Frumusetea iernii, cu dulcele ecou al colindelor si cu imaginea celor dragi in suflet sa va aduca implinire, iubire si fericire. Sarbatori fericite!
joi, 22 decembrie 2016
marți, 20 decembrie 2016
Superstitii romanesti incredibile despre sufletul uman si ce se intampla cu el dupa moarte
Superstitii romanesti incredibile despre sufletul uman si ce se intampla cu el dupa moarte* Sufletul mortului sade in usa casei, pana pleaca la biserica, si de aceea se pune panza in stresina casei.
* Sufletul omului mort sade 40 de zile in stresina casei.
* Se crede ca sufletul mortului pana ce n-a tras clopotele, sta inca pe pamant si mortul aude toate cate vorbesc in casa.
* In locul unde a murit cineva, in trei nopti se pune o strachina cu apa, pentru ca sa bea sufletul mortului, care vine acolo pana la trei zile dupa ingropare.
* Sufletul omului umbla 6 saptamani prin toate locurile pe unde a umblat el cat a trait si apoi se duce la locul unde e ursat.
* Omul, dupa ce moare, ingerul ii poarta sufletul prin toate locurile pe unde a umblat cu trupul; dupa aceea se intoarce acasa si se pune pe stresina, unde sade trei zile. In timpul acesta venindu-i sete, zice ingerului: „Vai ingere, mult imi este sete”. Ingerul ii raspunde: du-te in casa si bea apa. Sufletul se duce, dar indata iese afara si spune ingerului: N-am baut, caci mi s-a facut mare scarba vazand acolo un hoit mare. (Acel hoit e corpul lui). Atunci ingerul ii zice: Vezi, in trupul acela ti-ai facut tu veacul, si abia acum ai iesit din el. De acest raspuns, sufletul este mai mult mahnit.
* Cand cineva moare, mai multe suflete se strang imprejurul lui de-l privesc si cei ce se duc de aprind cate o lumanare mortului, acele suflete multumesc acelei persoane.
* Omul, daca moare, sufletul lui umbla timp de 6 saptamani pe unde a umblat cu trupul, apoi vine la mormant, isi aduna tot ce i s-a dat pana atunci de pomana, se suie pe cruce, apoi se inalta la cer. Daca n-are cruce, sade pe mormant pana i se pune cruce, apoi se inalta.
* Sufletul mortului trece prin 24 vami ale vazduhului pana ce ajunge in imparatia cerului.
* Poporul da celui ce moare o lumina de ceara in mana, aprinsa, care se crede ca daca i-ar lipsi din mana, la iesirea sufletului, ar fi o mare nenorocire, caci sufletul ar ramanea prin intuneric si nu si-ar putea afla calea ce duce spre rai.
* Cand o persoana trage sa moara, se lasa ferestrele si usile deschise, sa aiba pe unde iesi sufletul.
Fantastice traditii si superstitii romanesti despre varcolaci si strigoi
Fantastice traditii si superstitii romanesti despre varcolaci si strigoi* Varcolacii se zice ca sunt cainii lui Dumnezeu, care vor sa manance luna, unde se afla Cain si Abel;
* Copiii care mor nebotezati, se fac zvarcolaci.
* Copiii nebotezati merg in iad; cand i se face lui Dumnezeu mila de dansii, ii preface in varcolaci si astfel umbla ei prin aer, pana ce ajung la luna, de o mananca.
* Unii zic ca varcolacii se suie la luna sau la soare, pe ata ce s-a sucit intr-o zi de dumineca, iar altii cred ca pe ata ce se toarce noaptea la luna.
* Cand pe luna o mananca varcolacii, va fi razboi ori razmerita.
Strigoii
* Daca o mama a avut sase fete uan dupa alta si toate traiesc, si a saptea oara a capatat iarasi o fata, cea de pe urma trebuie sa fie strigoaica.
* Se crede ca daca la o casa sunt 7 feciori sau 7 fete, unul din ei sau ele trebuie sa fie strigoi sau strigoaica.
* Daca un copil intarcat, suge tata mamei sale pe furis, la o saptamana dupa intarcare, apoi acel copil, dupa moartea lui, se face strigoi.
* Mortul peste care paseste pisica sau cainele, se face strigoi.
* Pune in gura si nasul mortului smirna si tamaie, ca sa nu se faca strigoi.
* Sa nu dai cucos peste groapa, ca se preface mortul in strigoi.
* Sa nu lasi mortul singur la priveghi, ca se face strigoi.
* Daca ai gasit pe vreun mort dezgropat, lasa-l asa, ca acela-i strigoi si-i pacat de-l ingropi.
* Se crede ca acea casa unde este usturoi, este scutita de strigoi, caci aceia fug de usturoi.
* Strigoiul sta pe pamant pana la miezul noptii.
* Daca, la sase saptamani de la moartea cuiva, moare si o alta persoana din familia celui de-ntai mort, atunci acesta se dezgroapa si daca il gaseste cu fata in jos, se crede ca este strigoi si indata i se bate un par in inima, pe care o si ia, si cu ea se ung toti membrii familiei, pazindu-se prin aceasta de a mai muri vreunul.
* Numai oamenii care sunt strigoi, numai aceia apar dupa moarte.
* Se zice ca peste mormantul unui strigoi, e cu neputinta face sa treaca un armasar negru ori un gansac.
* Cand se naste un copil, se infinge in pragul usii un cutit si se pune in leagan doua ace pentru ca sa se impiedice strigoii sa nu se apropie sa ia copilul.
sâmbătă, 10 decembrie 2016
Vorbe de duh despre bautura (8)
Vorbe de duh despre bautura (8)” Cand bem, ne imbatam. Cand ne imbatam, adormim. Cand adormim, nu pacatuim. Cand nu pacatuim, ajungem in rai.. Asa ca hai toti sa ne-mbatam si sa mergem in rai! ” BRIAN O’ROURKE
” Nu este adevarat ca bautura schimba caracterul omului. Il dezvaluie mult mai clar. ” JOHN OSBORNE
Zodia Rac
Zodia RacDe ești Rac în zodiac
Ești sensibil și-educat,
Uneori ești capricios
Și-asta nu ți-e de folos.
Ești un familist convins
Atașat ești de părinți,
Locul natal, o știi bine
Este sacru pentru tine.
Spirit blând și protector
Tenace, bun gospodar,
Ai înclinații spre lux
Și te-mbraci cu mult bun gust.
Un romantic incurabil
Manierat impecabil,
Uneori ești inconstant
Dar extrem de diplomat.
Te adaptezi foarte-ușor
Oricărui mediu din jur,
Stilul tău vestimentar
Seamănă cu-al unui star.
Firea ta e emotivă
Plină de compasiune,
Tradiția pentru tine
Este-o mare moștenire.
marți, 6 decembrie 2016
Cum Ciprian s-a transformat din mare vrajitor in Mare Sfant
Undeva in secolul al III-lea d.Hr., in Antiohia traia o fecioara frumoasa, care se numea Iustina, nascuta din parinti pagani. Auzind intamplator propovaduirea unui diacon, a vrut sa invete mai multe de la el. Nu a indraznit sa-l caute, dar a mers in taina la biserica, unde a ascultat cuvintele lui Dumnezeu si a crezut in Hristos. In scurta vreme, Iustina i-a adus la credinta si pe parintii sai, iar apoi au fost botezati toti trei.
Iustina a continuat sa se nevoiasca, traind in post, rugaciuni si in mare infranare. Intr-una dintre zile, cand mergea la biserica, a vazut-o un tanar desfranat, pe nume Aglaid, care s-a indragostit de ea. De atunci a pandit-o si a tot incercat sa o convinga sa-i fie sotie. Dar de fiecare data ea l-a respins, spunandu-i ca mirele ei este Hristos, caruia ii slujeste si vrea sa isi pastreze fecioria. Atunci, Aglaid a rapit-o si a dus-o acasa, dar au salvat-o vecinii cand i-au auzit strigatele.
Pentru ca nu stia ce sa mai faca, Aglaid a mers la un mare vrajitor si fermecator Ciprian; acesta va deveni mai tarziu Sf. Ciprian. Acesta a inceput sa invete de la varsta de 7 ani mestesugul vrajitoriei, iar cand a implinit 10 ani a ajuns in Grecia pentru a savarsi jertfe in Muntele Olimp. Aici a deprins multe dintre cunostintele sale: stia sa starneasca vantul, tunetele si ploile, sa tulbure valurile marii, sa provoace pagube in gradini si in campii. Apoi a mers in diferite cetati pentru a afla mai multe taine diavolesti. Astfel, la 20 de ani a mers in orasul Memfis ca sa studieze misterele egiptene, iar peste zece ani a plecat la caldeeni pentru a invata sa citeasca in stele. Multa vreme a stat si in Antiohia, unde a ucis multi oameni cu otravuri si cu farmece, iar pe copii ii jertfea diavolilor.
Vrajitorul Ciprian i-a spus tanarului ca dorinta sa va fi indeplinita si i-a dat un vas plin cu o licoare diavoleasca pentru ca sa stropeasca locuinta Iustinei. Si noaptea, cand s-a trezit sa se roage, Iustina a fost cuprinsa de pofte trupesti si gandul ii era la Aglaid. Dar ea a inteles ca toate acestea erau de la diavol, si astfel si-a facut semnul crucii si a inceput sa se roage cu tarie lui Hristos. Asa a reusit sa zdrobeasca puterea diavolului care o chinuia. Atunci, Ciprian a facut vraji si mai puternice, dar si Iustina a luptat cu postul, infranarea si rugaciunea staruitoare si a scapat si de data aceasta. Atunci, Ciprian i-a trimis din nou demoni nu doar ei, ci si familiei, insa Iustina a biruit din nou.
Cum toate vrajile pe care le credea de neinvins au fost destramate de o tanara fecioara, Ciprian a inceput sa puna la indoiala puterea diavolilor si a incercat sa-i alunge. Cand acestia au vrut sa-l sugrume, el si-a amintit de Iustina si si-a facut semnul crucii. Asa a inteles puterea credintei in Iisus Hristos.
Ciprian a mers apoi la episcop si i-a povestit tot ce a facut pana atunci; a luat cu el si cartile despre vrajitorie ca sa le arda. A fost botezat, iar apoi a ajuns citet, diacon, iar dupa un an a fost hirotonit preot. Mai tarziu, cand Ciprian a fost facut episcop, a invatat multi oameni sa creada in Iisus, iar pe Iustina a facut-o diaconita si stareta intr-o manastire de fecioare.
Insa conducatorul cetatii i-a trimis pe amandoi in temnita, unde li s-au zdrobit coastele si au fost aruncati intr-o galeata cu apa fiarta. Au rabdat toate chinurile si nu au renuntat la credinta lor, iar la data 2 octombrie 304 li s-au taiat capetele cu sabia. Trupurile lor au zacut timp de sase zile neingropate, apoi au fost luate de niste straini, care le-au dus la Roma, si acolo le-au dat unei femei cinstite, pentru a le ingropa. La mormantul lor, multi oameni bolnavi au fost tamaduiti.
Mana dreapta a Sf. Ciprian se afla in prezent la biserica Zlatari din Bucuresti.
Sursa: formula-as.ro
Iustina a continuat sa se nevoiasca, traind in post, rugaciuni si in mare infranare. Intr-una dintre zile, cand mergea la biserica, a vazut-o un tanar desfranat, pe nume Aglaid, care s-a indragostit de ea. De atunci a pandit-o si a tot incercat sa o convinga sa-i fie sotie. Dar de fiecare data ea l-a respins, spunandu-i ca mirele ei este Hristos, caruia ii slujeste si vrea sa isi pastreze fecioria. Atunci, Aglaid a rapit-o si a dus-o acasa, dar au salvat-o vecinii cand i-au auzit strigatele.
Pentru ca nu stia ce sa mai faca, Aglaid a mers la un mare vrajitor si fermecator Ciprian; acesta va deveni mai tarziu Sf. Ciprian. Acesta a inceput sa invete de la varsta de 7 ani mestesugul vrajitoriei, iar cand a implinit 10 ani a ajuns in Grecia pentru a savarsi jertfe in Muntele Olimp. Aici a deprins multe dintre cunostintele sale: stia sa starneasca vantul, tunetele si ploile, sa tulbure valurile marii, sa provoace pagube in gradini si in campii. Apoi a mers in diferite cetati pentru a afla mai multe taine diavolesti. Astfel, la 20 de ani a mers in orasul Memfis ca sa studieze misterele egiptene, iar peste zece ani a plecat la caldeeni pentru a invata sa citeasca in stele. Multa vreme a stat si in Antiohia, unde a ucis multi oameni cu otravuri si cu farmece, iar pe copii ii jertfea diavolilor.
Vrajitorul Ciprian i-a spus tanarului ca dorinta sa va fi indeplinita si i-a dat un vas plin cu o licoare diavoleasca pentru ca sa stropeasca locuinta Iustinei. Si noaptea, cand s-a trezit sa se roage, Iustina a fost cuprinsa de pofte trupesti si gandul ii era la Aglaid. Dar ea a inteles ca toate acestea erau de la diavol, si astfel si-a facut semnul crucii si a inceput sa se roage cu tarie lui Hristos. Asa a reusit sa zdrobeasca puterea diavolului care o chinuia. Atunci, Ciprian a facut vraji si mai puternice, dar si Iustina a luptat cu postul, infranarea si rugaciunea staruitoare si a scapat si de data aceasta. Atunci, Ciprian i-a trimis din nou demoni nu doar ei, ci si familiei, insa Iustina a biruit din nou.
Cum toate vrajile pe care le credea de neinvins au fost destramate de o tanara fecioara, Ciprian a inceput sa puna la indoiala puterea diavolilor si a incercat sa-i alunge. Cand acestia au vrut sa-l sugrume, el si-a amintit de Iustina si si-a facut semnul crucii. Asa a inteles puterea credintei in Iisus Hristos.
Ciprian a mers apoi la episcop si i-a povestit tot ce a facut pana atunci; a luat cu el si cartile despre vrajitorie ca sa le arda. A fost botezat, iar apoi a ajuns citet, diacon, iar dupa un an a fost hirotonit preot. Mai tarziu, cand Ciprian a fost facut episcop, a invatat multi oameni sa creada in Iisus, iar pe Iustina a facut-o diaconita si stareta intr-o manastire de fecioare.
Insa conducatorul cetatii i-a trimis pe amandoi in temnita, unde li s-au zdrobit coastele si au fost aruncati intr-o galeata cu apa fiarta. Au rabdat toate chinurile si nu au renuntat la credinta lor, iar la data 2 octombrie 304 li s-au taiat capetele cu sabia. Trupurile lor au zacut timp de sase zile neingropate, apoi au fost luate de niste straini, care le-au dus la Roma, si acolo le-au dat unei femei cinstite, pentru a le ingropa. La mormantul lor, multi oameni bolnavi au fost tamaduiti.
Mana dreapta a Sf. Ciprian se afla in prezent la biserica Zlatari din Bucuresti.
Sursa: formula-as.ro
Traditii si superstitii romanesti ciudate de Boboteaza
In cultura populara romaneasca, exista mai multe si traditii legate de Boboteaza:
* Pentru ca sa nu te prinda frigurile, durerile de cap, de piept si de stomac, e bine ca la Boboteaza, cand se afunda steagul in rau, sa te speli in acel moment cu apa de rau, caci tot anul esti sanatos.
* Daca in ziua de Boboteaza va fi vreme frumoasa, va fi un an imbelsugat in paine si peste.
* Cine se arunca in apa, in ziua de Boboteaza, se vindeca de orice boala. Din ziua de Boboteaza, 6 saptamani toate apele sunt curate si sfinte, chiar si in varful muntilor.
* Sa pastrezi macar o sticla cu apa de la Boboteaza, daca vrei sa ai cu ce-l tamadui pe copilul sau omul respectiv cand il va apuca, fereasca Dumnezeu, poate, raul.
* Daca in ziua de Boboteaza va bate crivatul, vor fi roade la bucate.
* Nu este bine a scoate gunoiul maturat de Boboteaza, caci, din contra, se scoate norocul din casa.
* Fetele care cad pe gheata de Boboteaza se crede ca sigur se vor marita in acel an.
Femei influente * Imparateasa Cixi
Imparateasa vaduva Cixi (1835 - 1908) Cixi a fost cea mai puternica femeie din China dupa Imparateasa Wu Zetian din secolul al XVII-lea din Dinastia Zhou, poate chiar mai influenta decat aceasta. Cixi a fost un lider ambitios si conservativ. Ea s-a opus influentei straine si a sprijinit Rascoala Boxerilordin anul 1900. Cixi a fost sotia Imparatului Xianfeng. Dupa moartea sotului sau, ea a actionat ca regent pentru fiul sau, Imparatul Tongzhi, si mai tarziu, pentru nepotul ei, Guangxu. Domnia ei a inceput in 1861 si a durat pana la moartea ei, in 1908. Cixi a fost ultima imparateasa din Dinastia Manchu Qing si ultima imparateasa vaduva din China. Cixi a fost trimisa in Orasul Interzis in anul 1851, pentru a-i fi concubina Imparatului Xianfeng. In 1856, Cixi a nascut un baiat, viitorul imparat, Tongzhi. Dupa nasterea fiului sau, statutul lui Cixi a crescut la curtea regala si a devenit sotia imparatului. Imparatul Xianfeng a murit curand, in 1861, si Tongzhi a devenit imparat, avand pe Cixi regent. In realitate, Cixi a avut puterea totala si a actionat in probleme statului. S-a inconjurat de consilieri buni, ce au ajutat-o la mentinerea puterii. Haosul intern si provocarile straine au lovit China in timpul lui Cixi. Tara a suferit in urma Razboiului Opiului si a Rascoalei Taiping. Cixi l-a insarcinat pe generalul pe Zeng Guofan sa se ocupe de rascoala, si, ca urmare, rascoala a fost inabusita. In 1881, datorita influentei straine din ce in ce mai mare, a oprit trimiterea copiilor pentru a studia peste hotare si a promovat ostilitatea fata de Vest. In 1898, Imparatul Guangxu, nepotul lui Cixi, a inceput reforma politica si culturala, cunoscuta ca Reforma celor 100 de zile. El a inceput sa simpatizeze cu Vestul, as ca Cixi l-a oprit printr-o lovitura de stat si punandu-l sub arest la domicilu. Resentimentul fata de influenta Vestica a continuat cu Rascoala boxerilor din anul 1900 in care misionarii crestini din vest au devenit tinta atacului. Rascoala a esuat cand puterile din vest au intervenit. In mod ironic, intre 1902 si 1908, Cixi si-a schimbat putin atitudinea despre Vest si a incurajat modernizarea Chinei.
vineri, 2 decembrie 2016
Sfantul Partenie din Lampsakos
Sfantul Partenie din Lampsakos este un mare sfant facator de minuni al Bisericii Ortodoxe, care a trait in Grecia secolului al IV-lea dupa Hristos, in timpul domniei Sfantului Imparat Constantin cel Mare, adica acum mai bine de 1.600 de ani. Acest mare sfant din vechime a savarsit multe si mari minuni in timpul vietii sale: a inviat trei morti, a izgonit demonii, a vindecat cancerul si toate bolile, etc., dar a ramas in mare parte necunoscut si ascuns timp de secole.
Sfantul Partenie din Lampsakos are trei puteri deosebite, care se potrivesc perfect nevoilor omului de azi:
* vindeca complet cancerul – de orice fel si in orice stadiu – si toate bolile trupesti si sufletesti;
* scoate demonii si desface vrajile, farmecele si toate legaturile necurate;
* salveaza din primejdii si rezolva minunat situatiile dificile.
Minuni ale Sfantului Partenie din Lampsakos din timpul vietii sale:
* A vindecat complet si rapid cancerul;
* A inviat 3 oameni;
* A vindecat bolile cauzate de vraji si farmece;
* A vindecat complet ochiul scos al unui om;
* A izgonit demonii;
* A scos demonii din oameni;
* A scos demonii din lucruri neinsufletite;
* A vindecat complet un paralizat;
* A adus ploaia si a daruit roade imbelsugate;
* A vindecat patimile sufletesti in chip minunat.
Sfantul Partenie din Lampsakos are trei puteri deosebite, care se potrivesc perfect nevoilor omului de azi:
* vindeca complet cancerul – de orice fel si in orice stadiu – si toate bolile trupesti si sufletesti;
* scoate demonii si desface vrajile, farmecele si toate legaturile necurate;
* salveaza din primejdii si rezolva minunat situatiile dificile.
Minuni ale Sfantului Partenie din Lampsakos din timpul vietii sale:
* A vindecat complet si rapid cancerul;
* A inviat 3 oameni;
* A vindecat bolile cauzate de vraji si farmece;
* A vindecat complet ochiul scos al unui om;
* A izgonit demonii;
* A scos demonii din oameni;
* A scos demonii din lucruri neinsufletite;
* A vindecat complet un paralizat;
* A adus ploaia si a daruit roade imbelsugate;
* A vindecat patimile sufletesti in chip minunat.
Dracusorul din sticla sau ”Genius „ :O legenda incredibila
Dracusorul din sticla sau ”Genius „ :O legenda incredibila
Spiritele sunt foarte diferite de oameni: au propriile lor valori, propriile lor sentimente, se infurie si se irita usor. Pentru a evita sa le intalnesti sau sa le provoci, e mai bine sa le cunosti. Astfel, dintre spiritele binevoitoare fac parte: spiridusii (la romani), kobolzii (la germani), micul demon familial francez lutin, omuletul scotian, brownie, duhul domestic slav – domovoi. Toti se trag din acelasi neam cu spiritul protector al romanilor – genius.
In ce-l priveste pe spiridusul nostru autohton el este, in general, favorabil, rareori nefast. Kernbach, in “Dictionarul de mitologie” spunea urmatoarele: “Un dracusor in carne si oase sau intruchiparea acestuia intr-o vietate vazuta sau nevazuta, care, la casa unde sade, aduce toate nenorocirile de pe lume, atat cat traieste omul. El se naste dintr-un ou parasit, care e clocit la subsuoara un timp determinat, avand adesea aspect de pui de gaina sau de sarpe in miniatura. Cu dibacie, el poate fi manevrat sa satisfaca cererile de bani formulate de cel care l-a clocit. Se pastreaza bine intr-o sticla inchisa si nu poate fi indepartat decat daca e legat intr-o basma aruncata pe ulita, pentru a fi ridicata de cineva. Pentru a nu deveni malefice, spiritele trebuie puse la treaba de catre oameni.”
In unele mitologii exista credinta ca anumite persoane pot intretine legaturi permanente cu spiritele invizibile, pe care le pun sa actioneze in interesul lor. Din aceasta categorie fac parte vrajitoarele, descantatoarele, ghicitoarele in bobi, dar si bizarii solomonari, niste vrajitori populari in traditia rurala romaneasca, buni manuitori ai magiei, inzestrati cu puteri supranaturale si care aveau legatura cu duhurile. Dupa credinta populara, ei stiu sa incalece pe balauri, sa zboare deasupra norilor si sa inlature sau sa aduca ploaia si grindina. Dupa traditie, sunt succesorii regelui biblic Solomon, considerat in folclorul multor popoare un vrajitor.
Spiritele sunt foarte diferite de oameni: au propriile lor valori, propriile lor sentimente, se infurie si se irita usor. Pentru a evita sa le intalnesti sau sa le provoci, e mai bine sa le cunosti. Astfel, dintre spiritele binevoitoare fac parte: spiridusii (la romani), kobolzii (la germani), micul demon familial francez lutin, omuletul scotian, brownie, duhul domestic slav – domovoi. Toti se trag din acelasi neam cu spiritul protector al romanilor – genius.
In ce-l priveste pe spiridusul nostru autohton el este, in general, favorabil, rareori nefast. Kernbach, in “Dictionarul de mitologie” spunea urmatoarele: “Un dracusor in carne si oase sau intruchiparea acestuia intr-o vietate vazuta sau nevazuta, care, la casa unde sade, aduce toate nenorocirile de pe lume, atat cat traieste omul. El se naste dintr-un ou parasit, care e clocit la subsuoara un timp determinat, avand adesea aspect de pui de gaina sau de sarpe in miniatura. Cu dibacie, el poate fi manevrat sa satisfaca cererile de bani formulate de cel care l-a clocit. Se pastreaza bine intr-o sticla inchisa si nu poate fi indepartat decat daca e legat intr-o basma aruncata pe ulita, pentru a fi ridicata de cineva. Pentru a nu deveni malefice, spiritele trebuie puse la treaba de catre oameni.”
In unele mitologii exista credinta ca anumite persoane pot intretine legaturi permanente cu spiritele invizibile, pe care le pun sa actioneze in interesul lor. Din aceasta categorie fac parte vrajitoarele, descantatoarele, ghicitoarele in bobi, dar si bizarii solomonari, niste vrajitori populari in traditia rurala romaneasca, buni manuitori ai magiei, inzestrati cu puteri supranaturale si care aveau legatura cu duhurile. Dupa credinta populara, ei stiu sa incalece pe balauri, sa zboare deasupra norilor si sa inlature sau sa aduca ploaia si grindina. Dupa traditie, sunt succesorii regelui biblic Solomon, considerat in folclorul multor popoare un vrajitor.
Elisabeta I a Angliei
Elisabeta I a Angliei (1533 -1603) Cu toate ca alte regine predecesoare, precum Imparateasa Matilda, Domna Jane Grey sau Maria I, au domenit de asemenea in Anglia, Elisabeta I a fost prima regina incoronata pe drept cu putere absoluta. Nu s-a maritat niciodata si cateodata era numita "Regina fecioara". Elisabeta I este cunoscuta pentru ca a adus Renastrerea in Anglia, pentru ca a infrant Armata Spaniola si a stabilit protestantismul in Anglia, inlocuind catolicismul roman. Elisabeta era fiica regelui Henry al VIII-lea si a celei de-a doua sotii a regelui, Anne Boleyn. Ea a domnit din 1558 pana la moartea ei, in 1603. A fost ultimul monarh din Dinastia Tudorilor si domnia ei este cunoscuta sub numele de "era elisabeteana". Elisabeta era un adevarat intelectual, fiind educata de catre renumitul savant, Roger Ascham. A studiat limba greaca, limba latina, retorica si filozofia; a stapanit foarte bine toate aceste subiecte. Nu a fost surprinzator ca atunci cand Elisabeta a preluat tronul a transformat curtea englezeasca intr-un centru de poeti, scriitori, muzicieni si invatati. A comunicat cu personalitati literare precum William Shakespeare, Edmund Spencer si Christopher Marlowe. Elisabeta I a transformat Anglia dintr-o natiune catolica in una protestanta. Cu toate ca simpatiza cu religia protestanta, ea a fost toleranta cu toate religiile din Anglia. Domnia si transformarile religioase ale ei au fost contestate de catre natiunile catolice europene. Ani de zile, verisoara Elisabetei, Maria, Regina a Scotiei, s-a considerat mostenitoarea de drept a tronului. Maria a complotat asasinatul Elisabetei ani de zile si ca urmare si-a petrecut marea parte a vietii in Anglia, in arest la domiciliu, pana cand, in final, a fost executata. Executia Mariei si suportul Angliei pentru protestantii spanioli din Tarile de Jos, au fost ultima picatura. In 1588, cumnatul Elisabetei, Filip al II-lea al Spaniei, a trimis flota navala, Armada Spaniola, pentru a invada Anglia, s-o detroneze pe Elisabeta si sa restaureze catolicismul ca religie oficiala. Elisabeta s-a luptat si a castigat. Infrangerea Armadei a lasat Spania falita si pe Filip al II-lea umilit. Anglia Elisabeteana a devenit mai prospera si, in curand, a inlocuit Spania ca o putere mondiala.
miercuri, 9 noiembrie 2016
Matematica
Matematică
de Chitul Grigore
O, matematică slăvită,
Pe care te iubim cu toţii,
Tu, fetelor, le dai emoţii,
Băieţilor doar chiulangită…
De ar scăpa măcar nepoţii
De jugu-acesta ca de vită,
Ce se transformă într-o sită,
Când dăm la Bac de ea cu toţii.
Dar nu-s speranţe de scăpare:
Aşteaptă mii de ecuaţii
O preasavantă rezolvare,
Ce va produce palpitaţii
Cândva şi pentru învăţaţii
Ce-s astăzi la socotitoare!
O, matematică slăvită,
Pe care te iubim cu toţii,
Tu, fetelor, le dai emoţii,
Băieţilor doar chiulangită…
De ar scăpa măcar nepoţii
De jugu-acesta ca de vită,
Ce se transformă într-o sită,
Când dăm la Bac de ea cu toţii.
Dar nu-s speranţe de scăpare:
Aşteaptă mii de ecuaţii
O preasavantă rezolvare,
Ce va produce palpitaţii
Cândva şi pentru învăţaţii
Ce-s astăzi la socotitoare!
Duelul
Duelul
de Chitul Grigore
Sunt urmărit cu-nverşunare
De sângerosul temerar,
Mă zbat, m-agit, dar în zadar,
N-am nici o şansă de scăpare…
Am declarat-o foarte clar:
“ Duşman de moarte-n mine are ! “ ,
Deci nu m-aştept la vreo cruţare
Din partea-acestui adversar.
Neobosit, se-opreşte rar –
Suspicios ca fata mare,
Îmi dă târcoale circular,
Dar… un moment de nemişcare,
Stau încordat în aşteptare
Şi… pleosc ! , strivesc şi-acest… ţânţar !
Sunt urmărit cu-nverşunare
De sângerosul temerar,
Mă zbat, m-agit, dar în zadar,
N-am nici o şansă de scăpare…
Am declarat-o foarte clar:
“ Duşman de moarte-n mine are ! “ ,
Deci nu m-aştept la vreo cruţare
Din partea-acestui adversar.
Neobosit, se-opreşte rar –
Suspicios ca fata mare,
Îmi dă târcoale circular,
Dar… un moment de nemişcare,
Stau încordat în aşteptare
Şi… pleosc ! , strivesc şi-acest… ţânţar !
Din intamplare
Din întâmplare…
de Chitul Grigore
S-au întâlnit aici, la mare,
În tabără la Costineşti:
El – un student din Baia Mare,
Ea – o brunetă din Ploieşti,
Din întâmplare…
Băiat galant, ca orişicare,
Şi-a invitat frumoasa-n fustă,
Spre înserat, la o plimbare,
Căci, de ! , faleza e îngustă,
Din întâmplare…
Vrăjit de zâna-ncântătoare,
El sugeră subtil o masă:
“ Luăm o bere şi-o gustare ! “
Ea: “ Mi-am uitat proteza-acasă … “
Din întâmplare…
Atunci Romeo,-n disperare,
Vru să se-nece în piscină,
Dar cu aşa căldură mare
Era şi apă prea puţină,
Din întâmplare…
S-au întâlnit aici, la mare,
În tabără la Costineşti:
El – un student din Baia Mare,
Ea – o brunetă din Ploieşti,
Din întâmplare…
Băiat galant, ca orişicare,
Şi-a invitat frumoasa-n fustă,
Spre înserat, la o plimbare,
Căci, de ! , faleza e îngustă,
Din întâmplare…
Vrăjit de zâna-ncântătoare,
El sugeră subtil o masă:
“ Luăm o bere şi-o gustare ! “
Ea: “ Mi-am uitat proteza-acasă … “
Din întâmplare…
Atunci Romeo,-n disperare,
Vru să se-nece în piscină,
Dar cu aşa căldură mare
Era şi apă prea puţină,
Din întâmplare…
Cel cu doua...
Cel cu doua . . . .
de Ion Pribeagu
Se zvonise-n oraselul
De pe deal, Chilia noua,
Cum ca Huma Haskelovici
Zice-se ca are doua.
Nimeni nu stia ce-s alea
Daca-s albe sau galbui
Doar atat, ca el le are
Si-amandoua-s ale lui.
Poate are doua case ?
Doua vaci, doua mâte ?
Doua gainusi motate ?
Poate doua porumbite ?
Nu, niciuna dintr-acestea
Dar fiind sigur ca le stiti
Va comunic ca sunt alea
Chiar la care va ganditi.
Insa fetele-ntre ele
Rusinoase, sum sunt toate
Isi spuneu cu preciziune :
- Nu se poate ! Nu se poate !
Zau, santem niste vacute
Cum ne intra-n creier noua
Toata lumea s-aiba una
Numai Huma s-aibe doua ?
Numai Hana Iosub, prinsa
De-al amorului jaratec
Si la gandul c-are doua
Si e si baiat simpatic.
S-a indragostit de dansul
De la prima scaparare
Si mai mult, sa se convinga
Daca-ntr-adevar le are.
Il pandea la strand sa-l vada
Dezbracandu-se pe chei -
Ce nu face-o fata culta
Pentru viitorul ei ? -
Azi asa si maine iarasi
A jucat in asa fel
Pana cand, la urma urmei
Ea s-a maritat cu el.
Insa vai, in noaptea nuntii
Dupa ce-a trecut furtuna
Hana-a observat ca Huma
A lucrat numai cu una.
Foarte indignata fata
De metodele aceste
L-a-ntrebat : -Asculta Huma
Dar cealalta unde este ?
- Unde vrei sa fie scumpo ?
E la rabin, draga fata !
La noi nimeni nu lucreaza
Cu-amandoua deodata !
Doar cand una oboseste
Si tu esti inca in verva,
Este bine-ntodeauna
Sa ai piesa de rezerva.
- Poate asa e ritualul ?
S-a gandit Hana Iosub -
Si-n familia lui Huma
Cele sfinte-s cu surub ?
Si plangea sarmana Hana
Varsand lacrimi mari cat cana
Fiinca Huma niciodata
N-a intrebuintat pe-a doua.
A trecut o luna - doua
Si-ntr-o seara, fara luna
In alcovu-ndragostitei
Giugiulindu-se-npreuna
Ea i-a spus : Asculta Huma
Ce-i in mana, nu-i minciuna !
Aia de la rabin draga
E cu mult, cu mult mai buna !
Se zvonise-n oraselul
De pe deal, Chilia noua,
Cum ca Huma Haskelovici
Zice-se ca are doua.
Nimeni nu stia ce-s alea
Daca-s albe sau galbui
Doar atat, ca el le are
Si-amandoua-s ale lui.
Poate are doua case ?
Doua vaci, doua mâte ?
Doua gainusi motate ?
Poate doua porumbite ?
Nu, niciuna dintr-acestea
Dar fiind sigur ca le stiti
Va comunic ca sunt alea
Chiar la care va ganditi.
Insa fetele-ntre ele
Rusinoase, sum sunt toate
Isi spuneu cu preciziune :
- Nu se poate ! Nu se poate !
Zau, santem niste vacute
Cum ne intra-n creier noua
Toata lumea s-aiba una
Numai Huma s-aibe doua ?
Numai Hana Iosub, prinsa
De-al amorului jaratec
Si la gandul c-are doua
Si e si baiat simpatic.
S-a indragostit de dansul
De la prima scaparare
Si mai mult, sa se convinga
Daca-ntr-adevar le are.
Il pandea la strand sa-l vada
Dezbracandu-se pe chei -
Ce nu face-o fata culta
Pentru viitorul ei ? -
Azi asa si maine iarasi
A jucat in asa fel
Pana cand, la urma urmei
Ea s-a maritat cu el.
Insa vai, in noaptea nuntii
Dupa ce-a trecut furtuna
Hana-a observat ca Huma
A lucrat numai cu una.
Foarte indignata fata
De metodele aceste
L-a-ntrebat : -Asculta Huma
Dar cealalta unde este ?
- Unde vrei sa fie scumpo ?
E la rabin, draga fata !
La noi nimeni nu lucreaza
Cu-amandoua deodata !
Doar cand una oboseste
Si tu esti inca in verva,
Este bine-ntodeauna
Sa ai piesa de rezerva.
- Poate asa e ritualul ?
S-a gandit Hana Iosub -
Si-n familia lui Huma
Cele sfinte-s cu surub ?
Si plangea sarmana Hana
Varsand lacrimi mari cat cana
Fiinca Huma niciodata
N-a intrebuintat pe-a doua.
A trecut o luna - doua
Si-ntr-o seara, fara luna
In alcovu-ndragostitei
Giugiulindu-se-npreuna
Ea i-a spus : Asculta Huma
Ce-i in mana, nu-i minciuna !
Aia de la rabin draga
E cu mult, cu mult mai buna !
marți, 1 noiembrie 2016
De ce se pun bani pe pieptul mortilor ? Traditii si superstitii uimitoare despre monede !
Monedele au fost intotdeauna considerate semne de noroc. O zicala populara spune: „Orice moneda pe care o am imi poarta noroc”. A da o moneda unui cersetor aduce intotdeauna noroc, ca si aruncarea ei intr-o fantana.
Obiceiul de a arunca o moneda intr-o fantana sau intr-un put isi are originea in vremurile cand oamenii credeau ca in ele traiau spiritele. Riscai sa ai ghinion daca nu le onorai cand treceai pe langa ele. Dar a arunca o moneda intr-un put inseamna mai mult decat a cinsti spiritele; inseamna si a le plati pentru a te proteja. In fiecare an, milioane de oameni arunca monede in splendida Fontana di Trevi din Roma crezand ca, facand asta, intr-o zi vor reveni in Orasul Etern. Iranienii fac acelasi lucru atunci cand arunca monede in bazinul de la mausoleul lui Saadi, poetul lor national.
Vorbe de duh despre bautura (7)
” O sticla de vin contine mai multa filozofie in ea decat orice alta carte din lume. ” LOUIS PASTEUR
” Nu esti beat atata timp cat poti sta intins pe podea fara sa te tii de nimic” DEAN MARTIN
” O femeie m-a determinat sa ma apuc de baut, iar eu nici macar nu am avut bunul simt sa ii multumesc. ” W.C. FIELDS
Femei influente *Isabel I de Castilia
Isabela I de Castlia (1451 - 1504) Isabela I de Castilia este considerata una dintre cele mai controversate si puternice regine din istoria Spaniei. Ea este cunoscuta mai ales pentru sponzorizarea calatoriei lui Cristofor Columb in Emisfera vestica, a initiat Inchizita Spaniola si a unificat regatele spaniole ramase independente intr-o singura tara. Isabela I a condus impreuna cu sotul ei, Ferdinand de Aragon, din 1474 pana la moarte in 1504. Isabela I, precum sotul ei, era o credincioasa devotata. In ciuda faptului ca Spania avea o diversitate de religii: catolica, evreiasca, musulmana, ce traiau aici de secole, Isabela si Ferdinand au considerat ca era obligatia lor so faca din catolicism o religie dominanta a Spaniei. Ca urmare, in 1478, Isabela si Ferdinand au initiat Inchizitia Spaniola. Mii de evrei ce se convertisera de curand la catolicism au fost priviti cu neincredere. Se crede ca in jur de 2,000 de evrei au fost torturati, ucisi si fortati sa paraseasca tara in timpul Inchizitiei. Aproximativ 40,000 de evrei au fost botezati pentru a evita expulzarea sau persecutia. Populatia musulmana ramasa a fost mai tarziu vizata. Isabela este cunoscuta de catre Biserica Catolica sub numele de "Slujitorul lui Dumnezeu Isabela", astfel ea a realizat primul pas in a deveni o sfanta. Cand Isabela si Ferdinand au preluat puterea, Reconquista(Recucerirea) se apropia de sfarsit. Mare parte a Spaniei, cu exceptia regatelor musulmane ce se aflau sub Dinastia Nasrid din Andaluzia, fusesera unificate si aduse sub controlul catolic. Intre anii 1585 si 1492, Isabela si Ferdinand au incercat sa termine acest proces, prin cucerirea regatelor musulmane ramase si sa forteze populatia musulmana ramasa sa mearga in exil. De asemenea, in 1492, Isabela l-a finantat pe Cristofor Columb pentru a-si incepe calatoria in Emisfera Vestica. Explorarile lui Columb, cu ajutorul Isabelei, au contribuit la fondarea unui Imperiu Colonial peste ocean, ce va aduce multa bogatie si putere Spaniei, de-a lungul timpului. In alte cuvinte, se poate spune ca Isabela I a Castiliei a contribuit la transformarea Spaniei intr-o putere mondiala. vineri, 28 octombrie 2016
Sex & shopping
Sex & shopping
de Valeriu Cercel
Nu ştiu dacă 'oi greşi,
Însă fără protocol:
Sexul e precum ar fi
La cumpărături în mall;
Un bărbat ştie ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Scurt apoi, fără să stea,
Iese-afară uşurat,
Nu îşi pierde ore-n şir
După aia nici să-l baţi,
Îşi aprinde abitir
Pân' la uşă un Carpaţi,
Dar femeia... este bai,
Cum şi-a pus al ei picior,
După ea, frate-meu, stai,
Nu-i scapă un colţişor,
Prin buticuri, prăvălii,
Brazdă mall-ul în zig-zag,
Amintindu-şi de copii
Când obloanele se trag,
Tot probează, tot oftează,
Ia pantofi, chiar din vitrină,
Dar nimic nu-i aranjează
Şutul ei de balerină,
Se îmbracă, se dezbracă,
Bluze, fuste, geci, taioare,
Până ape-ncep s-o treacă
De la cap printre picioare:
Fusta o face cam lată,
Vrea o alta subţirică,
Aia roşie-i pătrată,
Cealaltă are burtică,
Pune-o rochie, maro,
Stă-n oglindă strâmb şi drept,
Parcă toată-i doar popo,
Nu tu spate, nu tu piept,
Ia o bluză, o îmbracă
(Ce-o probă de patru ori!)
Nervi şi chin pân' o dezbracă
Fi'nd lipită de sudori...
Umblă-apoi prin galantare,
Se agaţă de-un ciorap,
Prin furouri, ce răbdare (!)
Îţi dai ochii peste cap,
Ori e mică, ori nu-i mare,
Câte zdrenţe-a tot probat,
N-a găsit măcar culoare
După gustu-i rafinat,
Şi-uite-aşa, precum vă zic,
Dop-o zi prin mall pierdută,
Făr' să cumpere nimic,
Pleacă.... nesatisfăcută.
Nu ştiu dacă 'oi greşi,
Însă fără protocol:
Sexul e precum ar fi
La cumpărături în mall;
Un bărbat ştie ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Scurt apoi, fără să stea,
Iese-afară uşurat,
Nu îşi pierde ore-n şir
După aia nici să-l baţi,
Îşi aprinde abitir
Pân' la uşă un Carpaţi,
Dar femeia... este bai,
Cum şi-a pus al ei picior,
După ea, frate-meu, stai,
Nu-i scapă un colţişor,
Prin buticuri, prăvălii,
Brazdă mall-ul în zig-zag,
Amintindu-şi de copii
Când obloanele se trag,
Tot probează, tot oftează,
Ia pantofi, chiar din vitrină,
Dar nimic nu-i aranjează
Şutul ei de balerină,
Se îmbracă, se dezbracă,
Bluze, fuste, geci, taioare,
Până ape-ncep s-o treacă
De la cap printre picioare:
Fusta o face cam lată,
Vrea o alta subţirică,
Aia roşie-i pătrată,
Cealaltă are burtică,
Pune-o rochie, maro,
Stă-n oglindă strâmb şi drept,
Parcă toată-i doar popo,
Nu tu spate, nu tu piept,
Ia o bluză, o îmbracă
(Ce-o probă de patru ori!)
Nervi şi chin pân' o dezbracă
Fi'nd lipită de sudori...
Umblă-apoi prin galantare,
Se agaţă de-un ciorap,
Prin furouri, ce răbdare (!)
Îţi dai ochii peste cap,
Ori e mică, ori nu-i mare,
Câte zdrenţe-a tot probat,
N-a găsit măcar culoare
După gustu-i rafinat,
Şi-uite-aşa, precum vă zic,
Dop-o zi prin mall pierdută,
Făr' să cumpere nimic,
Pleacă.... nesatisfăcută.
Ganduri de astazi...
Gânduri de astăzi....
de Valeriu Cercel
De aş fi fost eu "pupăza din tei",
Chiar de povestea spune c-am scăpat,
Orgoliul, sigur, nu m-ar fi lăsat...
Cum pana mea (?!) Vândută pe cinci lei (?!)...
Dar să fi fost eu "capra cu trei iezi"
Pe lup, măi nene, altfel ţi-l prăjeam,
Cu-n şmen, o ţeapă, şi-apoi îl dădeam
Pe euroi, în piaţă, la chinezi;
"Punguţa cu doi bani" dacă eram,
Pe Ţiriac 'l-aveam la deştu mic,
Iară Becali păpa tot lăptic,
Atât de bine ce mă investeam;
Ion dacă era astăzi, la fel,
Nu îşi pierdea el vremea cu poveşti,
Era parlamentar prin Bucureşti
Şi-avea şi-un tei, şi-un Mercedes sub el,
Iar dacă eu, pe vremea lui trăiam,
Ştiind ce mult citesc românii mei,
Îl dădeam dracu', frate, de condei
De aş fi fost eu "pupăza din tei",
Chiar de povestea spune c-am scăpat,
Orgoliul, sigur, nu m-ar fi lăsat...
Cum pana mea (?!) Vândută pe cinci lei (?!)...
Dar să fi fost eu "capra cu trei iezi"
Pe lup, măi nene, altfel ţi-l prăjeam,
Cu-n şmen, o ţeapă, şi-apoi îl dădeam
Pe euroi, în piaţă, la chinezi;
"Punguţa cu doi bani" dacă eram,
Pe Ţiriac 'l-aveam la deştu mic,
Iară Becali păpa tot lăptic,
Atât de bine ce mă investeam;
Ion dacă era astăzi, la fel,
Nu îşi pierdea el vremea cu poveşti,
Era parlamentar prin Bucureşti
Şi-avea şi-un tei, şi-un Mercedes sub el,
Iar dacă eu, pe vremea lui trăiam,
Ştiind ce mult citesc românii mei,
Îl dădeam dracu', frate, de condei
Traditii si superstitii minunate de Sambata Mare ,inainte de Inviere
SAMBATA MARE este ultima zi dinaintea marii sarbatori a Pastelui. De Sambata Mare, credinciosii se roaga, isi amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mantuirea omenirii si se pregatesc pentru ca la sfarsitul acestei zile sa ia parte la slujba de Inviere.
Iata cateva traditii cu privire la Sambata Mare:
* In Sambata Mare se sacrifica mielul si se prepara bucatele traditionale: drobul, friptura si borsul de miel.
* Inainte de slujba de inviere, gospodinele pregatesc cosul cu bucate, care urmeaza sa fie dus la biserica, pentru a fi sfintite de preot.
* Se spune ca “daca vrei sa ti se implineasca cele mai arzatoare dorinte, nu trebuie sa dormi cu nici un chip in noaptea de Sambata Mare, intrucat atunci cand se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea inlauntrul fiintei tale si nu-ti poate darui ce-ti doresti”.
* Barbatii trebuie sa stie ca, in Sambata Mare, femeia are cea mai mare putere din tot timpul anului.
* Ca sa nu ti se fure nimic tot restul anului, este bine sa nu dai nimic din casa in Sambata Mare.
* In Sambata Mare, fiecare gospodina isi pregateste cu grija cosul ce urmeaza a fi dus la biserica, pentru sfintire. In el asterne un stergar curat si pune o lumanare alba, apoi oua rosii, pasca, cozonac, oua incondeiate, o bucata de slanina, muschi de porc, sunca special preparata, zahar, faina, salata de hrean cu sfecla rosie fiarta, sare, cativa catei de usturoi, o ramura de busuioc, carnati, un miel din aluat copt intr-o forma speciala.
* Pentru ca toti membrii familiei sa fie sanatosi in decursul intregului an, oasele si resturile adunate dupa ce se taie mielul se ingroapa la radacina unui mar sau par.
miercuri, 12 octombrie 2016
Vorbe de duh despre bautura (6)
” Un dezavantaj al vinului este ca face omul sa incurce cuvintele cu gandurile ” SAMUEL JOHNSON
” Nu beau niciodata apa; chestia aia rugineste tevile.. ” W.C. FIELDS
Vorbe de duh despre bautura (5)
” Nu beau niciodata apa, mi-e sa nu ma obisnuiesc prea tare cu ea.. ” W.C. FIELDS
” Imi plac whisky-ul imbatranit si femeile tinere. ” ERROL FLYNN
Regimul alimentar de la zarca*Aiud-cetatea mortii
Regimul alimentar de la Zarcă
Categoria părinte: Închisori și lagăre
Categorie: Aiud - cetatea morţii
Cuprinşi de vârtejul vieţii spirituale din celulă, nici nu observăm îndeajuns că aici, la Zarcă, regimul alimentar este teribil de slab. În diversele ciorbe care ni se dau, nu există nimic consistent. Simţim doar gust de varză, cartofi sau fasole, dar bucăţi sau boabe din ele nu apar pe fundul ruginitei noastre gamele. Cât despre maţe sau zgârciuri (singurele noastre proteine de până acum) au dispărut cu desăvârşire. Şi acest regim devine din ce în ce mai sever. Desigur, ni se pare firesc ca la Zarcă să fie mai altfel decât în restul închisorii, dar nici chiar aşa! Cât timp se poate rezista oare cu o gamelă de zeamă chioară şi o bucată de turtoi, preparat din mălai încins? Este evident că a început ofensiva de represalii împotriva noastră.
Afară, după ieşirea din închisoare, voi afla de la Părintele Alexandru Nica, misterul regimului nostru de înfometare de la Zarcă, din timpul reeducării. În ziua de Florii a anului 1972, îmi va povesti, în casa parohială din Tureni (unde eram atunci preot), ceea ce se întâmpla atunci la bucătăria din Aiud: mâncarea destinatâ celor din Zarcă se strecura, pur şi simplu, în prezenţa ofiţerului de serviciu, ca să ajungă în gamela noastră numai lichidul. Prin această înfometare de doi ani de zile, colonelul Crăciun, respectiv regimul comunist, spera să ne înfrângă voinţa de onoare şi demnitate. Dar în majoritatea cazurilor celor de la Zarcă, glasul conştiinţei a fost mai puternic decât glasul stomacului. Eram supuşi la dresaj prin foamete, ca şi câinii lui Pavlov, dar bolşevicii uitau sau de fapt, nu credeau în puterea spiritului, care a biruit până la urmă.
(Pr. Liviu Brânzaș - Raza din catacombă)
Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/475-regimul-alimentar-de-la-zarca
sâmbătă, 8 octombrie 2016
De ziua ei
De ziua ei
de Valeriu Cercel
Mă-ntreb nedumerit distinse doamne
Căsătorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri câte toamne
Ascundeţi pentru voi de egoiste,
Cum până astăzi nu aţi învăţat
Că n-are rost, făcând chiar şi exces,
Cu soţul a vorbi codificat
Sau pe-ocolite cu subînţeles (?!)
Căci un bărbat fiind dintr-o bucată,
Nu v-o mai spun eu care, de isteţ
Nu-i place când femeia-i complicată
Şi mai ales când vrea ceva de preţ,
Cum m-a luat Măria-n dimineaţă
Din aşternut, fiind iar ziua ei,
Că împlinea a treia oară-n viaţă
Ca şi acum opt ani tot patruştrei:
Avui as-noapte-un vis tare ciudat,
Mi-ai oferit în dar, de ziua mea,
Un colier de perle minunat
Şi nu-nţeleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)
La care eu, de fel intuitiv,
Zâmbind, c-am priceput unde bătea,
În şoapte i-am spus galeş, afectiv:
"... diseară, în mod sigur, vei afla!"
Când ea putea să-mi spună răspicat
Fără ruşine, oblu şi firesc,
Nu să mă plimbe-n zori neapărat
Ştiind c-aşa ceva nu prea servesc...
Oricum, sub lumânări, seara la cină,
După mesajul clar ce l-am primit,
Cum tocmai fu şi ziua de chenzină,
Măriei un cadou i-am oferit,
Găsind, foarte surprinsă, evident,
În pacheţel, aşa cum îşi dorise,
De la iubitu-i soţ, mereu atent,
Bine'nţeles că... o carte de vise.
Mă-ntreb nedumerit distinse doamne
Căsătorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri câte toamne
Ascundeţi pentru voi de egoiste,
Cum până astăzi nu aţi învăţat
Că n-are rost, făcând chiar şi exces,
Cu soţul a vorbi codificat
Sau pe-ocolite cu subînţeles (?!)
Căci un bărbat fiind dintr-o bucată,
Nu v-o mai spun eu care, de isteţ
Nu-i place când femeia-i complicată
Şi mai ales când vrea ceva de preţ,
Cum m-a luat Măria-n dimineaţă
Din aşternut, fiind iar ziua ei,
Că împlinea a treia oară-n viaţă
Ca şi acum opt ani tot patruştrei:
Avui as-noapte-un vis tare ciudat,
Mi-ai oferit în dar, de ziua mea,
Un colier de perle minunat
Şi nu-nţeleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)
La care eu, de fel intuitiv,
Zâmbind, c-am priceput unde bătea,
În şoapte i-am spus galeş, afectiv:
"... diseară, în mod sigur, vei afla!"
Când ea putea să-mi spună răspicat
Fără ruşine, oblu şi firesc,
Nu să mă plimbe-n zori neapărat
Ştiind c-aşa ceva nu prea servesc...
Oricum, sub lumânări, seara la cină,
După mesajul clar ce l-am primit,
Cum tocmai fu şi ziua de chenzină,
Măriei un cadou i-am oferit,
Găsind, foarte surprinsă, evident,
În pacheţel, aşa cum îşi dorise,
De la iubitu-i soţ, mereu atent,
Bine'nţeles că... o carte de vise.
Idila estivala
Idilă estivală
de Valeriu Cercel
Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,
Şi ce zile la Mamaia!
Ce nopţi albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,
Spriţuri, dans, antren, friptane,
Mă ţinea pe palme Tanţa,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar şi chitanţa!)
Băi de soare, băi de mare,
Şi când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,
Noaptea-n schimb, fata nurlie,
(Viţă pură, românească)
Să nu pic la datorie,
M-alinta doar cu Fetească,
Iar în zori, la cafeneaua
A' din colţ, ca pe nimica,
Până achita cafeaua,
Mă sorbea din ochi Tănţica,
Unde-apoi, pe îndelete,
Visători, plini de speranţe,
Printre ultraviolete,
Pe nisip scriam romanţe...
..............................
Şi acum am leafa mică,
Iar în veri caniculare,
De mi-ar fi Tanţa gagică,
N-aş mai frige-o pe la mare,
Că doar fui iar... la Constanţa,
Ce Mamaia, Eforie!
La o vară de-a lu' Tanţa,
Într-o bombă, cu chirie,
Nu friptane, beri la gheaţă,
Nu tu dans, antren, visare,
Prima dată când în viaţă
M-am simţit prăjit la mare,
Fi'ndcă... după cununie,
Nu c-a dispărut romanţa...
Am ajuns la ananghie,
Tot plătind VISA lu' Tanţa!
Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,
Şi ce zile la Mamaia!
Ce nopţi albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,
Spriţuri, dans, antren, friptane,
Mă ţinea pe palme Tanţa,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar şi chitanţa!)
Băi de soare, băi de mare,
Şi când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,
Noaptea-n schimb, fata nurlie,
(Viţă pură, românească)
Să nu pic la datorie,
M-alinta doar cu Fetească,
Iar în zori, la cafeneaua
A' din colţ, ca pe nimica,
Până achita cafeaua,
Mă sorbea din ochi Tănţica,
Unde-apoi, pe îndelete,
Visători, plini de speranţe,
Printre ultraviolete,
Pe nisip scriam romanţe...
..............................
Şi acum am leafa mică,
Iar în veri caniculare,
De mi-ar fi Tanţa gagică,
N-aş mai frige-o pe la mare,
Că doar fui iar... la Constanţa,
Ce Mamaia, Eforie!
La o vară de-a lu' Tanţa,
Într-o bombă, cu chirie,
Nu friptane, beri la gheaţă,
Nu tu dans, antren, visare,
Prima dată când în viaţă
M-am simţit prăjit la mare,
Fi'ndcă... după cununie,
Nu c-a dispărut romanţa...
Am ajuns la ananghie,
Tot plătind VISA lu' Tanţa!
Vis
Vis
de Valeriu Cercel
De aş putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Şi-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic şi-apoi să îi iau scara,
Dezlănţuind în albii însetate
Izvoarele curgându-şi apa vie
Prin şipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,
Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aş împleti viselor tale
Cu aşternut şi perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,
Unde pe seară, sub aceeaşi Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte şi mai bună.
De aş putea să strâng în pumni Sahara,
Atât de tare, s-o prefac în stâncă,
Şi-acolo unde-i bolta mai adâncă
Să o ridic şi-apoi să îi iau scara,
Dezlănţuind în albii însetate
Izvoarele curgându-şi apa vie
Prin şipote-n scântei de feerie
Din cheia ce-am topit-o nestemate,
Iar din culori ce triluri se coboară,
Un pat aş împleti viselor tale
Cu aşternut şi perne de petale
Din baobabii-n floare, prima oară,
Unde pe seară, sub aceeaşi Lună,
Am reîncepe-o nouă epopee,
Eu singur om, tu unică femeie,
O lume mai cuminte şi mai bună.
Femei influente: Imparateaza Wu Zetian
Imparateasa Wu Zetian (625 - 705)Imparateasa Wu Zetian este considerata una din cele mai influente femei din istoria Chinei. A trait in timpul Dinastiei Tang si era fiica a unei familii de nobili bogati. Cand a implinat 13 ani, a fost trimisa la Imparatul Taizong pentru a deveni una din concubinele lui. Dupa moartea imparatului in 649, Imparatul Gaozong a luat tronul si Wu Zetian a fost trimisa sa devina o calugarita budhista. Imparateasa Wang, sotia lui Gaozong, avand probleme cu una din concubinele favorite ale imparatului, a adus-o pe Wu Zetian inapoi la palat, pentru a deveni concubina sotului sau. Planul insa a esuat pentru Wang. Wu Zetian a devenit in scurt timp favorita lui Gaozong, iar lupta pentru putere a inceput sa se dea intre cele femei: Imparateasa Wang, Wu Zetian si concubina Xiao. Intr-un final, Imparateasa Wang si concubina Xiao, s-au hotarat sa-si uneasca fortele pentru a opri influenta lui Wu Zeitan asupra lui Gaozong. Acest plan a esuat de asemenea, pentru ca in anul 654 Wu Zetian a dat nastere unei fetite ce a murit la scurt timp. Gaozong si oficialii de la curte au acuzat-o pe imparateasa de uciderea copilului. Ca urmare, Gaozong a inlocuit-o pe aceasta cu Wu Zetian, ca imparateasa. In anul 655, concubina Xiao si fosta imparateasa Wang au fost acuzate de vrajitorie si au fost executate la ordinul lui Wu Zetian. Ca si imparateasa, Wu Zetian a devenit foarte puternica. Pe la sfarsitul vietii lui Gaozong, ea lua toate deciziile importante din guvernare. Dupa moartea imparatului in anul 683, Wu Zetian a devenit imparateasa vaduva. In 1690 s-a incoronat singura ca Imparat al Chinei si a intrerupt Dinastia Tang, creand propria ei dinastie, Dinastia Zhou. Wu Zetian este singura femeie din istoria Chinei ce a domnit ca imparat. In ciuda cruzimii ei, in lupta pentru putere si ucigand sau exiland multi nobili, Wu Zetian a reusit multe lucruri atunci cand a condus tara. A influentat raspandirea budhismului in China si a facut aceasta religie oficiala, inlocuind Taoismul. A redus taxele si a crescut productaa din agricultura. Imparateasa a murit in 705, la varsta de 80 de anisâmbătă, 1 octombrie 2016
Tunelul de sub Marea Neagră, construit de o civilizație extrem de avansată
Unul dintre cele mai fascinate mistere ale țării noastre este tunelul secret de sub Marea Neagră. Nu se cunosc prea multe detalii despre acest presupus tunel, dar de nenumărate ori în istorie el a fost menționat în diverse ipostaze.
Povestea tunelului sau chiar ale tunelurilor de sub Marea Neagră începe odată cu Primul Război Mondial. Atunci este consemnată prima poveste prin care țăranii din Dobrogea foloseau un tunel misterios pentru a-și duce oile tocmai în Turcia. Intrarea în tunel era știută numai de câțiva oameni și era folosit doar în situații de urgență.
O altă consemnare interesantă a fost realizată undeva prin anii ’80, când un grup de muncitori de la Canalul Dunăre-Marea Neagră a descoperit o intrare a tunelului de sub Marea Neagră. Nu se știe cu exactitate dacă în acele vremuri tunelul a fost cercetat sau nu, dar știrea nu a fost făcută publică, doar s-a menținut într-un cerc restrâns.
Se mai spune că această intrare a fost descoperită într-un cimitir din Murfatlar și era folosită în dese rânduri de muncitorii de la canal pentru a trece în Bulgaria.
Exportul nu se realiza pe uscat sau cu vasele, ci prin două tuneluri de dimensiuni impresionante, potrivit cronicii menționate. Cele două tuneluri ar porni din sudul Dobrogei actuale și din Cadrilater și traversează Marea Neagră. În timpul războiului, aceste guri de acces au fost astupate din motive de siguranță națională și au fost păzite.
Există bănuieli cum că Securitatea era la curent cu existența acestor tuneluri megalitice și nimănui nu îi era permis să se apropie de căile de acces.
În prezent nu se mai știe nimic despre acest tunel. Nu se cunoaște nici locul prin care se poate accesa și nici cine l-a construit, cu ce scop și când.
Este la îndemâna oricui să înțeleagă că un tunel pe sub Marea Neagră nu se poate construi cu tehnologia din ziua de astăzi și asta presupune că a fost realizat de o civilizație extrem de avansată din punct de vedere tehnologic, care avea scopul de a se ascunde de un potențial inamic care ori exista pe Terra sau venea din spațiu.
Sursa:http://www.efemeride.ro/mistere-tunelul-de-sub-marea-neagra-construit-de-o-civilizatie-extrem-de-avansata
Triunghiul Bridgewater *Fenome inexplicabile
TRIUNGHIUL BRIDGEWATER
Zona de circa 300 de kilometri patrati din sud-estul statului Massachusetts, la sud de Boston, pare a fi o regiune cu adevarat supranaturala. Aici au fost raportate inca din anii ’70 aparitii ale unor creaturi inalte si paroase, pasari imense, iar in 1976, un barbat a vazut un caine urias, fantomatic, cu ochi rosii. In plus, nu au lipsit nici aparitiile de obiecte neindentificate.
In 1908, chiar in noaptea de Halloween, doi barbati au vazut pe cer o lumina ca o lanterna uriasa. Toate aceste episoade au ramas invaluite in mister.
mixdecultura.ro
miercuri, 14 septembrie 2016
Fenomene inexplicabile *Triunghiul Bennington
TRIUNGHIUL BENNINGTON
In sud-vestul statului Vermont exista triunghiul Bennington, o regiune in care au fost inregistrate 5 disparitii misterioase intre anii 1945-1950. Middle Rivers, in varsta de 75 de ani, conducea un grup de vanatori in 1945, insa dupa ce a luat-o in fata grupului nu a mai fost vazut vreodata. Un an mai tarziu, Paula Welden, in varsta de 18 ani, se afla in drumetie pe munte, calatorie din care nu s-a mai intors niciodata.
Trei ani mai tarziu, in 1949, veteranul James E.Tetford lua autobuzul spre casa. Desi barbatul a fost vazut in autobuz cu o statie inainte de capat, Tetford a fost de negasit cand autobuzul a ajuns la destinatie, desi bagajul sau se afla inca in masina.
In 1950, Paul Jepson, in varsta de 8 ani, a disparut chiar de langa mama sa, iar cateva luni mai tarziu o femeie pe nume Frieda Langer a devenit de negasit pe muntele Glatenbury. Trupul femeii a fost singurul recuperat, insa gradul de mutilare era atat de mare, incat cauza mortii nu a putut fi stabilita.
Fenomene inexplicabile * Valea San Luis
VALEA SAN LUIS
Sudul statului Colorado pare a fi o zona predestinata fenomenelor si evenimentelor inexplicabile. In valea San Luis au loc deseori aparitii ale navelor extraterestre, dar si mutilari ale animalelor. Din anul 2000, mai mult de 50 de OZN-uri au fost vazute in zona, martori fiind zeci de oameni.
Episoadele privind mutilarea animalelor au inceput in 1967, sute de necuvantatoare fiind mutilate cu taieturi precise, desi in jurul lor nu s-a gasit niciun pic de sange. Investigatiile demarate nu au ajuns la nicio concluzie cu privire la originea acestor fenomene.
marți, 6 septembrie 2016
Scrisoare catre un necunoscut
Scrisoare catre un necunoscut
de Costel Macovei
cu siguranţă nu ne-am întâlnit
nu-ţi ştiu nici chipul, nici cuvântul
iar gândurilor nu le-aş da de cap
poate că am călcat umbra paşilor tăi
lăsând iubirea să mă-învăluie ca un parfum
dar nimeni n-a venit ca să confirme
uneori când visez că zbor
îţi simt privirea urmărindu-mă
şi dacă n-ar fi vântul să mă strângă-n braţe
m-aş da pământului ce-ţi împleteşte umbra
cu siguranţă nu ne-am întâlnit
nu-ţi ştiu nici chipul, nici cuvântul
iar gândurilor nu le-aş da de cap
poate că am călcat umbra paşilor tăi
lăsând iubirea să mă-învăluie ca un parfum
dar nimeni n-a venit ca să confirme
uneori când visez că zbor
îţi simt privirea urmărindu-mă
şi dacă n-ar fi vântul să mă strângă-n braţe
m-aş da pământului ce-ţi împleteşte umbra
Copacul condamnat la moarte
Copacul condamnat la moarte
de Costel Macovei
din noaptea minţii şi din hăul fără suflet
s-a hotărât ca toţi cei care nu ştiu capul să şi-l plece
să piară în uitare sub lovituri de seceri
şi-n malaxorul morţii trecutul să-şi jupoaie
el nu ştie care sunt acuzaţiile aduse
şi nici nu ştie să îşi plece crengile-n uitare
el ştie doar că cerul îi e frate
când gerul muşcă din boboci a moarte
au fost şi vremi când l-au închis în gard de sârmă
îndepărtând pe toţi cei care l-ar fi strâns în braţe
cu iubire, cu lacrimă, cu speranţă, cu moartea-n suflet
dar nu şi-a smuls rădăcinile să dea bir cu fugiţii
îşi poartă cerul printre crengile ce cad
din noaptea minţii şi din hăul fără suflet
s-a hotărât ca toţi cei care nu ştiu capul să şi-l plece
să piară în uitare sub lovituri de seceri
şi-n malaxorul morţii trecutul să-şi jupoaie
el nu ştie care sunt acuzaţiile aduse
şi nici nu ştie să îşi plece crengile-n uitare
el ştie doar că cerul îi e frate
când gerul muşcă din boboci a moarte
au fost şi vremi când l-au închis în gard de sârmă
îndepărtând pe toţi cei care l-ar fi strâns în braţe
cu iubire, cu lacrimă, cu speranţă, cu moartea-n suflet
dar nu şi-a smuls rădăcinile să dea bir cu fugiţii
îşi poartă cerul printre crengile ce cad
Cumpar pitici
Cumpar pitici
de Alina
nici din aceia de circ
pitici
pentru suflet creier și sânge
fiindcă vezi tu
nu că m-aș plânge
dar nuștiucumșidece
ai mei s-au mărit
și prea sunt normali
și serioși
și cuminți
și și și
nimic
chiar nimic nu-i mai scoate din minți
parcă sunt mucenici
pe cuvânt
nu mai am încotro
tre` să-i vând
ori să-i dau de suflet cuiva
care-i vrea
cumpăr pitici
intr-o ureche
șui
sau trăsniți
de orice culoare
nuanță
de la gri la roșu aprins
luni, 5 septembrie 2016
Semnificatii simbolistice ascunse ale obiectelor casnice
Este posibil sa nu va dati seama ca simplele obiecte pe care le vedeti si le utilizati zilnic pot avea semnificatii simbolice specifice. De exemplu, stiati ca un cutit in paine sau o perdea albastra pot avea semnificatii la care nu v-ati gandit vreodata? Picturile bizantine, gotice si cele renascentiste sunt bogate in semnificatii filosofice si crestine in ceea ce priveste obiectele comune de uz casnic.
Priviti exemplele de mai jos si semnificatiile pe care ele le au:
1. Un cutit intr-o bucata de paine: reprezinta o comuniune sfanta.
2. Un bat: simbolizeaza moartea. Iuda, unul dintre apostoli, a fost batut pana la moarte cu un bat.
3. O perna rosie: simbolizeaza sufletul pacatos.
4. Cuiele: reprezinta rastignirea lui Hristos.
5. Un ceainic de cupru rasturnat: reprezinta pierderea credintei.
6. O lamaie langa o solnita: simbolizeaza faptelerele.
7. Perdele albastre si alba care falfaie: reprezinta lumea cereasca.
8. O lumanare care a ars: simbolizeaza o lipsa de pietate si virtute.
9. Clepsidra: reprezinta trecerea inevitabila a timpului si certitudinea mortii.
10. Un ceas fara limbi: semnifica neputinta omului de a-si controla propria soarta.
11. Un iepuras pe un platou alb sau argintiu: simbolizeaza fertilitatea.
12. O calimara rasturnata: reprezinta promisiunile incalcate.
13. Oglinda: sugereaza vanitatea sau un caracter introspectiv.
14. O jucarie de copil: reprezinta libertatea, virtutea si inocenta vietii timpurii.
15. O fereastra murdara: reprezinta o boala fizica.
De ce sunt mortii dezgropati dupa 7 ani ? Cateva motive incredibile ...
Dupa traditia Bisericii mortii nu se dezgroapa niciodata, pana la judecata cea de apoi. Dar in unele locuri este obiceiul de a se dezgropa mortii la sapte ani, cand li se face pomenire la mormant. Se mai dezgroapa prin orase, unde nu este suficient loc, prin cimitire si chiar in unele manastiri, iar osemintele calugarilor se depun in asa numitele “gropnite”, “cripte”, adica “osuare”, situate sub bisericile din cimitir, cum sunt la Manastirile Neamt, Secu, Agapia, Varatic si altele.
Dezgroparea mortilor este benevola. De obicei se pastreaza traditia locului.
Dezgroparea este obligatorie numai in trei cazuri: cand cel raposat a fost blestemat, sau a fost sub vreo legatura arhiereasca, sau a murit in pacate foarte grele. Daca sunt aflati neputreziti, este semn ca nu au fost iertati de Dumnezeu si este nevoie de multe rugaciuni si dezlegari ca sa fie iertati. Iar in alte cazuri nu trebuie sa le mai tulburam linistea celor pecetluiti pana la a doua inviere.
Sursa: bzi.ro
Vorbe de duh despre bautura (4)
” Daca bei ,mori, daca nu bei tot mori. Atunci bea ca sa sti de ce ai murit! ” MIHAIL EMINESCU
” Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet. „PAPA IOAN AL XXIII-LEA
” Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet. „PAPA IOAN AL XXIII-LEA
sâmbătă, 3 septembrie 2016
Ce e Romania ?
Ce e Romania ?
de Costel Macovei
un spaţiu? un timp ? o idee ? o poveste ?
poate că nimic din toate acestea sau poate că toate luate la un loc
România este amintirea unei zăpezi curate…
este amintirea unei copilării
este un şir de scrisori
şi mai ales
este o doină mută
ea este jelania ce se împotriveşte neantului
şi nu pentru că îi este frică de moarte
ci pentru că nu suportă uitarea
din cauza asta România este o crestătură
în stâlpul porţii şi în stâlpul cerdacului
un semn în ciobul de lut
şi-n urzeala vremurilor ce se tot ţes
desfăcându-se pe la margini
România este nobleţea simplificată până la linie
este buza care şopteşte luceferilor
şi călăuza nopţilor adânci
România,
indiferent de vremelnicia omenescului
este o stare…
un spaţiu? un timp ? o idee ? o poveste ?
poate că nimic din toate acestea sau poate că toate luate la un loc
România este amintirea unei zăpezi curate…
este amintirea unei copilării
este un şir de scrisori
şi mai ales
este o doină mută
ea este jelania ce se împotriveşte neantului
şi nu pentru că îi este frică de moarte
ci pentru că nu suportă uitarea
din cauza asta România este o crestătură
în stâlpul porţii şi în stâlpul cerdacului
un semn în ciobul de lut
şi-n urzeala vremurilor ce se tot ţes
desfăcându-se pe la margini
România este nobleţea simplificată până la linie
este buza care şopteşte luceferilor
şi călăuza nopţilor adânci
România,
indiferent de vremelnicia omenescului
este o stare…
Cand sapte si cu trei nu mai fac zece
Cand sapte si cu trei nu mai fac zece
de Ion Untaru
nici nu știi ce se petrece
când șapte și cu trei nu mai fac zece
și fac să zicem cât o fi să fie
după cum cad în cârdășie;
când albul e socotit negru
și pungașul om integru;
când doi și cu patru fac cinci
și adevărul intră în clinci
cu nedreptatea și hoția
de astăzi din România;
când doi și cu doi nu mai dau patru
iar voi puteți să spuneți că eu latru
ca avocații la proces
când între ei s-au înțeles
ca adevărul și minciuna
să fie una!
când cinci și cu doi pot să dea șase
că unul paște oile grase
unul cu gheb și slab ca un fulg
dar alții în locul lui le mulg;
când doi și cu unu' fac cât vor ei
ca tu să nu iei ci să ia ei
și spuma și caimacul
după cum le e placul!
geaba parlament, guvern
că șperțul rămâne etern
și nu-i de-ajunsă nici o lege
să-i găbjească bre, să-i lege
că sistemul știe să vânture cuvinte
și când spune adevărul și când minte!
Ploua-te suflete-n Rai
Ploua-te sflete-n Rai
de Costel Macovei
ne-au terminat maică, ne-au secerat cu secerătoarea şi ne-au treierat cu treierătoarea
sămânţa au dat-o pe pustie şi rădăcinile ni le-au tăiat, le-au ars şi le-au aruncat
să nu se mai ştie, să nu se mai audă să ni se piardă nume şi urmă
aşa mă căina Buna în visul din urmă
şi lacrima ei mă spală, suspinul ei mă zvântă şi mă alină
şi pleoapa mi-o ţese cu palme de lumină
ortul maică să nu-l ţii până-n cele-împărăţii
să-l dai vamă-n prima poartă
că-alfel or să ne despartă
căpătâiul te-o-ndruma să îţi găseşti poteca
că-înainte cale este, mult mai lungă ca-n poveste
iar eu n-am cum să te-ajut, că mi-ar lua drumul prea mult
ţine drumu-o veşnicie păn-la dalba-împărăţie
şi cu neamul întregit, numai oase şi-un gând bun, ne-om scoborâ pe Pământ
să durăm temniţă urii şi dacă om mai putea, om vedea ce-om mai făcea
ne-au terminat maică, ne-au secerat cu secerătoarea şi ne-au treierat cu treierătoarea
sămânţa au dat-o pe pustie şi rădăcinile ni le-au tăiat, le-au ars şi le-au aruncat
să nu se mai ştie, să nu se mai audă să ni se piardă nume şi urmă
aşa mă căina Buna în visul din urmă
şi lacrima ei mă spală, suspinul ei mă zvântă şi mă alină
şi pleoapa mi-o ţese cu palme de lumină
ortul maică să nu-l ţii până-n cele-împărăţii
să-l dai vamă-n prima poartă
că-alfel or să ne despartă
căpătâiul te-o-ndruma să îţi găseşti poteca
că-înainte cale este, mult mai lungă ca-n poveste
iar eu n-am cum să te-ajut, că mi-ar lua drumul prea mult
ţine drumu-o veşnicie păn-la dalba-împărăţie
şi cu neamul întregit, numai oase şi-un gând bun, ne-om scoborâ pe Pământ
să durăm temniţă urii şi dacă om mai putea, om vedea ce-om mai făcea
marți, 23 august 2016
Prima masura draconica:confiscarea hainelor
Prima măsură draconică: confiscarea hainelor
Categoria părinte: Închisori și lagăre Categorie: Aiud - cetatea morţii
Pentru ca regimul care ni se va aplica de acum înainte să fie şi mai clar, se organizează cea mai mare percheziţie pe care am văzut-o (adică am suportat-o) în închisoare. Simultan, la toate etajele, începe operaţiunea cu un număr nemaivăzut de gardieni. De unde au apărut atâţia? Percheziţie? O, nu! Ci de fapt, cea mai barbară jefuire a deţinuţilor. Se confiscă aproape tot sumarul bagaj pe care îl avem, iar de pe hainele noastre de puşcăriaşi sunt smulse toate peticele pe care noi le-am procurat, te miri cum şi de unde, ca să ne apărăm plămânii şi oasele de frigul necruţător din celule. Ni se spune că ordinul nu admite decât pulovăre simple, sub nici o formă îmbrăcăminte cu blană.
Doamne, ce se va întâmpla cu cojocelul meu? Sunt în culmea disperării! Pe mine mă percheziţionează un gardian apărut de vreo trei luni pe etajul nostru. Este tăcut şi aparent rău, iar pe mână poartă un ceas cu o brăţară de culoare roşie. Când ne pune gamela cu mâncare pe policioară, în viteza mişcării mâinii, brăţara pare o flacără roşie. Nu de mult, a intrat brusc în celula noastră şi l-a surprins pe nea Costică Drăgoi lucrând cu acul la o zdreanţă. Atunci am avut o inspiraţie: să amintesc ceva despre Bihor şi satul copilăriei, cine ştie, poate o fi din regiunea mea natală. Interesant că, la intervenţia mea foarte puţin disciplinată, el nu a reacţionat în nici un fel, aşa cum ar fi fost firesc, după faima de gardian rău pe care o avea. Această faimă era probabil intensificată şi de faptul că avea pe faţă o cicatrice (nu prea mare), iar la români, proverbele din bătrâni avertizează că oamenii “însemnaţi” (cu o cicatrice sau deformaţiune) sunt oameni răi.
Acum, la marea percheziţie, am ghinionul să fiu victima lui. Ghinionul? Deocamdată, în disperarea mea, aşa cred. Calm şi tăcut, aşează de-o parte ce este permis, iar în altă parte, ce este interzis. După ce îmi jupoaie hainele de toate peticele şi zdrenţele ataşate, ridică, în sfârşit, cojocelul – salvatorul de până acum al vieţii mele. Stă o clipă cu el nemişcat, parcă l-ar cântări. Secundele acestea sunt pentru mine o veşnicie. Apoi îl leagănă, când într-o parte, când în alta. Nehotărârea lui este pentru mine ucigătoare. Vai, unde îl va arunca, oare? Şi brusc, îl lasă pe grămada obiectelor permise. Slavă Ţie, Doamne! În acest moment, sunt gata să jur că l-am văzut pe îngerul meu păzitor cum i-a purtat mâna celui de care depindea supravieţuirea mea. Cei sceptici, poate, nu m-ar crede! Nici eu nu susţin că l-am văzut cu ochii trupului, dar prea multe momente de coincidenţe fericite am trăit în anii de prigoană şi închisoare, ca să cred că toate momentele vieţii mele de prigonit şi întemniţat s-au desfăşurat numai după legile naturale.
În clipa când intrăm în celulă, arunc o privire fugară în jur. La toate etajele, în faţa uşilor, zac mormane de zdrenţe. Sărmanii oameni! Au fost deposedaţi şi de puţinele zdrenţe în care îşi înfăşurau trupurile scheletice şi îngheţate.
Fericit că mi-am salvat cojocelul, am impresia că celula obscură s-a umplut de strălucire. Bucuria mea interioară se răsfrânge pe zidurile sumbre. Doamne, ce puţin îi trebuie omului ca să fie fericit! Nu pot trece uşor peste cele ce s-au întâmplat. Oare am supravieţuit până acum numai datorită rezistenţei fizice cu care m-au dotat strămoşii mei? Nu cred! După pronosticul medicilor ar fi trebuit să fiu până acum mort sau , cel puţin, în ultima fază a tuberculozei.
(Pr. Liviu Brânzaș - Raza din catacombă)
Pentru ca regimul care ni se va aplica de acum înainte să fie şi mai clar, se organizează cea mai mare percheziţie pe care am văzut-o (adică am suportat-o) în închisoare. Simultan, la toate etajele, începe operaţiunea cu un număr nemaivăzut de gardieni. De unde au apărut atâţia? Percheziţie? O, nu! Ci de fapt, cea mai barbară jefuire a deţinuţilor. Se confiscă aproape tot sumarul bagaj pe care îl avem, iar de pe hainele noastre de puşcăriaşi sunt smulse toate peticele pe care noi le-am procurat, te miri cum şi de unde, ca să ne apărăm plămânii şi oasele de frigul necruţător din celule. Ni se spune că ordinul nu admite decât pulovăre simple, sub nici o formă îmbrăcăminte cu blană.
Doamne, ce se va întâmpla cu cojocelul meu? Sunt în culmea disperării! Pe mine mă percheziţionează un gardian apărut de vreo trei luni pe etajul nostru. Este tăcut şi aparent rău, iar pe mână poartă un ceas cu o brăţară de culoare roşie. Când ne pune gamela cu mâncare pe policioară, în viteza mişcării mâinii, brăţara pare o flacără roşie. Nu de mult, a intrat brusc în celula noastră şi l-a surprins pe nea Costică Drăgoi lucrând cu acul la o zdreanţă. Atunci am avut o inspiraţie: să amintesc ceva despre Bihor şi satul copilăriei, cine ştie, poate o fi din regiunea mea natală. Interesant că, la intervenţia mea foarte puţin disciplinată, el nu a reacţionat în nici un fel, aşa cum ar fi fost firesc, după faima de gardian rău pe care o avea. Această faimă era probabil intensificată şi de faptul că avea pe faţă o cicatrice (nu prea mare), iar la români, proverbele din bătrâni avertizează că oamenii “însemnaţi” (cu o cicatrice sau deformaţiune) sunt oameni răi.
Acum, la marea percheziţie, am ghinionul să fiu victima lui. Ghinionul? Deocamdată, în disperarea mea, aşa cred. Calm şi tăcut, aşează de-o parte ce este permis, iar în altă parte, ce este interzis. După ce îmi jupoaie hainele de toate peticele şi zdrenţele ataşate, ridică, în sfârşit, cojocelul – salvatorul de până acum al vieţii mele. Stă o clipă cu el nemişcat, parcă l-ar cântări. Secundele acestea sunt pentru mine o veşnicie. Apoi îl leagănă, când într-o parte, când în alta. Nehotărârea lui este pentru mine ucigătoare. Vai, unde îl va arunca, oare? Şi brusc, îl lasă pe grămada obiectelor permise. Slavă Ţie, Doamne! În acest moment, sunt gata să jur că l-am văzut pe îngerul meu păzitor cum i-a purtat mâna celui de care depindea supravieţuirea mea. Cei sceptici, poate, nu m-ar crede! Nici eu nu susţin că l-am văzut cu ochii trupului, dar prea multe momente de coincidenţe fericite am trăit în anii de prigoană şi închisoare, ca să cred că toate momentele vieţii mele de prigonit şi întemniţat s-au desfăşurat numai după legile naturale.
În clipa când intrăm în celulă, arunc o privire fugară în jur. La toate etajele, în faţa uşilor, zac mormane de zdrenţe. Sărmanii oameni! Au fost deposedaţi şi de puţinele zdrenţe în care îşi înfăşurau trupurile scheletice şi îngheţate.
Fericit că mi-am salvat cojocelul, am impresia că celula obscură s-a umplut de strălucire. Bucuria mea interioară se răsfrânge pe zidurile sumbre. Doamne, ce puţin îi trebuie omului ca să fie fericit! Nu pot trece uşor peste cele ce s-au întâmplat. Oare am supravieţuit până acum numai datorită rezistenţei fizice cu care m-au dotat strămoşii mei? Nu cred! După pronosticul medicilor ar fi trebuit să fiu până acum mort sau , cel puţin, în ultima fază a tuberculozei.
(Pr. Liviu Brânzaș - Raza din catacombă)
marți, 16 august 2016
Sublima e tacerea
Sublima e tacerea
de Ion Untaru
Sublimă e tăcerea, aristocrată arta
Cochetă e Atena, o citadelă Sparta
Obișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii
Cuminți ca ucenicii noi sprijinim mogulii
Justiția e oarbă că noi i-am legat ochii
Sărmană era Venus că n-avea bani de rochii
Dăm pâinea pe săgeți și arbalete proaste
Apoi murim de foame, feciorii merg la oaste;
Dar vine sindicatul și recomandă greva
Deși nu poartă vina prostiei biată Eva
Noi ne-am născut cu drepturi și ocupăm șosele
Că toată viața noastră e plină de sechele
Și când vin scutierii ne bat de ne usucă
Mai bine penitență pe cojile de nucă!
Dar alta ne frământă, că nu-nvățăm nimica
Iar dacă vin mascații le arătăm pisica!
Avem democrație dar ce să faci cu ea,
Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea;
Om fi egali cu toții dar nu cu unchiul Sam
El dă numai cu biciul iar noi trăgem la ham
Și-acum la încheiere o scurtă nota bene:
Ce greu a fost cu rușii! Dar și cu ăștia, neneee!
Sublimă e tăcerea, aristocrată arta
Cochetă e Atena, o citadelă Sparta
Obișnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii
Cuminți ca ucenicii noi sprijinim mogulii
Justiția e oarbă că noi i-am legat ochii
Sărmană era Venus că n-avea bani de rochii
Dăm pâinea pe săgeți și arbalete proaste
Apoi murim de foame, feciorii merg la oaste;
Dar vine sindicatul și recomandă greva
Deși nu poartă vina prostiei biată Eva
Noi ne-am născut cu drepturi și ocupăm șosele
Că toată viața noastră e plină de sechele
Și când vin scutierii ne bat de ne usucă
Mai bine penitență pe cojile de nucă!
Dar alta ne frământă, că nu-nvățăm nimica
Iar dacă vin mascații le arătăm pisica!
Avem democrație dar ce să faci cu ea,
Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea;
Om fi egali cu toții dar nu cu unchiul Sam
El dă numai cu biciul iar noi trăgem la ham
Și-acum la încheiere o scurtă nota bene:
Ce greu a fost cu rușii! Dar și cu ăștia, neneee!
Vorbe de duh despre bauturan (3)
” Nu-mi trebuie decat o bere ca sa ma imbete. Problema este ca nu-mi amintesc daca este a treisprezecea sau a paisprezecea… ”
GEORGE BURNS
” Berea nu te ingrasa, ci iti da un sprijin. De mese, de pereti, de vitrine… ” GERARD WAY
Vorbe de duh despre bautura (2)
” Intotdeauna sa faci cand esti treaz ceea ce ai spus ca vei face cand erai beat. In felul asta vei invata sa-ti tii gura ! ” ERNEST HEMINGWAY
” Intr-adevar, alcoolul este posibil sa fie cel mai mare dusman al omului. Dar Biblia ne invata ca trebuie sa ne iubim dusmanii… ”
FRANK SINATRA
marți, 2 august 2016
Am scris azi-noapte-o poezie
Am scris azi-noapte-o poezie
de Valeriu Cercel
Am sclis azi-noapte-o poezie
Fiind atâta de miscat
De-un căţelus cu păl buclat
Fălă pălinţi ca să-l mângâie,
Plângea sălacu-ntle boscheţi
Si nemâncat si jegălit,
Da’ nimenea nu s-a oplit
Din gloata male de dlumeţi,
Doal eu, atâta, singulel,
În ochisoli când l-am plivit
Bătând în mine am simţit
O inimioală de căţel,
Si întl-o mică lăclămioală
Ce s-a oplit din culs si ea,
Spelanţe, una-i licălea
Simţind iubile plima oală ;
M-am dus la el, l-am mângâiat,
L-am intlebat “un’ ţi-e mămica?!”
“Da’ lasă-l jos!” stligă bunica
În blaţe când l-am lidicat,
“Las-o încolo de potaie!”
Mi-a zis din nou, si “hai acas’!”
Si de mânuţă lău m-a tlas
Până la mine în odaie ;
Nu am putut să dolm deloc,
Atât am plâns, la fel ca el,
Că pe la unspe, usulel,
În noapte-am cobolât din bloc,
Si mintea mi-o luă hai-hui
Pe scăli sălindu-le în zbol,
De nu-l găsesc cled c-am să mol,
Să-l las io-n lume,-al nimănui...
Dal când să ies, aud lătlat (!)
În faţa blocului sedea
Zambilă,-al meu, mă astepta
C-asa, pe loc, l-am botezat ;
L-am luat în blaţe,-atât de mic,
Dând din codiţă mă lingea
Si-atât de mult se bucula
Ca un copil de-al lui tătic,
Dal ieu ce-am fost de felicit (!)
În sân, cu el, până la nouă
Scălile două câte două
Ulcai, că liftu-i paladit ;
Tiptil apoi, ne-am fulisat
Ca hoţii, în bucătălie,
Bunica, nu am vlut să stie
Că mi-a făcut capul pătlat ;
Si-n castlonelul meu cel mic,
La fel cum îmi dădea mămica,
În lapte i-am muiat pâinica
De ela alb tot pe botic,
Ial cu sampon, întl-un lighean,
I-am făcut baie la blăniţă
De la năsuc pân’ la codiţă,
Bunica dolmea bolovan,
Si să nu dau ial de belea
(Cam lal asa o bunicuţă!)
L-am asezat pe o pelnuţă
Pitit sub patul meu să stea,
C-am să le spun desple căţel
Pălinţilol, că n-am putut
Să-l las, că tale m-a dulut,
Pe lumea asta singulel,
Fiin'că mâine-i o zi male,
Vol fi acas’, după un an,
S-au dus si ei să fac-un ban
Plintle stlăini, peste hotale.
Am sclis azi-noapte-o poezie
Fiind atâta de miscat
De-un căţelus cu păl buclat
Fălă pălinţi ca să-l mângâie,
Plângea sălacu-ntle boscheţi
Si nemâncat si jegălit,
Da’ nimenea nu s-a oplit
Din gloata male de dlumeţi,
Doal eu, atâta, singulel,
În ochisoli când l-am plivit
Bătând în mine am simţit
O inimioală de căţel,
Si întl-o mică lăclămioală
Ce s-a oplit din culs si ea,
Spelanţe, una-i licălea
Simţind iubile plima oală ;
M-am dus la el, l-am mângâiat,
L-am intlebat “un’ ţi-e mămica?!”
“Da’ lasă-l jos!” stligă bunica
În blaţe când l-am lidicat,
“Las-o încolo de potaie!”
Mi-a zis din nou, si “hai acas’!”
Si de mânuţă lău m-a tlas
Până la mine în odaie ;
Nu am putut să dolm deloc,
Atât am plâns, la fel ca el,
Că pe la unspe, usulel,
În noapte-am cobolât din bloc,
Si mintea mi-o luă hai-hui
Pe scăli sălindu-le în zbol,
De nu-l găsesc cled c-am să mol,
Să-l las io-n lume,-al nimănui...
Dal când să ies, aud lătlat (!)
În faţa blocului sedea
Zambilă,-al meu, mă astepta
C-asa, pe loc, l-am botezat ;
L-am luat în blaţe,-atât de mic,
Dând din codiţă mă lingea
Si-atât de mult se bucula
Ca un copil de-al lui tătic,
Dal ieu ce-am fost de felicit (!)
În sân, cu el, până la nouă
Scălile două câte două
Ulcai, că liftu-i paladit ;
Tiptil apoi, ne-am fulisat
Ca hoţii, în bucătălie,
Bunica, nu am vlut să stie
Că mi-a făcut capul pătlat ;
Si-n castlonelul meu cel mic,
La fel cum îmi dădea mămica,
În lapte i-am muiat pâinica
De ela alb tot pe botic,
Ial cu sampon, întl-un lighean,
I-am făcut baie la blăniţă
De la năsuc pân’ la codiţă,
Bunica dolmea bolovan,
Si să nu dau ial de belea
(Cam lal asa o bunicuţă!)
L-am asezat pe o pelnuţă
Pitit sub patul meu să stea,
C-am să le spun desple căţel
Pălinţilol, că n-am putut
Să-l las, că tale m-a dulut,
Pe lumea asta singulel,
Fiin'că mâine-i o zi male,
Vol fi acas’, după un an,
S-au dus si ei să fac-un ban
Plintle stlăini, peste hotale.
Lacrimi de poet
Lacrimi de poet
de Valeriu Cercel
Pe vremea când eram în toc
Peniţă, şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Şi-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...
Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Peniţa nu mai e sprinţară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... preţul nu coboară!
Pe vremea când eram în toc
Peniţă, şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Şi-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...
Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Peniţa nu mai e sprinţară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... preţul nu coboară!
Femei influente * Imparateasa Teodora
Imparateasa Teodora (500 - 548) Imparateasa Teodora a fost una dintre cele mai influente si puternice femei din Evul Mediu. Ea a fost sotia imparatului Iustinian I si a condus Imperiul Bizantin impreuna cu acesta. Inainte de casatoria ei cu Iustinian, Teodora a fost actrita ce ii distra pe nobili la banchete. Ea a devenit o curtezana a multor oameni bogati. Mai tarziu s-a convertit la crestinism si a abandonat vechiul stil de viata. S-a maritat cu Iustinian fie in 523 sau 525, iar dupa moartea Imparatului Iustin in 527, Iustinian si Teodora au preluat controlul imperiului. Multe decizii referitoare la guvernare au fost luate de Teodora. De exemplu, in anul 532 a avut loc revolta Nika din Constantinopole, datorita taxelor mari, controverselor religioase si politicii corupte. Temandu-se pentru viata sa, Iustinian a vrut sa paraseasca orasul. Teodora a intervenit si a reusit sa il convinga pe sotul eu sa stea. Cu suportul Teodorei, Iustianian a reusit sa reprime revolta cu succes. Teodora a participat la construirea Constantinopolui, unul dintre cele mai frumoase orase din lume. A construit poduri, apeducte si biserici. Un exemplu de basilica este Sfanta Sofia, construita intre anii 532 si 537, ce este considerata un exemplu de arhitectura bizantina. A dat legi ce interzicea prostitutia fortata si a inchis bordeluri. Imparateasa a dat dreptul femeilor de a divorta si dreptul la proprietate. A acordat mamelor tutela copiilor, a instituit pedeapsa cu moartea pentru viol si a interzis uciderea femeilor ce au comis adulter. Teodora a murit de cancer pe 28 iunie 548. Ea si Iustinian sunt considerati sfanti de catre Biserica Ortodoxa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)