Hristos a inviat !

Pentru toti vizitatorii blogului :

Fie ca bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suflet Linişte şi Pace şi Fericirea de a petrece aceste clipe magice cu cei dragi.Hristos a inviat !

 

Mic tratat de scris poezii

Mic tratat de scris poezii
de Cristian Vasile

studiu de caz

Ce primavara
de Cristian Vasiliu


Se-anunță primăvara 
Cu-n buzdugan de patimi
 rații de căldură 
 tocul de la uși, 
Iar eu, ca niciodată,
De frica avalanșei,
Adulmec pe la colțuri
Cu palmele căuș;

Mă văd ca-ntr-o oglindă,
Cu venele deschise,
Foșnind de încordare,
Tristețe și de zel
azi-mi tatuez cu grijă,
 carne, la răscruce 
De dragoste și viață
Nescrisă-un ghiocel.

Se-ntorc din nord, în stoluri,
Pe treptele de spumă
Mari păsări care-l poartă
Ca pe-o solie-n clonț,
Dar tu privești, rămasă
Sub lespede, în iarnă,
Cu ochi-adânci și umezi
Ca urmele de glonț

 hotărăști deodată, 
Cu glasul tău mai aspru
Ca fulgerul ce urcă
Mânia în Olimp,
Că zborurile-s frânte,
Miresmele - minciună
azi nu e primăvara
 maine  - anotimp.

A trai fara incetare in bucurie * Metafizica

A trai fara incetare in bucurie

"A trai fara incetare in bucurie pare ceva imposibil fiindca nu se
cunoaste structura fiintei umane. Dincolo de corpul fizic, astral
si mental, noi posedam inca trei corpuri superioare: corpurile
cauzal, budic si atmic. Aceste trei corpuri ne pun in legatura cu
lumea divina si daca reusim sa le dezvoltam, nici chiar grijile
si necazurile nu ne mai pot distruge sau intuneca ceea ce suntem
 pe cale sa traim in regiunile luminii.
De aceea, prin gandurile, sentimentele si faptele noastre, dar
si prin meditatie si rugaciune, trebuie sa ne straduim zilnic sa
pastram legatura cu lumea divina, pentru a continua sa traim in
sufletul si spiritul nostru. Iar sufletul si spiritul nostru ne
 inspira o cu totul alta modalitate de a vedea si simti lucrurile.
Atunci cand sufletul si spiritul vorbesc in noi, atatea necazuri
dispar, atatea suferinte!Iar ele se transforma chiar in liniste,
in intelepciune, in intelegerea sensului vietii."

Omraam Mikhaël Aďvanhov
Sursa:http://esoterism.ro/ro/bucurie.php

Buna, tara ,rea tocmeala

Buna,tara,rea tocmeala
de eu si eu

Căpetenii peste lumea adunată-n drum, grămadă,
Să aducă osanale sau să scuipe vreo” bravadă”,
Voi vă țineți portavocea ori la piept ,ori la picioare,
Că ajuns-a Romania-n vesnic tele-comentare. 

Băjenitu-sau supușii,numai dorul le-a rămas.
Astăzi toți “boierii” țării-s arendași ori de pripas.
Mulți acas’ își poarta crucea de la Dunăre-n Carpați,
Plini de biruri ,plini de hulă ,doar cu gândul la urmași.

Am ajuns leliță fată de ocară-n lumea toată!
Şi să-i vezi pe câte unii ce se înbulzesc să vadă,
Cum misiții ne vândut-au țara noastră pe nimic: 
Ce-au agonisit strămoșii toată viața…pe-un fișic…

Legi în țară faceți zilnic și le știți doar voi și …voi.
Noi plătim …ori vreo “scadență” , ori vreo taxă pe…noroi.
Cu-așa guvernare hâdă nu faceți nici o scofală,
Eu vă spun, să țineți minte :“buna țară ,rea tocmeală!”

Fenomene inexplicabile *Muntii Superstitie

MUNTII SUPERSTITIE

La est de Phoenix, Arizona, Statele Unite ale Americii, se gaseste un lant muntos numit Muntii Superstitie, despre care circula o multime de legende care mai de care mai surprinzatoare. Se pare ca, undeva in anii 1800, un barbat pe nume Jacob Waltz a descoperit aici o uriasa mina de aur.
Barbatul nu a dezvaluit locul decat pe patul de moarte, atunci cand i-a spus unei singure persoane drumul catre comorile acestor munti.
In ciuda numeroaselor expeditii, mina de aur nu a fost gasita niciodata. Unii spun ca spiritele oamenilor care si-au pierdut viata in cautarea aurului inca bantuie muntii.

Sursa:http://www.efemeride.ro/locuri-de-pe-terra-unde-se-intampla-fenomene-inexplicabile

Ieri,azi,maine

Ieri,azi,maine
de Craciun Stelian-Vasile

Broscuta - tup tup - pe drum topaia
masina cu roata rea o calca...
Albinele zburau spre cosul de la fabrica
si se mirau ca intra toate-n panica...

Ce bine-i s-avem mai multi presedinti-
se da gratuit si pasta de dinti
nailoanele zboara si granita n-ai
si poti zbura cu ele si pana-n Dubai!

Ce bine-i s-avem limuzine la poarta
pe drumul cu gropi senatorii se cearta
sa intre la tine sa vada...nevoi daca ai;
asa-s de cuminti... - parca-s ingeri din rai!

Si, sigur ca da, de se-ntampla ceva,
la geam daca vrei sa privesti undeva-
luneta te-ajuta si te protejeaza,
de alti presedinti permanent te vegheaza!

Norocul nostru - ne-am nascut prea grasi
pe asfaltul platit nu calcam - suntem asi,
lasam doar politistii sa calce pe el
dirijand pe la zebra un frumos decibel...

A mai murit o caprioara

A MAI MURIT O CÄ‚PRIOARÄ‚....
de Florin

moartea caprioarei !

A mai murit o căprioară-n București
Au hămesit-o șireții democrați
La cina de la Hilton de povești
Toți pleșcarii lumii adunați...
Se impune totuși o-ntrebare:
De ce vor adunații căprioare?
Ce porcii nu le sunt de-ajuns
După ce atîta s-au împuns?

Nu-i secetă, nici viscol, nici potop...
O primăvară caldă se arată
azi-atunci te-ntrebi: cu care scop
aznfulecă din căprioare la serată?
azn timpul ăsta mor copii,
Islamul își ascute iataganul,
Se roagă sârbii în Episcopii
Să cadă peste NATO uraganul !

Frumoasele din munți și din păduri
Au fost cumplit măcelărite
 Pentru a satisface burți și guri 
La sumiturile morții fripturiste!
Câtă vreme șireții plănuiesc
Moarte pentru alții,viață pentru ei
Va fi cumplit pe Globul Pământesc,
O uriașă sferă de scântei!

Cu fiecare căprioară omorâtă
Cu fiecare câine otrăvit
Lumea devine mai urâtă
azi întunericul desăvârșit...
azireți ai lumii expirați anost,
Nu vă-mpărțiți în Stalini și în Hitleri,
Nu umiliți popoare fără rost!
Rugați-vă la Sfânta Vineri
azi cel mai bine, țineți-vă de post!

Mistere din Romania. Comoara din pestera fara fund

LOCURI MISTERIOASE DIN ROMÂNIA ȘI POVEȘTILE LOR. SUNT SUTE, POATE MII, IAR CEEA CE URMEAZĂ NU RIDICĂ DECÂT UN COLȚ AL VĂLULUI CE LE ÎMBRACĂ. COMORI ȘI PEȘTERI FĂRĂ FUND, LACURI SUBTERANE ȘI LEGENDE. IATĂ CE TE AȘTEAPTĂ LA IZVERNA, PE PLATOUL CLOȘANILOR!






Mă fascinează să străbat România și să-i adun poveștile, ca să le aștern pe hârtie. Dacă ești atent, la fecare pas vei găsi ceva de ascultat, de privit, de reistorisit. Dar unele locuri mustesc de legende, ca și cum ai păși pe deasupra izvoarelor epice ale lumii, peste care Dumnezeu a presărat țărâna timpului, iar păsările au însămânțat-o cu iarba cuvintelor. Un astfel de spațiu binecuvântat este podișul carstic al Ponoarelor și tocmai acolo vreau să mergem acum, în locul de-i spune Canicea, un sat vechi, înglobat acum în satul mai mare al Izvernei. Ei, și cu Izverna asta îi o poveste și le-om zice acum, pe amândouă, împreună.

SUFLETUL SATULUI CANICEA

Să-ncep însă cu Canicea și cu biserica lui cea veche de lemn, lutuită, văruită și-acoperită cu șindriliță. Ridicată pe la începutul anilor 1800, de către Muhuță Sbârnă din Seliștea Izvernei, după dorința fiică-si, preoteasa Sara Dumitrașcu din Cloșani, se-„nrudește” cu cea (mai vechișoară) din Ponoarele ori cu cea din Costești – aiste trei părând să respecte același timp de arhitectură. E mititică și îngustă, în formă de navă și seamănă, de-o vezi doar dintr-o parte, dintre nucii și brazii de dincolo de drum, cu o căscioară de oameni bătrâni. Și tot ca o casă de oameni bătrâni, stă cu „ochii” țintiți către poartă, să vadă de se mai întorc feciorii plecați la capătul lumii, au ba. Clopotnița de lemn și draniță e mai încolo și stă-ntr-o rână. Dar e atâta pace în juru-i, că glasul cintezei din brad se aude clar și cristalin îmbrăcând satul tot în speranță.Biserica din Canicea are hramul Sfinților Voievozi și-a fost folosită cândva și ca lăcaș de cult, și ca școală pentru copiii satului din platoul Cloșanilor. Către ușa mică urcă dintotdeauna câteva trepte de piatră și de-o parte și de alta a lor, cerdacul semiînchis servea de… sală de clasă. Aci ședeau copiii pe scăunele cu trei picioare, cu tăblițele de lemn învelite în ceară pe care învățau a desena buchiile.

LOCUL ÎNVERZIT DE UNDE IZVORĂSC LEGENDELE

Despre Izverna, viceprimărița Maria Căpăstraru, profesor de istorie, îmi zicea, cu vreo câțiva ani mai în urmă că ar veni numele de la verbul latin „verno, vernare”, care înseamnă a înverzi, deci loc înverzit. O altă variantă, cu origini slave, creditează ideea că ar fi vorba despre locul de unde izvorăște acea apă care străbate satul, mai ales că și peștera (unde e sursa apei) se numește tot așa. Împrejur sunt multe toponime slave, dar se explică și prin vecinătatea cu populațiile slave de la sudul Dunării. Și tot legate de acești vecini sud-istreni sunt și unele dintre legendele locului, precum cea a comorii Serbiei, ascunsă de Prințul Milan în peștera zisă și fără fund.

Sursa:http://www.efemeride.ro/mistere-din-romania-comoara-din-pestera-fara-fund

Orasul gri

Orasul gri
de Craciun Stelian-Vasile

cand griul puse stapanire pe oras
simteam cum creste blocul peste strada
iar fufele stau coltului de straja
cum ciobanelul - ierbii pe imas.

Coloane se indreapta spre uzine
căeaua sta varsata peste bord
mi-as pune-n intersectie un cort
dar n-am capacul de canal s-o paine

si mi-ar mai trebui putin magiun
din al' de prune, cum mancam la tara
dar lasa c-o sa vina toamna iara
si voi scapa de-orasul plin de fum.

Animalica

Animalica
de Craciun Stelian-Vasile

As vrea sa fiu un porc- cat vara e de lunga-
porumbul din cosher mai sper sa imi ajunga;
sa pot sa dorm intr-una, sa manc si iar sa dorm
pana ce pantecelul mi-apare gras, diform.

Apoi in toamna rece sa ma prefac motan
sa fur carnatii rosii ce-s insirati la geam
si matzele vestale sa-mi curete blanitza
ce-acopera - vezi bine- iubita mea suvitza.

In iarna sa fiu puric, sa tzopai ne-ncetat
sub hainele prea groase si greu de lepadat,
sa-mi sting adanca sete din butoiasul plin
cu vinul cel mai dulce, cu-aroma de pelin.

Apoi, in primavara, vreau sa dispar -normal
nu-mi place dragosteala pe care dai un ban,
prin partile dorsale sa scarpin neuronul
tot chinuind ideea sezutului pe tronul
ce-adaposteste golul!

Zarca Mariei Tereza *Aiud -Cetatea mortii

Zarca Mariei Tereza
Categoria părinte: Închisori și lagăre
Categorie: Aiud - cetatea morţii

Dacă deasupra Infernului lui Dante stătea scris: "Lasciate ogni speranza voi ch'entrate!" ("Lăsaţi orice speranţă voi cei intraţi!"), deasupra intrării în această temniţă scria Închisoarea Principală Aiud.
Socotită cea mai severă din sud-estul Europei, semăna foarte bine cu cea descrisă de Dante în volumul "Infernul". Astfel, pavilionul Celular era o clădire în formă de T, cu patru nivele, fiecare având 78 de celule şi două saloane mari. În interiorul închisorii, mai era o închisoare numită Zarcă - o clădire cu parter şi etaj, totalizînd 70 de celule - ridicată din ordinul împărătesei Maria Tereza, pentru osânda bieţilor români ardeleni. De acest lucru s-a ocupat Samuel Brukenthal, guvernatorul Ardealului şi, totodată, unul dintre amanţii săi, aceeaşi persoană care a înfiinţat muzeul din Sibiu şi care îi poartă numele.
Începând din anul 1929, Zarca a fost declarată insalubră, dar nu s-a ţinut cont de acest fapt. Când am ajuns acolo, în 1950, pereţii Zărcii erau umezi până la înălţimea de 1-1,5 m şi pe alocuri mucegăiţi. Începând din vara lui 1953, în Zarcă şi cele două secţii s-au montat peste geamuri obloane de culoare albastră, iar în Celular jaluzele din lemn, de aceeaşi culoare, aşa încât să nu putem vedea în curte. Doar printre crăpături, mai zăream un mic petic de cer înspre care ne îndreptam deseori privirile şi ne simţeam un pic mai liberi. Timp de peste 200 de ani, bieţii români au umplut aceste celule de aspră pedeapsă. Acolo au făcut osândă cei mai mari oameni ai neamului românesc, profesori universitari, savanţi, foşti miniştri, oameni de cultură, politicieni şi tot acolo au murit 34 de generali vestiţi, eroi din ultimul război mondial. Nici nu bănuiam atunci că în Aiud voi executa 18 ani de temniţă grea, din care 8 ani numai în această Zarcă.
Am fost repartizat în celula 199, etaj II, pe aripa orientată înspre nord, având la oarecare depărtare Cheile Turzii. Într-un spaţiu cu o lungime de 4 m şi o lăţime de 2 m, în colţul din stânga se afla tineta de murdărie, iar în colţul din dreapta vasul cu apă. Spre marea noastră bucurie, pe duşumeaua din scândură de brad ne-am întins, de la geam spre uşă, 8 inşi. Drept saltea şi velinţă, aveam o pătură foarte veche, roasă şi ruptă.
Aşa am stat acolo timp de aproape doi ani. Masa care ni se dădea atingea între 600 şi 700 calorii zilnic, apa era raţionalizată - cam 32 linguri/om, din care beam, spălam vasele şi ne spălam mâinile şi faţa. După puţin timp, abia ne mai puteam ridica, ţinându-ne anevoios de pereţi. Coapsele ne erau roase şi pline de puroi, iar muşchii se atrofiaseră, rămânând doar pielea care ne mai acoperea oasele.
Din datele furnizate de doctorul civil Ranca, medic al închisorii Aiud (ulterior, acesta va muri în condiţii suspecte, acuzat de comunişti că ar fi protejat anumiţi deţinuţi), din septembrie 1949 şi până la sfârşitul lui august 1950, au murit de foame 625 de inşi care au fost duşi la Râpa Robilor.(Grigore Caraza - Aiud însângerat)
Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/724-zarca-mariei-tereza