BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

Acest blog a apartinut lui IOAN ''NEALA'' NICA care a murit in 1 Ianuarie 2020. Blog-ul va fi administrat in continuare de fratele sau George ''Sixray'' NICA

miercuri, 29 octombrie 2014

Raspunsul la rugaciune (Metafizica)



RASPUNSUL LA RUGACIUNE

Dincolo de idealul propriei vieti, care poate fi mai mult sau mai putin clar constientizat si exprimat, fiecare dintre noi doreste tot timpul ceva. De ideal te poti apropia, il poti urma, poti merge spre el, dar nu-l poti implini in totalitate. Idealul are esenta stelei polare si nu a fructului gata sa fie cules si savurat.
intr-un fel, idealul este transcendent si imanent, apartine deopotriva timpului si spatiului uman, dar le si depaseste pe amandoua. Cu dorintele noastre, lucrurile stau insa altfel: ele fac parte din spatiul si timpul vietii noastre. intr-un fel, ele sunt fructele care ne jaloneaza calea, pe care le culegem si care ne hranesc in timp ce ne urmam drumul spre Ideal.
Iata de ce, in momentul in care dispare dorinta, dispare (mai devreme sau mai tarziu), viata insasi, fiindca dorinta este aceea care ne ancoreaza si ne sustine in existenta. in ansamblu, exista doua mari atitudini fata de dorinta: filosofia orientala se bazeaza pe ecuatia: suferinta se naste din dorinta, prin urmare renuntarea la dorinta exprima linistea, odihna in sanul Creatorului, nirvana, pe care necunoscatorii o identifica superficial cu "stingerea"personalitatii (in realitate, termenul inseamna stingerea suferintei si implicit, fericirea nesfarsita; cel ajuns in starea de nirvana este in acelasi timp constient de propria-i persoana [deci se pastreaza constiinta de sine] dar in acelasi timp il cunoaste in si prin iubire pe Creatorul Divin).
Filosofia occidentala nuanteaza in tragic ideea de dorinta, adaugandu-i atributul pacatului. Mergand pe aceasta logica, inseamna insa ca orice rugaciune pentru implinirea unei dorinte constituie un pacat.
Si stiti la ce duce aceasta? Rugaciunea inseamna nu atat cuvintele pe care le rostim, cat ceea ce este in acel moment in sufletul nostru: adevarata rugaciune este aceea a inimii.
Iata de ce, daca in inima noastra avem constiinta pacatului si ideea ca orice am face suntem pacatosi si Dumnezeu ne pedepseste atunci iata ce anume se implineste: nu cuvintele pe care le rostim, ci convingerea din sufletul nostru ca meritam pedeapsa divina. Dar suntem crestini tocmai fiindca am primit dovada suprema a iubirii lui Dumnezeu fata de noi. Daca acceptam ideea ca Dumnezeu "ne pedepseste" sau "se razbuna" pe noi, atunci, pe de o parte, ar trebui sa renuntam la rugaciune - fiindca nu avem cum sa-L induplecam, dar pe de alta parte ne pierdem insasi calitatea de crestini, fiindca, in felul acesta negam esenta credintei noastre care este iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu fata de Creatia Sa.
Si totusi, de ce nu se implinesc totdeauna rugaciunile noastre?
Ceea ce am spus mai sus oglindeste imperfectiunea modului in care ne rugam.
Iisus ne invata ca atunci cand cerem un lucru, sa credem ca l-am si dobandit; daca vom crede, atunci cand ne rugam, ca nu meritam sa-l primim, pentru ca, de exemplu, Dumnezeu ne pedepseste, atunci implicit refuzam sa primim ceea ce dorim - si anulam noi insine propria noastra rugaciune; dar chiar atunci cand sufletul si gandul nostru sunt una, nu intotdeauna rugaciunea se implineste.
De ce? Pentru ca drumul vietii noastre este o suita de lectii si primim ceea ce ne este necesar, iar ceea ce dorim nu neaparat este si spre binele nostru. Se spune doar, de atatea ori: cand Dumnezeu vrea sa ne pedepseasca, ne implineste dorintele.
Pe de alta parte, orice lucru, orice fenomen, orice eveniment aici, pe Pamant, are chipul lui Ianus - zeul cel cu doua fete din mitologia romana: nimic nu e numai bun sau numai rau, in orice rau exista un bine si in orice bine... exista si un rau, ascuns.
Ratiunea si intuitia, adica mintea si sufletul nostru, ne ajuta sa le descoperim.
Daca adevarata fericire consta nu atat in a avea parte de bine, cat in a sti sa te folosesti in bine de ceea ce ai, atunci adevarata credinta consta in a percepe cu propriul suflet ca tot ceea ce ne este dat, este dat spre binele nostru. Dar ca sa ne obisnuim sa sesizam acest Bine, izvorat din iubirea lui Dumnezeu fata de noi, trebuie sa invatam, la randul nostru, lectia absoluta pe care ne-o ofera fiecare clipa a vietii: Iubirea.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/raspunsrugaciune.php

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Cele mai controversate mistere din biblie

Vă prezentăm în continuare câteva dintre subiectele prezente în Biblie, care nu și-au găsit răspunsul. Numele plin de taine al lui Dumnezeu Conform tradiţiei evreieşti, există mai multe moduri în care se face referire la Dumnezeu, dar cel corect este Tetragrammaton, un cuvânt cu patru litere. El a fost scris „YHVH“ – această combinaţie de litere este menită să fie numele adevărat al lui Dumnezeu, însă nimeni nu ştie cum se pronunţă. Pronunţia corectă a dispărut din istorie şi tot ceea ce avem astăzi sunt doar presupuneri. Variante de pronunţie şi transcriere pot fi Iahwe, Iahve sau Iehova.

Behemoth

În Biblie, în cartea lui Iov, se vorbeşte despre o creatură gigantică şi foarte puternică, numită Behemoth. Din descrierea ei, ştim că Behemoth este un animal terestru foarte mare. Însă în zilele noastre, nimeni nu are idee despre ce poate fi vorba. Unii cercetători au sugerat că acest animal ar putea fi un hipopotam, alţii au spus că ar fi un elefant sau chiar un dinozaur care a supravieţuit în timpurile biblice. Dar Behemoth rămâne în continuare un mister total.

Anul real de naştere al lui Iisus

Cele mai multe evenimente care sunt descrise de Evanghelii nu sunt legate de o dată exactă, iar naşterea lui Iisus nu face excepţie. În Evanghelia după Luca se spune că Iisus s-a născut în timpul domniei lui Irod, când a avut loc primul recensământ. Ceea ce este imposibil, din datele istorice cunoscute până azi. Deşi Quirinius a efectuat un recensământ în jurul anilor 6-7 d.Hr., acesta nu se suprapune cu domnia lui Irod. La momentul acestui recensământ, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce înseamnă că cele două indicii despre naşterea lui Iisus se contrazic reciproc.


Locul exact unde se află Arca lui Noe

Cel puțin din vremea lui Eusebiu (275-339 d.Hr.) şi până astăzi, căutarea rămăşițelor Arcei lui Noe a constituit un lucru fascinant pentru creştini, evrei şi musulmani. Mulţi consideră că locul în care s-ar afla Arca lui Noe ar fi muntele Ararat din Turcia. Deşi în Geneză se menţionează că Arca ar fi ajuns la Urartu, un vechi imperiu din estul Turciei, nu există nicio dovadă care să indice existenţa unui potop uriaş care să fi afectat vreodată această zonă.

Cărţile ce sunt lipsă din Biblie

Biblia este una dintre cărţile care conţin cele mai multe cuvinte scrise vreodată. Dar ea a fost mult mai cuprinzătoare. Cel puţin 17 cărţi lipsesc din versiunea modernă a Bibliei şi nu se ştie nimic despre ce s-a petrecut cu acestea. În unele capitole din Biblie se fac referiri la scrieri care lipsesc. Spre exemplu, în Cronici 29, sunt menționate „scrierile despre profetul Nathan şi Gad“ şi detalii despre domnia regelui David. Dar încercând să căutăm aceste capitole în Biblie, nu vom găsi nimic. La fel este şi cu Cartea Războaielor Domnului, care ar conţine un ciclu de poeme. Nimeni nu ştie ce s-a petrecut cu aceste scrieri. La un moment dat în istorie, ele au fost pierdute sau cineva a decis să le scoată din Cartea Sfântă.

Anii pierduţi ai vieţii lui Iisus


Viața nimănui nu a fost atât de analizată aşa cum a fost cea a lui Iisus. Aproape fiecare moment al existenţei lui Hristos a fost interpretat de către oamenii de ştiinţă. Cu toate acestea, rămân goluri uriaşe în cunoştinţele noastre despre ce a făcut Mântuitorul de la vârsta de 12 până la 30 de ani. Nu se cunoaște cu certitudine ce a făcut el în timpul adolescenţei şi în primii ani din tinereţe. Lipsa de informaţii despre această perioadă din viaţa lui Iisus a făcut să apară sute de cărţi pe această temă, toate avansând diverse ipoteze.

Locul precis al crucificării lui Iisus

Noul Testament apreciază Crucificarea lui Iisus drept evenimentul cel mai important din istoria omenirii. Dar unde a avut loc acest eveniment remarcabil? Nu se ştie exact! Biblia spune că Răstignirea a avut loc pe Golgota, unul dintre dealurile din afara Ierusalimului. Este unul dintre foarte puţinele detalii din cele patru Evanghelii care coincid. Învăţaţii contemporani consideră că Golgota ar putea fi zona denumită astăzi „Gordon’s Calvary“, ce a fost descoperită de britanicul Charles Gordon în apropiere de Ierusalim, la sfârşitul secolului al XIX.

Unde sunt situate Sodoma şi Gomora

Pentru păcatele locuitorilor lor, oraşele Sodoma şi Gomora au fost distruse „de pucioasa şi focul venite de la Domnul din cer“. În creștinism și iudaism, numele acestor oraşe au devenit sinonime cu păcatul, iar distrugerea lor, cu o manifestare proverbială a mâniei lui Dumnezeu. Existența istorică a Sodomei şi a Gomorei, constituie încă un subiect de dispută între arheologi. Biblia indică faptul că acestea erau situate în apropierea Mării Moarte. Posibile locuri sunt siturile descoperite de Walter Rast (profesor în biologie la Texas State University) şi Thomas Schaub în 1973, incluzând şi Bab edh-Dhra, care a fost identificat de arheologul Paul Lapp. Alte aşezări posibile ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh şi Khanazir.

Ce s-a petrecut cu triburile pierdute?

Cele „Zece triburi pierdute ale lui Israel“ se referă la vechile triburi care au dispărut la sfârşitul Epocii de Bronz, după ce Regatul lui Israel a fost distrus, robit, iar evreii au fost trimiși în exil. Acesta este un subiect care se bazează parțial pe fapte istorice autentice și documente şi parțial pe tradiția religioasă. Au existat anumite teorii bizare despre cine ar putea fi descendenții acestor triburi pierdute. Unele se referă la irlandezi, nativii americani, britanici, japonezi și chinezi.

Biblia conține mesaje codate

Pe lângă mesajul spiritual evident, textul Bibliei conține informații criptate despre orice eveniment care s-a produs în trecut sau care se va petrece în viitor. Existența misteriosului cod al Bibliei a fost dovedită de dr. Eliyahu Rips, unul dintre cei mai mari experiți în teoria grupurilor. Studiul acestui cifru și rezultatele obținute au fost popularizate de cartea The Bible Code, scrisă de jurnalistul Michael Drosnin. Metoda principală prin care mesajele au fost extrase este „secvența echidistantă de litere“, folosindu-se de obicei textul Bibliei ebraice. Utilizarea şi publicarea „predicțiilor“ bazate pe codurile Bibliei au reuşit să atragă atenția mai ales după asasinarea prim-ministrului israelian Yithak Rabin, din anul 1995, ce fusese prevăzută de Eliyahu Rips. Jurnalistul Michael Drosnin îl avertizase pe premierul israelian cu un an înainte, în 1994, de posibilitatea acestui eveniment tragic.



Unde este Grădina Edenului?

Unii oameni cred că Grădina Edenului a existat în realitate, dar majoritatea teologilor consideră că povestea este doar strict simbolică. Totuși, Biblia ne dă anumite indicii despre locul unde s-ar fi găsit, ceea ce i-a determinat pe mulți să încerce să o descopere. Există ipoteze care plasează Edenul la izvoarele râurilor Tigru şi Eufrat, în Irak, în Africa sau în Golful Persic. Locul unde s-a aflat Grădina Edenului rămâne, însă, şi astăzi un mister.

Cine a fost faraonul din timpul Exodului? Capitolele de început ale Cărții Exodului descriu povestea înrobirii fiilor lui Israel în Egipt, plăgile prin care Dumnezeu a forțat eliberarea acestora şi scăparea evreilor prin traversarea Mării Roșii. Faraonul care a domnit în Egiptul antic în acea vreme nu este numit, fiind menționat doar cu rangul său. Problema identității lui a fost subiectul mai multor speculaţii. Figura cel mai des menționată în cultura populară este cea a lui Ramses cel Mare, dar nu există nicio dovadă scrisă sau arheologică în acest sens.

Sursa articol : 2012en

sâmbătă, 18 octombrie 2014

Democratie romaneasca

Democratie romaneasca
de Valeriu Cercel

Cum înţeleg democraţia
Şi o aplic, bine’nţeles,
Ca orişicare-n România,
Sunt fericit, căci, mai ales,

Am dreptu-n public să înjur,
Să huiduiesc pe cine vreau,
Şi fără să mă doară-n şnur,
Sunt liber să vorbesc pe şleau,

De aia greu mi-e să accept,
Şi implicit mă şifonez,
Când îmi dictează vr’un deştept,
Cu cine treb’e să votez;

Eram la rând, tot discutând,
La compensate, natural,
Ca pe la prânz, sare-un bolând
Din opoziţie, normal,

Zicând, al dracului falit,
Auzi la el, cu gând curat !
De vreau un trai mai fericit
Şi-o pensie, la fel, de stat,

Să nu cumva, ştampila mea,
S-o pun pe vreun gargaragiu,
Pe-un mincinos, corupt, lichea,
Precum sunt hoţii care-i ştiu…

Să nu votez un derbedeu
Cu facultate, doctorat,
Cum am, de fapt, vr’o trei şi eu,
Dar fără bacalaureat,

Iar de mai are şi dosar,
La el nici să nu mai gândesc,
De-i pentru şpagă, mită, dar,
Cum dau şi eu când nu primesc…

Că…după cum io înţeleg…
Nu sunt nici prost, nici fraier, deh !
Să-mi spuna el pe cin’ s-aleg ?!
Păi…asta-i dictatură, bre !


Caracteristici ale starii de iluminare (Metafizica)


Caracteristici ale starii de Iluminare

- starea de disolutie extatica a ego-ului
- detasarea de corpul fizic
- starea de libertate foarte speciala - o libertate intrinseca, neconditionata de ceea ce va urma, o libertate care este dincolo de ceva anume. Este ca o nebunie insa este o nebunie divina (legata doar de Dumnezeu)
- perceptia nondualista interior-exterior
- unitatea cu tot ceea ce exista
- savoarea extatica a Iluminarii (Amrita, Ambrozia Divina, Soma)
- constientizarea Realitatii Ultime care exista in spatele a toata creatia
- starea de mister prin care simtim ca totul este real si viu (putem vedea care este iluzia acestei lumi si cum exista ea insa nu o putem explica de ce este asa)
- atemporalitatea, perceptia trecut-prezent- viitor nu mai exista. Doar acum. (Stim ce este Timpul, insa ce este Eternitatea? Ce inseamna 1.000.000 de ani pentru Eternitate?? )
- stare de Omniprezenta care imbratiseaza mereu totul si este perceputa ca fiind Sacra si Divina! Este o prezenta tacuta, deodata totul a devenit Viu, simtim prezenta a ceva - Dumnezeu!
- Trairea simultana individual si cosmic
- Prezenta si existenta Luminii
- Radierea unei lumini specifice in corp si in afara lui
Spontaneitatea aparitiei starii de Iluminare
Sunt cateva evenimente ce preced Starea de Iluminare:
- tendinta spre detasare completa
- schimbarea valorilor personale
- disparitia fricii fata de Moarte
- starea de iubire si compasiune traite mai mereu

Practica spirituala poate sa ne aduca efecte in viata noastra insa daca e facuta de ego si cu ego atunci va ramane cu ego-ul: daca e rezultatul Gratiei Divine atunci va duce la Gratia Divina Suprema.
Arta de a Darui este un element esential pentru a atinge Iluminarea. Cum sa dai totul fara (aparent) a nu castiga nimic! si nu cum sa iei la maxim de la viata de la ceilalti si sa dai cat mai putin! Este important sa daruim total, constient si neconditionat! Ego-ul exista in momentele de inconstienta. Cand suntem constienti ego-ul nu poate exista, nu are loc. Ego-ul isi ofera serviciile: “da-mi mie sa fac asta” (ceva mic la inceput iar mai apoi, treptat tot mai multe). Si daca ne lasam pacaliti de el, ne ia toata viata iar noi devenim prea lenesi sau obedienti fata de ego. De fapt daca suntem constienti in fiecare clipa pe care o traim nu mai este nevoie de ego!
Noi ne dam pe “mainile” ego-ului Viata si …Viata nu mai este Viata ci Moarte! Daca apelam la ego sa o facem constient: „fa asta pentru mine si vezi ca sunt cu ochii pe tine sa nu o iei razna, asa cum vrei tu!”
Experimentarea Starii de Iluminare este in stransa legatura cu cele 10 principii spirituale fundamentale pe care trebuie sa le aplicam si dupa care trebuie sa traim (avem nevoie de multe exercitii pentru a intelege ca nu avem nevoie de ele!!!).
Aceste 10 principii de orientare sau ghidare sunt de bun simt. Ele sunt Universale, nu apartin unei religii deoarece Starea de Iluminare nu apartine nici unei religii. Am putea spune ca ele sunt Filosofia Transpersonala.                                                                                               



Sursa:http://esoterism.ro/ro/iluminare.php

Sa invatam sa ascultam ingerii (Metafizica)


Sa invatam sa ascultam ingerii

Ingerii sunt intotdeauna cu noi, martori ai problemelor noastre si prieteni prevazatori care ne alina durerile, invatatori, profesori si insotitori plini de dragoste. Si, cu toata sinceritatea, nu putem spune ca noi, cei care beneficiem de existenta lor, facem prea multe ca sa facilitam sarcina pe care o au. Mai ales atunci cand ne indoim de existenta lor, rareori ii ascultam sau tindem sa facem chiar opusul a ceea ce ei ne sfatuiesc. Dar dragostea ingerilor este imuabila si rabdarea lor infinita. Daca ne obisnuim cu ideea ca impartasim cu ingerii viata noastra cotidiana, vom fi mai disponibili pentru altii si mai sensibili si toleranti fata de tot ceea ce ne inconjoara.
O buna relatie cu ingerii presupune o mai mare deschidere spirituala, o mare disponibilitate de a-i accepta pe ceilalti si a te intelege cat mai bine pe tine insuti. Ne trebuie doar putin ca sa ne schimbam obiceiurile; un gand bun de dimineata, o mica rugaciune sunt suficiente pentru a ne relua viata intr-un mod diferit si pentru a ne simti mai senini si mai increzatori, constienti ca nu suntem singuri si nici nu am fost vreodata.
Inainte de a invata cum sa auzim vocea ingerilor, trebuie sa cunoastem modul in care ei ne vorbesc.
G. Del Ton afirma ca "cuvintele lor fara sunete corespund linistii care vorbeste inimii". Pentru a ne conduce pe drumul intelepciunii si al iubirii, ingerii stabilesc cu sufletul nostru o comunicare linistita; ei ne inspira gandurile astfel incat sa nu gresim sau sa comitem fapte rele; ne "sugereaza" sa adoptam o directie care sa fie cea mai optima, pentru a nu ne expune unor riscuri care ar putea sa ne puna in pericol starea fizica sau psihica. De asemenea, ei pot interveni asupra amintirilor, restructurand experienta acumulata si reamintindu-ne ceea ce trebuie sa facem sau, din contra, ceea nu trebuie sa facem. Ei ne indeamna la reflectare (spontan sau declansand evenimente) si la atenuarea slabiciunilor noastre, ne incurajeaza sa dam curs ideilor noi, benefice si sa alimentam fara incetare viata noastra interioara pentru ca ea sa nu amorteasca in rutina.
Astfel, ingerii soptesc sfaturile lor sufletului si nu urechilor noastre. Totusi, deoarece avem liberul nostru arbitru, ei nu pot interveni peste vointa noastra: suntem liberi sa acceptam sau sa refuzam imboldurile lor; putem sa urmam drumul pe care ingerii ni-l indica sau sa ignoram indemnurile lor si sa ne chinuim datorita greselilor pe care le facem. Pe scurt, noi suntem cei care decidem asupra atitudinii si comportamentului pe care sa-l adoptam, ingerii neputand sa faca nimic fara colaborarea noastra. Este limpede pentru oricine ca, desi fiecare dintre noi este asistat de un inger pazitor, oamenii continua sa ofenseze principiul binelui. Din acest motiv, uneori, acest ghid pretios nu ne scuteste de accidente si situatii dureroase (care ar fi fost mai numeroase fara ajutorul sau): o atitudine imprudenta si superficiala din partea noastra ne pune in fata unor experiente care ne sunt necesare, caci ele ne permit sa devenim constienti de consecintele negative ale actiunilor noastre si, deci, sa putem evita ulterior incercarile mai dure la care am putea fi supusi.
Ingerii vegheaza asupra sufletului nostru, dar pot de asemenea sa ne ajute sa facem fata problemelor cotidiene si chiar sa protejam interesele noastre materiale daca ele sunt importante pentru evolutia noastra spirituala.
Cel care nu este dispus sa acorde atentie existentei ingerului sau pazitor, de pilda, sau chiar o neaga, cel care nu i se adreseaza niciodata si nu ii cere niciodata nimic, este putin probabil sa beneficieze cu adevarat de sfaturile lui. Ingerul ii va fi intotdeauna alaturi, dornic sa intervina in favoarea ocrotirii sale si sa ii primeasca cererile, dar actiunea sa va fi diminuata caci el nu va reusi niciodata sa intre intr-un contact real cu persoana careia i-a fost incredintata. Din contra, cel care se adreseaza in mod constient ingerului sau pazitor, deschizandu-si inima la cuvintele sale tacute, interpelandu-l in momentele dificile si dorindu-i ajutorul, va putea conta pe sprijinul pretios al unui prieten fidel.
Iata de ce este important sa invatam sa ascultam ingerii. Este primul pas de realizat pentru a intra in contact cu ei si acest demers este mai simplu decat ne imaginam.
In acest sens este bine sa tinem cont si de cateva consideratii importante. Viata moderna, atat de stresanta, atat de bogata in stimuli, atat de prodigioasa in imagini, senzatii, informatii, ne lasa prea putin timp pentru noi. Toate se fac in graba. Mancam repede, dormim putin, gandim si vorbim repede: suntem fara incetare proiectati spre ziua de maine. Astfel, viitorul devine dimensiunea cea mai importanta a vietii, pierzand in felul acesta insasi valoarea zilei.
Suntem continuu solicitati de mediul in care traim. Nu mai gasim nici timpul si nici locul necesar pentru a percepe lumea noastra interioara. Linistea ne inspaimanta, caci suntem scufundati constant intr-o lume zgomotoasa si tumultoasa, traversata de mesaje mediatice, linistea devenind astfel sinonima cu singuratatea, care, fireste, ne inspaimanta. Si atunci ne straduim sa combatem absenta zgomotului si a stimulilor exteriori, lasand mijloacele moderne de comunicare sa ne invadeze intimitatea. Rareori cautam aceasta liniste, care este de fapt in noi si care ne permite sa intram in contact cu sursa divina a Totului.
A asculta ingerii inseamna de fapt sa le rezervam un spatiu al linistii, iar apoi sa le permitem sa ne elibereze fiinta de tensiuni si preocupari care ne tin ancorati in realitatea trepidanta. Revenim astfel, in sfarsit, la noi insine cu sentimentul ca apartinem intregului Univers.
Primit prin mail.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/ascultamingerii.php

vineri, 17 octombrie 2014

Teza de doctolat



Teză de doctolat
(poezie de Clăciun)

de Valeriu Cercel

De când tlecui, si nu glumesc,
La glădiniţă-n anul tlei,
Am înţeput, cu mult temei,
La viitol să mă gândesc,

Si selios m-am apucat,
Cum nu am muschi să plagiez,
De pe acuma să luclez
La teza mea de doctolat,

Cu plobe, acte, cum vă spun,
Chiar de v-aţi sifona un pic,
În teză vleau să clalific
Povestea a’ cu Mos Clăciun,

Ce-o stiţi si voi de la pălinţi,
Că vine-n seala de Ajun,
Si că e dalnic, si e bun,
Cu sacul plin de-ţi fost cuminţi,

Si c-al avea la polu’ nold,
Plintle zăpezi si flig cumplit,
O fablicuţă, negleşit,
Pitită bine-ntl-un fiold,

Unde el faţe, competent,
Munţind o noapte şi o zi,
Bomboane, ţoale, giucălii,
Pentlu aţest eveniment,

Venind apoi peste nămeţi
Si viscolole ţe sunt la pol,
Cu sănioala lui în zbol,
(Cum cled atăţia nătăfleţi!)

La fiecale dintle noi,
Cu daluri multe, giucălii,
(Tot ce i-am sclis noi c-am doli)
La Glina, Nev-Yolk sau Plescoi…

Dal, cum de la-nţeput v-am spus,
Fiind în anul tlei deja,
Nu-mi mai pelmit, la vâlsta mea,
Să mă mai las cu pleşu’ dus,

Concluzionând, fălă ocol,
C-am alfabetul învăţat,
Că basmul e demult fumat
Cu Mosu’ nostlu de la pol,

Si dup-al meu laţionament,
Investigând tot ţe-am plimit
Anul tlecut, Mosul iubit…
Din China vine, evident !

Sa invatam (Metafizica)



Sa invatam

Umilinta. Ingerul nostru pazitor ne respecta liberul arbitru, neintervenind niciodata peste vointa noastra, desi stie ca anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasa sa invatam noi insine din greseli. Ne iubeste si ne accepta asa cum suntem, uneori mai tristi, altadata mai orgoliosi, mai aroganti, mai agresivi sau pesimisti.

Fidelitatea. Ne este fidel inca de la crearea noastra ca spirit si va fi cu noi pana ne vom desavarsi evolutia. Tot timpul ne calauzeste, ne indruma, ne protejeaza, altfel spus, vegheaza asupra noastra si doar asupra noastra. "Grija" lui este sa ne fie noua bine, dar nu binele pe care-l intelegem noi in mod curent, ci un bine al spiritului, care implica fenomene pe care de multe ori nu le intelegem prea usor. Dar cu ajutorul lui putem descifra aceste fenomene, care de fiecare data se constituie in lectii de viata.

Prietenia. Este cu noi si la bine si la greu, ne sustine, ne inspira, ne mangaie, ne alina suferintele. Este un prieten de incredere, pe care ne putem baza in orice moment, in orice conjunctura. Iar daca problemele noastre il depasesc, apeleaza la ingerii care ne pot ajuta, in functie de experienta pe care o traversam. Face tot ce tine de el pentru a ne ajuta, in orice moment. Restul, tine de noi.

Acceptarea. Ingerul pazitor ne accepta asa cum suntem, fara sa ne judece, sa ne critice sau sa se supere pe noi. Ne intelege ca facem cat putem la un moment dat. Si se straduie sa ne ajute sa putem face mai mult, sa fim mai buni, mai iubitori, mai sanatosi, pentru ca astfel vom putea face alegeri mai bune in folosul nostru si al celorlalti.

Compasiunea. Manifesta compasiune fata de noi atunci cand facem alegeri gresite si suferim. Cauta sa ne aline suferinta si sa ne ajute sa invatam din greseli, astfel incat sa nu le mai repetam si sa ne cream iarasi motive pentru a suferi. Daca am manifesta si noi aceeasi compasiune fata de lumea din jur, n-am mai avea conflicte interioare si ne-am integra armonios in spectacolul fascinant al propriei existente.

Daruirea. Ingerul pazitor este la dispozitia noastra tot timpul, iar tot ceea ce face, chiar rostul lui de a fi, este spre binele si evolutia celui caruia i-a fost dat sa-l vegheze. Ca fiinte umane, niciodata nu ni se cere sa dam mai mult decat avem, dar de multe ori nu stim cat avem, si nici nu vom afla daca nu daruim.

Bucuria. Este mereu plin de voiciune si jucausenie. Sa ne bucuram impreuna cu ingerul nostru pazitor de viata, de libertate, de pace, de un zambet, de un gest tandru, de frumusetea unei flori ... Sunt atat de minunate creatiile lui Dumnezeu si darurile pe care ni le face prin cei din jur, incat mereu avem motive sa fim bucurosi, chiar daca ne luam viata in serios.

Iubirea neconditionata. Ne iubeste si ne ajuta chiar si atunci cand nu credem in el, cand uitam de prezenta lui, cand nu-l bagam in seama, si toate acestea fara a cere de la noi nimic in schimb. Ne iubeste pur si simplu. Iubirea neconditionata este o iubire matura si profunda, care se invata prin traire si experienta, dar cu un astfel de ghid, prieten si model, poate fi asa greu?


Sursa:http://esoterism.ro/ro/sainvatam.php

miercuri, 15 octombrie 2014

Matrimoniale


Matrimoniale
de Sorin Olariu

Bărbat fatal, din cei trecuți prin viață,
Cu părul lins, perciuni și cu mustață,
Având, desigur, carieră-n spate
Și-n plus, vreo 15 ani de facultate,

Cu gâtul gros ca taurii de rasă
Și bicepșii, desigur, cât o casă,
Extrem de cult, că uite, bunăoară,
Citesc câteun careu sau ful pe seară,

Nu umblu creanga cu femei ușoare,
Nu intru-n baruri, nici din întîmplare,
Nu beau tărie, nici vreo bere-două,
Mă culc devreme, cel târziu la nouă,

Deci, eu, bărbatul ăsta top-modelu’
Cu numele de scenă Șoșonelu,
Te vreau din suflet să îmi fii soție…
Atunci când o să ies din pușcărie!

duminică, 12 octombrie 2014

Chitanta


Chitanta
de Valeriu Cercel
(Parodie dupa Ion  Pribeagu)

Despre domnişoara Tanţa
Nu mai e niciun mister,
Ştim cu toţii că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Îşi usca, mă rog, chitanţa,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea…

Şi-apoi, Ion cum o descrie,
“Cap superb, ochi mari, adânci,
Picioruşe lungi şi pline”…
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu’, mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe naşparlii!

Însă, de proprietar…
Că-şi primea natur chiria
De la Tanţa, regulat…
Domnilor…jos pălăria!
Pentru un bărbat e clar:
Dacă el, fără alt scop,
Nicidecum n-a abuzat,
Era, cert…un filantrop...

De-aia zic…duduia Tanţa,
De trăia astăzi, nurlia,
Mă-ntrebam cuprins de milă,
După ce plătea chiria:
Oare…cât va sta chitanţa,
Ca pe vremuri, la uscat,
Chiriaşă într-o vilă,
Sau apartament de stat?!

Resemnare


Resemnare
de Valeriu Cercel

Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când şcoli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înţeles:

De câte ori era gâlceavă între inşi,
Ăl mai inteligent, ţăran, cioban la oi,
Pân’ ce se ajungea la gulere de-aprinşi,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,

Şi-apoi, el îşi vedea, savanţii spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă şi respect
Şi pentru el, ca om, şi pentru Dumnezeu…
De-a dreptul anormal oricărui intelect,

Văzând iluştrii azi, toţi intelectuali,
De câte ori apar discuţii pentr-un fleac,
Cum sar la beregăţi, chiar de nu sunt rivali,
Făr ‘ a găsi, de fel, conflictului un leac,

Şi-n plus…neobrăzaţi, trufaşi, impertinenţi,
Dar…ce s-o mai lungim, rămâne între noi…
Demult s-au dus acei ţărani inteligenţi,
Cu jenă şi respect, făcând pasul napoi!

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Uitatura parsiva:Cum ne ferim de deochi



Există în credinţa românilor ideea că anumiţi oameni, înzestraţi cu dar demonic, pot îmbolnăvi alte persoane asupra cărora îşi fixează privirea cu răutate, invidie sau cu admiraţie. Urmările fatale ale simplei uitături, fără a se recurge la nicio formulă sau ceremonie magică, deosebesc deochiul de toate celelalte mijloace utilizate în scopul de a vătăma: vrăji, farmece, blesteme.
Asirienii, evreii, grecii credeau în deochi. Arabii îl pomenesc şi în Coran. Egiptenii vorbesc în vechi manuscris e de un individ care avea „ochi aşa de răi, că nu putea să-şi îndrepte uitătura asupra unui lucru fără să-l nimicească“. În vedele indiene, deochiul era numit „ghoram kakshus“. Romanii foloseau expresia „fascinare lingua“ (a deochea cu vorba). Pliniu cel Bătrân în „Istoria naturală“ a inventariat numeroase superstiţii din vremea sa (sec. I e.n.), amintind şi faptul că doica scuipa de trei ori în gura copilului adormit când intra în casă un străin, de teamă să nu i-l deoache. Nici o superstiţie n-a fost şi nu este atât de răspândită ca deochiul. Moştenit de mii de ani, creştinismul n-a putut să-l alunge.

Cine poate să deoache?

Oricine poate, vrând-nevrând, să deoache: bărbat, femeie, copil sau bătrân. Însă acest „dar“ îl au mai ales persoanele cu ochi verzi sau albaştri, cele cu sprîncenele îmbinate (caracteristică şi a celor ce se vor preface în vârcolaci sau sunt deja strigoi), cele cu ochi injectaţi, urduroşi, cele cu ochi mari sau, dimpotrivă, cu ochi mici, duşi în fundul capului. Mai pot deochea şi oamenii pociţi, cu diverse metehne ale trupului, şaşiii şi orbii. În Cairo se spune: „Dacă vezi trecând un chior, răstoarnă o piatră sau sparge ulciorul, ca să scapi de deochi“. Trebuie să te fereşti şi de omul cu părul roşu şi de spân. Cea mai mare putere de a deochea o au cei întorşi de la ţîţă (sunt în stare, cu o singură uitătură, să răstoarne un călăreţ de pe cal) şi copiii născuţi cu tichie. Copilul care se uită în oglindă până la împlinirea vârstei de un an se deoache singur. Pentru germani, evreii au darul deochiului, iar pentru români, ţiganii. Această putere o au şi animalele: calul, vaca neagră, păsărelele, iarba, câmpul, fântâna şi chiar Dumnezeu, pentru că românii cred că şi lucrurile au suflet.

Cine poate fi deocheat?
Forţa magică a deochiului se poate răsfrânge asupra copiilor frumoşi sau deştepţi de care se miră toată lumea peste măsură. Sunt expuşi şi flăcăii şi fetele frumoase, mirele, mireasa, lăuzele, animalele (caii, vitele cornute, găinile, stupii de albine, viermii de mătase) şi plantele (grâne, poame). Aluatul pentru pâine nu mai creşte când te miri de el. Din laptele deocheat nu se mai alege untul. Până şi săpunul se poate deochea.
Cum se manifestă deochiul?
Persoana deocheată capătă din senin groaznice dureri de cap, se înroşeşte şi face febră. Urechile încep să ţiuie, cască întruna, fără să-i fie somn. Dacă baba doftoroaie începe şi ea să caşte în timp ce descântă, e semn cert că bolnavul e deocheat. Cu cât ea cască mai mult, cu atât vindecarea e mai sigură. Mai apar la persoana deocheată şi vărsături, scurgeri de sânge din nas, piere pofta de mâncare, apar bube negre. Animalele tremură, îşi pierd vigoarea şi plantele se ofilesc. Lucrurile încep să se strice din senin, de exemplu: o vioară nu mai cântă frumos, o moară nu mai macină bine, olulea nu mai arde ca lumea, sticla se sparge.
Leacuri şi descântece de deochi

Marele vornic Iordache Golescu spune că cel care deoache simte o „iuţime, o arsură în ochi. Are mare şi înfocată dragoste şi plăcere către acel lucru ce vede, încât îi vine să-l înghită de viu“. Vornicul sfătuieşte pe cel ce deoache să scuipe asupra victimei de trei ori. Cel ce vrea să se ferească de deochi să scuipe de trei ori în sân. La capul copiilor se atârnă usturoi, o bucată de postav roşu, un ban mare de argint sau aur. Moaşa trebuie să sufle peste capul lăuzei înainte de a intra cineva. În mijlocul viermilor de mătase se pune un ou roşu de Paşti. Lecuitoarele spală mai întâi icoana Maicii Domnului cu apă de la Bobotează şi o dă bolnavului s-o bea. Dacă animalul se scutură, atunci ia sigur deochiul asupra lui. Vrăjitoarea mai înfige în pământ cuţitul cu care a descântat de deochi.
Stingerea cărbunilor
Reţetă: se aduce apă neîncepută de la izvor, fântână, apă curgătoare sau apă adunată de la roata morii. Cu vârful unui cuţit se scot din vatră trei, şase sau nouă cărbuni aprinşi, şi se aruncă cu mâna în apa din ulcică, unul câte unul, numărându-se de la nouă la unu. La primul cărbune se zice: „ăsta-i de potcă“, la al doilea „ăsta-i de deochi“, iar la al treilea „ăsta-i de mirare, de strigare, de căscare“. Apoi începe descântecul, tăind mereu în cruciş cu cuţitul pe deasupra apei din ulcică. Dacă omul e deocheat, cărbunii se aşază la fund sfârâind, dacă nu, plutesc deasupra apei. La sfârşit, cel deocheat trebuie să soarbă de trei ori din apă şi să se ude cu ea la tâmple, ochi, frunte, nas, inimă şi la încheieturi. Restul se varsă pe parul din gard ori pe balamalele uşii şi se spune „Câtă apă a rămas pe ţâţâni atâta rău să rămână la cutare“. Paharul se întoarce cu gura în jos: „Nu întorc ulcica, ci întorc sănătatea şi tot binele asupra lui cutare“.
Cum ne ferim de deochi?

Paza de deochi se face astfel: trebuie să purtăm la noi ceva roşu sau usturoi. Coşciugele trebuie căptuşite şi ele cu material roşu. La gât sau la încheietura mâinii se leagă un fir roşu. Copilului i se taie o şuviţă de păr, se leagă cu panglică roşie şi se pune în spatele icoanei. Sau se mai leagă la mâna copilului o coardă furată de la o vioară. Se recomandă un săculeţ cu: usturoi, piper, grâu de primăvară, grâu de toamnă, sare şi pâine, câte trei din fiecare. Săculeţul cu cărbuni purtat la gât ocroteşte de deochi, la fel ca şi mărgelele din păr. Un alt remediu îl reprezintă purtarea chiloţilor pe dos.



Copilul nou-născut trebuie cântărit înainte de a i se face baie. Până în a treia zi de la naştere nu trebuie spus de ce sex este copilul. Tot pentru a fi ferit de deochi, copilul e bine să sugă de la sânul unei ţigănci. Noului născut i se face un benghi pe frunte din cenuşă, noroi de pe talpa încălţămintei şi salivă. Cea mai răspândită modalitate de a te feri de deochi este rostirea cuvintelor: „să nu-i fie de deochi“ sau „de nu m-aş deochea“. Germanii exclamă: „Uberufen“ sau „Gott sei Dank“ sau „Nichts für ungut“. Italienii spun: „Che Dio lo benedica!“ sau „Se malocchio non vi fosse!“. Francezii se apără de deochi cu „Touchons au boi“, iar sârbii cu „ne bud uroka“.

Monitorul Expres ianuarie 1999


Sursa:http://www.efemeride.ro/uitatura-parsiva-cum-ne-ferim-de-deochi

joi, 9 octombrie 2014

Il triangolo


Il triangolo
de Costel Macovei

în mine s-au ascuns toți trei
Romeo cel visător și credul, Casanova repetitivul
și Sade cel inventiv și invectiv
cerându-și fiecare câte-o sorbitura

la masa de alături, aruncată pe-un spătar
o damă consumată,
o haină de blană pe care n-o mai vrea nimeni
în mijlocul verii

și pentru că exteriorul era complet distrus
m-am hotărât să-l refac pornind din interior
așa cum floarea își pregătește petalele
în adâncul mugurelui

zi după zi, o văd cum se strânge în jurul pistilului
distilând arome uitate în viitoarele petale
degetele mele descoperă armonii
ce niciodată nu au sunat adevărat, în carne

maree de noapte
arpegii colorând crescendouri
căutări febrile, ploi amețitoare, repaos
dimineți paraplegice, rugătoare

eu mă reinventez, ea se descoperă
eu pregătesc ieșirea ea îmbobocește prefigurând înflorirea
eu redevin rădăcina, ea explodează,
feerie de petale, nectar, arome, așteptare...

Ultima noapte zen




Ultima noapte zen
de Cristea Melania Angela

ți-au rănit asfințitul
cele șapte corzi hetaire
ah ce inimă albăstrită
scurge curcubeul din mine

sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/
mi te beau rar /absint/din paharul de lut
trei oglinzi jură strâmb
(ne)noroc că îți poartă
transcendent meditezi
/mare roșie-n soartă/

schimbă harta striata/miocardul parșiv/
în fereastra perdantă
pune praf/dolomit/
să ilumineze viața mea la apus
prăbușit (ți) se confesează
raftul stâng strâmb expus


transcendent levitează
prin decorul lasciv
te așază în pat ca într-un
cort nepermis
colțul stâng să-l alegi
să pot (încă) să-ndrept
turme vii de cai pecenegi
/sedimente ale sufletului tău pigmeu/

dragostea nu moare
/lotus sacru-n muzeu/

duminică, 5 octombrie 2014

Opinie despre Gaia (Metafizica)



Opinie despre Gaia

Osho, Care este opinia ta despre ideia lui PETER RUSSELL despre Pamint - Gaia are un strat de viata organica care primeste si transmite energie in cosmos.
- Planeta noasta are o biosfera si aceasta biosfera capteaza energii de la alte biosfere.
In tot Universul sint cel putin 50 000 de planete care au viata si ele subtil sint conectate continuu intre ele cu raze cosmice - raze-viata, sustinundu-se reciproc.
Aceasta ideie cu 18 nivele ale Gaiei si afirmatia ca al 19 strat lipseste are o mare semnificatie. Al 19-lea strat lipseste datorita omului. Omul nu a fost capaibil sa evolueze inca la nivelul de supraconstiinta, care ar fi de fapt receptorul. Razele cosmice vin de pe alte planete, dar noi nu avem un receptor aici. Si al 19-lea sistem poate fi creat, dar poate fi creat doar de oamenii care ajung la supraconstiinta, la iluminare.
Asa cum Sigmund Freud a descoperit ca sub mintea constienta este mintea subconstienta, si sub mintea subconstienta este mintea inconstienta, si apoi Carl Gustav Jung a descoperit ca sub mintea inconstienta exista mintea inconstienta colectiva...
Dar eu nu sint interesat de acest tip de aprofundari. Din contra.... doar sugerez celor interesati ca mai exista ceva de descoperit - sub mintea inconstienta colectiva exista mintea inconstienta cosmica.
Dar acestea sint pasi regresivi. In acelas fel, exista si straturi deasupra mintii constiente. In acelas fel, cum mintea subconstienta este sub mintea constienta, deasupra mintii constiente este mintea supraconstienta. Apoi exista straturi si mai superioare, egale ca numar cum sint sub mintea constienta, pina la mintea supraconstienta cosmica - despre care am mai vorbit...Cand ajungi la mintea supraconstienta cosmica, atunci nu mai e nimic de invatat, nicaieri de dus, nicaieri de crescut. Aici este liniste absoluta si pace profunda.
Deci, daca noi vom reusi sa cream un nivel deasupra mintii constiente, acest al 19-lea strat va fi creat. Dar oamenii de stiinta nu pot face nimic.
Aceasta minte supraconstienta poate fi creata de meditatie foarte usor. Si daca cel putin 200 de oameni - doar 200 de oameni de pe pamint vor realiza mintea supraconstienta, vor deveni iluminati in aceiasi perioada de timp, atunci al 19-lea system va fi creat.
Cel putin aceasta cantitate de minte supraconstienta e necesara pentru a capta energiile celor 50 000 de planete cu viata - care emit energie oricum continuu, dar noi nu avem inca un centru receptor pentru ele.
- Si au nevoe masele de oameni de pe Pamint pentru ca acest strat de supraconstiinta sa apara ?
- Aparitia stratului supraconstient va trasforma complet viata de pe pamint. Va schimba toata uritenia omenirii, violenta care exista in lume. Cu mintea supraconstienta nu va fi posibila aparitia celui de al treile razboi mondial. Cu mintea supraconstienta, atitea crime care se comit acum se vor opri pur si simplu. Doar energia e necesara sa patrunda aici , doar prezenta acelei energii.
Si va fi ca un flux de energie noua, deoarece receptorii vor fi disponibili, si asta ii va schimba nu doar pe ceii 200 de oameni iluminati - ei vor fi schimbati absolut, dar va fi schimbata toata umanitatea, felul cum arata, metodele care se vor folosi, viziunile si inspiratia oamenilor.
In acest moment umanitatea este foarte retardata. Psiholigic, virsta medie a fiintelor umane pe pamint e de 13 ani. Si este insultator - acel om este de 90 de ani dar are virsta mentala a unui baiat de 13 ani ; corpul devine batrin, dar mintea ramine blocata.
Odata cu aparitia fluxului energiei supraconstiente, mintea va incepe sa creasca din nou, asa cum dupa ploaie totul devine verde si incepe sa creasca. Mintea are nevoie de acest component , care nu este inca disponibil pe planeta.
Deci acei oameni aveau dreptate. Biosfera noastra are 18 sisteme. Aceste sisteme nu functioneaza bine deoarece omul a distrus ecologia planetei. Daca al 19-lea sistem va incepe sa functioneze, atunci omul va inceta sa distruga ecologia planetei; si totul va reveni la armonie. Omul va deveni suficient de constient ce face, ce trebue sa faca si ce nu trebue sa faca.
- Poate Mass-Media , cum este TV-ul de exemplu, sa ajute la propagarea SUPRACONSTIINTEI ?
- Intr-un fel poate ajuta. Poate ajuta prin a invata oamenii metodele de meditatie. Poate oferi instructiuni, pentru ca audienta sa urmeze aceste instructiuni urmarind programul TV. Oamenii care vor urmari si vor practica aceste metode urmarinnd TV-ul , va fi este exact la fel cum aici facilitatorul de meditatie explica. Metode simple pot fi explicate, instructiuni simple cum sa progresezi pas cu pas, deci mass -media desigur poate fi folosita.
Dar depinde daca oamenii vor dori cu adevarat sa ajunga la supraconstiinta sau vor prefera sa priveasca reclame stupide, filme, fictiuni, totul depinde de ei. Dar acest efort cu mass-medita poate fi facut. Eu pot sa va trimit citva instructori pentru asta. Si nu e nevoie de instructor in fiecare zi, puteti inregistra si puteti privi inregistrarea zi si noapte, cand doriti - si cei care sint interesati vor practica. Cativa cu siguranta vor fi interesati.
Dar de supraconstiinta este absolut nevoie; altfel Pamintul va muri. Doar 18 sisteme singure nu sint suficiente; al 19-lea sistem trebue sa apara cat mai urgent. Aceste 18 sisteme au fost necesare pentru ca omul sa apara pe planeta. Dar cu aceasta aparitie a omului, cu evolutia umana, a aparut si pericolul. Omul are capacitatea sa distruga toata ecologia planetei, de fapt a si facut-o. Omul poate crea bombe nucleare, el a creat bombe nucleare; el e pregatit sa distruga toata planeta. Pina cand in interiorul omului nu se va schimba ceva in mod diametral opus, in mod radical, in asa mod incat toate valorile lui sa se schimbe profund si sa evolueze, pina atunci nu exista viitor pentru acesasta planeta.
Si lucrul meu aici este exact asta: sa creez acest al 19-lea sistem. Iar problemele sint create de oameni de un nivel jos de constiinta, deoarece ei simt ca absolut tot ce au creat ei - aceasta lume, societate, natiunile, religiile - ele toate vor disparea.
In momentul cand supraconstiinta va aparea, toata supra-structura societatii va intra intro schimbare totala. Deci toti cei care au interese obscure, cei care au exploatat acest sistem invechit se vor opune si vor incerca sa previna orice fel de revolutie supraconstienta.


OSHO,
Ultimul Testament, Vol 3
Capitolul #28
18 October 1985 pm in Sanai Grove

Sursa:http://esoterism.ro/ro/opiniegaia.php

Rugaciunea abandonarii (Metafizica)




Rezolvarea problemelor prin abandonarea luptei
In fata problemelor de tot felul oamenii sa simt fie coplesiti de stres si de griji, fie cauta sa isi adune toate resursele interioare si incep sa abordeze acele probleme ca pe niste batalii ce trebuie castigate.
In aceasta directie este elocvent exemplul unei persoane ce dorea sa se lase de fumat. Acea persoana era intr-un razboi continuu cu lumea si conditiile ei. Vedea in fiecare asociat un posibil rival si considera ca orice cuvant care vine din partea acestora este ostil si necinstit si ca se poate astepta la orice din partea lor. Cand citea pagina de afaceri din ziar in fiecare dimineata, mormaia injuraturi. Fiecare intreprindere noua a cuiva o considera ca pe un atac direct indreptat asupra lui. Nu e de mirare ca era un fumator inveterat. In cele din urma, doctorul i-a spus ca va trebui sa se lase de fumat. Nu prea i-a placut ideea. Apoi, intr-o zi, respiratia greoaie l-a impiedicat sa participe la jocul saptamanal de tenis. Acest lucru a fost suficient ca sa-l faca sa renunte la tigari.
Desigur ca el a abordat sarcina renuntarii la fumat in acelasi mod in care facea totul - ca pe o lupta. Nu a functionat. Cu cat se straduia mai tare sa renunte, cu atat devenea mai irascibil si mai nelinistit si cu atat simtea mai tare nevoia de a fuma. Nervii sai erau intinsi la maxim. A inceput sa se aventureze in afaceri riscante si sa se poarte foarte urat, atat cu superiorii, cat si cu subalternii sai. Curand, toata cariera lui era in pericol. In acel moment era pe punctul de a renunta la toate.
Situatia lui era precum a unui om care a fost prins in nisipuri miscatoare si care cu cat se va lupta mai tare, cu atat mai mult se va scufunda. Razboiul pe care il purta cu lumea intreaga il ducea de fapt cu propria minte subconstienta. In fiecare zi ii spunea ca viata este plina de conflicte si ostilitate, iar ea prelua fiecare cuvant si cauta sa-l manifeste exact asa cum aceasta persoana se astepta.
Legea de baza a mentalului este ca atunci cand dorinta si imaginatia sunt in conflict, imaginatia castiga intotdeauna. Atunci cand ne imaginam luptandu-ne cu o problema, declansam o adevarata batalie. Desi nu este usor, solutia este sa abandonam lupta. Sa renuntam. Ceea ce trebuie sa facem nu este sa devenim pasivi, ci sa invocam o putere si mai mare. Intrarea pe aceasta cale consta tocmai in opusul luptei.
In cazul unei probleme este bine sa incepem un program cu noi insine. Dimineata, la trezire, si seara, inainte de a adormi ne vom aseza intr-un loc linistit, vom respira calm, pana cand devenim relaxati si receptivi. Apoi vom afirma si vizualiza cum un prieten vine si ne felicita pentru ca problema care ne preocupa s-a rezolvat cu bine. Vom urmari sa ii auzim vocea si sa simtim bucuria interioara de a-i confirma aceasta. Procedand astfel zilnic subconstientul nostru ne va raspunde si acea problema se va rezolva. Acest mod de a interactiona cu subconstientul nostru va da roade mult mai mari decat chiar rezolvarea acelei probleme. Vom deveni mai calmi si mai relaxati. Caci doar cu o minte linistita se pot infaptui toate lucrurile. Putem continua acest procedeu chiar si dupa ce problema noastra s-a rezolvat. Ii vom spune corpului sa fie linistit si relaxat. Il vom determina sa se supuna, sa abandoneze lupta. Cand mintea constienta este linistita, calma si receptiva, intelepciunea subconstientului apare la suprafata si aduce cu sine raspunsuri si solutii minunate.
Acest articol este extras din cartea Secretele prosperitatii scrisa de Joseph Murphy si aparuta la Editura Deceneu.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/abandon.php

vineri, 3 octombrie 2014

Campanie prezidentiala

Campanie prezidentiala

Măi, a dracului de şcoală!
De o iau numai pe deşte,
Ori, de-aş face socoteală
Ca bunicu,-aşa, băbeşte,

Cum o dau şi o sucesc,
Din grădină pân’ la poartă,
Chiar politic de-o-nvârtesc,
Socoteala-mi iese moartă:

Paişpe,-auzi şi tu, pe listă!
Nu-mi trecea prin scăfârlie,
Cât de mulţi astăzi ezigstă,
Să nu aibe-o meserie!

D’aia cred că…Marinică,
Pe-ăi de cată să evite,
Vrea să-i bage-n politică,
…antelectuali, elite!...

Dar şi ăştia sunt şcoliţi!
Fac pariu…să dai cu tunul
Că din paişpe nu găsiţi,
De la ţărănişti vreunul!

Fi’ndcă-l ştiu pe fiştecare,
Din ziar, telenovele,
Şi cu ei doar, la votare,
Pică ţuică, mici, lovele:

Unu-i cam stresat, se pare,
Nu-i diliu şi nici nebun,
Cum nu stă la vaccinare,
Guiţând c-ar fi imun,

Altul, ce, am prins de veste,
Tot de la “antena 3”,
A avut patru neveste…
Norocos, deh, la femei!...

Una, pici pe omoplat,
I-am vazut poza la mare!
Cică, legea a-ncălcat,
Mamăăă, da’ cu ce picioare!!!

Dar e alta fără frână
La guriţă, cum socot,
C-ar avea legea în mână,
Vrea să afle natul tot!

Iar vreo doi, la găvărit
Româneşe,-ţi umflă buza!
Nici Traian n-a auzit
Vr’unu-n Sarmisegetuza!

Restu’,-s buni de adormit,
Ori să-i pui, natur, pe varză,
Arătând, cum toţi promit,
Că-s veniţi cu-aceeaşi barză…

Singuru-i un doctor, care…
Şi o spun fără ruşine:
De-i ales, după votare,
Sper c-o să ne facă bine!

miercuri, 1 octombrie 2014

LOCURI MISTERIOASE ÎN ROMÂNIA – MUNTELE CARE DISPARE



Vârful Gugu se află în Munții Godeanu, în proximitatea Masivului Retezat, la o altitudine de 2291 metri, la 25 km de Poiana Mărului din Caransebeș. Mulți turiști vin anual să viziteze zona, una dintre cea mai ciudată din România.
Se spune că la anumite ore din zi, muntele dispare și, în plus, se întâmplă fenomene neobișnuite. Legendele spun că pe acest munte ar fi avut reședința Zamolxe și din acest motiv, muntele era un loc sfânt.
Tot aici se spune că Decebal ar fi ascuns o parte din comoara sa, fiind convins că spiritul Marelui Preot o va păzi de urgiile vremurilor. Locuitorilor de la baza muntelui li se spune gugulani și sunt recunoscuți pentru longevitatea lor.
Aceștia pun totul pe seama faptului că zona este încărcată energetic. Mulți dintre turiști afirmă că au văzut vârful dispărând și totodată explozii de lumini țâșnind chiar din munte. La sfârșitul anilor 90, un grup de cercetători au venit în zonă unde au fost martorii dispariției vârfului muntelui, în cer, după care a avut loc o explozie de lumini. După aceea mult timp cercetătorii nu au mai putut dormi.
Tot pentru a cerceta zona, un grup de cercetători s-a deplasat și pentru a constata cauzele dispariției unui avion. S-au confruntat cu stări nemotivate de frică, senzații de sufocare, impresia că sunt priviți, eplozii de lumini în vârful muntelui.
În plus nimeni nu a putut explica de ce nu a reținut nimic pelicula de film, în câteva ore de înregistrare. Vârful Gugu este amintit și de Victor Kernbach în lucrarea sa Enigmele miturilor astrale, care spune că această zonă este centrul unuia dintre punctele esențiale cu energie ale planetei.
De asemenea despre Vârful Gugu, a scris și Jules Verne în romanul său intitulat Castelul din Carpați, plasând acțiunea romanului în această zonă, fără ca vreodată să fi vizitat acest loc. Se spune că Jules Verne ar fi fost iluminat de o forță celestă.
În apropiere de București, lângă Cernica, există o baltă care se spune că este blestemată, fiind recunoscută și temută, inclusiv de localnici. Deși la prima vedere pare un banal ochi de apă, cu un diametru de doar cinci metri, se spune că acest petec de apă este înconjurat și păzit de forțe din alte lumi și manifestări extrem de ciudate.
Localnicii spun că această baltă este un loc al puterii transmis din generație în generație în rândul vrăjitoarelor și că orice blestem și vrajă spuse pe malul acestei ape se împlinesc. Oamenii spun că nu de puține ori au văzut în preajma bălții o serie de fenomene ciudate, precum furtuni iscate din senin.
Animalele refuză să se apropie de această baltă sau să bea din ea, oricât de însetate ar fi. Balta cu o adâncime de circa un metru, nu seacă, nu se mărește sau micșorează niciodată, indiferent dacă e secetă sau plouă abundent. Șinca Veche este un sat așezat în Țara Făgărașului care are o biserică din piatră. Cercetătorii spun că ea a fost construită pe locul unui vechi loc sacru, cu o vechime de peste 7000 de ani.
Aparițiile inexplicabile de sfere de lumină, cruci și alte semne stranii, fac acest loc unul dintre cele mai misterioase. Zona devine și mai misterioasă în apropierea sărbătorilor religioase, când numeroși oameni au auzit coruri cântând cântece de o frumusețe rară., venite dintr-o altă lume.
În anul 1996, un reporter TVR a intrat în biserică cu gândul de a filma. Spre stupoarea întregii echipe de filmat, aparatura s-a oprit brusc, nerăspunzând la comenzi.
Crezând că aparatura s-a defectat, au părăsit locul. Când au ajuns la București, au vizionat ceea ce reușiseră să înregistreze. Au avut surpriza să constate existența unor sfere luminoase, strălucitoare, care roiau în interiorul bisericii.
Satul Poeni se află la poalele Munților Poiana Ruscăi și ascunde niște întâmplări macabre și bizare. Acest loc a fost scena unor atacuri ale lupilor îndreptate asupra mai multor săteni. O femeie ar fi fost omorâtă și devorată de către un lup, ipoteză care a fost infirmată de către zoologi. Lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt turbați, mai mult lupii nu devin mâncători de oameni, cum sunt leii și tigrii.



Misterul se adâncește și mai mult, mai ales că în acea zonă nu mai există lupi de o sută de ani. Bătrânii satului cred că au de-a face cu o creatură necurată sau un strigoi. Cei care au reușit să scape, povestesc că fiara era venită din altă lume, cu blana zburlită și nu lăsa urme pe zăpadă sau pe pământ. Parcă zbura. Oamenii spun că fiara dispărea dacă îți făceai semnul crucii.

Sursa:http://www.efemeride.ro/locuri-misterioase-in-romania-muntele-care-dispare