunești pentru violență. Toți cei care îl deranjau erau imediat uciși, de la cetățeni obișnuiți la mari rivali. Bugsy Moran era considerat cel mai mare dușman al lui Al Capone, existând chiar planuri ale acestuia de a-l asasina pe Moran, însă nicio încercare de-a lui Al Capone nu a avut succes.

Sursa:http://esticurios.ro/lifestyle/top-10-cei-mai-temuti-mafioti

Vorbe de duh despre bautura (16)

Trei beţivi bat la uşa unei doamne. Femeia deschide uşa, dar rămâne surprinsă! Unul dintre beţivi răspunde:
– Am venit să-l conducem pe soţul dvs. acasă, dar nu ştim care dintre noi este.

Vorbe de duh despre bautura (15)

Un beţiv se întorcea într-o seară acasă şi se opreşte în faţa unui felinar şi începe să bată în el. La scurt timp trece un alt beţiv care îi spune:
– Insistă, insistă, că e lumina aprinsă!