De unde ati cumparat?

De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Şi un domn – să-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei metri
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filieră
Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,
Ce-i intră în nări, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aroma
Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleargă iute după Toma
Şi-l opreşte:

- Scuzaţi, vă rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună
Dar, de unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?

poezie satirică de Ion Pribeagu

Legile oglinzii(Metafizica)

Legile oglinzii

1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face
mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu
critic in celalalt, luptand impotriva lui-TOTUL ESTE IN MINE.

2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest
lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc – inseamna ca NU E
REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte
puternic.

3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca
pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe
care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se
 recunoasca in ei insisi.Nu le convine, le e frica.

4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine,
pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti
suntem unul.

5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O EGLINDA.

Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.

Daca zambesc si lumea imi zimbeste.

Daca ma uit urat si ea ma priveste urat.

Permanent lumea ma oglindeste.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/legileoglinzii.php

Amicul Ion

Amicul Ion

La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Bună ziua, dom-le doctor
Mi-a intrat o ţeapă-n ou.
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul achită taxa
Şi apoi satisfăcut.
Îi dă doctorului mâna
- Bună ziua!
- Vă salut.
Peste-un timp, aproape-o lună
Vine amicul Ion din nou
- Uite dom-le doctor, iarăşi
Mi-a intrat o ţeapă în... ou
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul se îmbracă
Şi achită taxa în grabă
Când deodată domnul doctor
Foarte curios întreabă:
- Ia să-mi spui, domnule dragă
Care vii de la Copou
Cum se-ntâmplă că într-una
Tot îţi intră o ţeapă în ou?
- Să iertaţi, domnule doctor
A răspuns omul solemn
Dar nevastă-mea e şchioapă
Şi are un picior de lemn.

poezie satirică de Ion Pribeagu

Clementa crestineasca

Clemenţă creştinească

Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Şi-ajunge-n viaţa de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,

Şi cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaşte, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome şi culoare...

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;

De-aceea, cât de blestemat
A fost şi e de-atât popor,
Ca bun creştin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie... coadă de topor.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Duhurile rele sau ingerii cazuti

Duhurile rele sau ingerii cazuti

Denumirile ingerilor cazuti
Sfanta Scriptura ne spune ca duhurile rele au facut parte, la inceput, din lumea ingerilor buni, dar prin razvratire au rupt comuniunea lor cu Dumnezeu.
Despre aceste duhuri, Sfanta Scriptura ne vorbeste in unele locuri, numind pe ingerii rai duhuri rele (Luca, 7. 21 ; 8, 2 ; Fapte, 19, 13), duhuri necurate (Matei, 10, 1), duhuri ale rautatii (Efes., 6, 12), diavoli, draci, demoni (Luca, 8, 30-35), ingerii diavolului (Matei, 25, 41), ingerii satanei (Apoc, 12, 7-9) ; iar capetenia lor, diavolul (I Petru, 5, 8), ispititorul (Matei, 4, 3), satana (Apoc, 20, 2-7), Belzebul (Luca, 11, 15), Veliar (II Cor., 6, 15), domnul lumii acesteia (Ioan, 12, 31), domnul puterilor aerului (Efes., 2, 2), domnul dracilor (Matei, 9, 34).
Numarul demonilor
Duhurile rele sunt si ele in numar indefinit de mare (Luca, 8, 30), constituind o adevarata imparatie a raului (Luca, 11, 18) si prezinta o ierarhie (Luca, 11, 26), caci nu numai ca au o capetenie a lor, satana (Matei, 12, 24), ci se gasesc impartite pe trepte diferite : incepatorii, domnii, stapanii ale intunericului (Efes., 6, 12 ; Col., 2, 15).
Existenta diavolilor
Existenta "ingerilor" rai, adica a duhurilor rele, este contestata de cei care tagaduiesc existenta ingerilor in general. Sfanta Scriptura ii prezinta insa totdeauna ca fiinte reale, nu imaginare.
 Diavolul produce lui Iov nenorociri dupa nenorociri (Iov., 1, 6; 2, 2), munceste pe Saul, cand este parasit de Dumnezeu (I Regi, 14, 14), ispiteste pe David (I Parai., 21, 1), iar moartea a aparut in lume prin lucrarea diavolului (int. Sol., 2, 24).
 Mantuitorul insusi confirma existenta diavolului in raspunsul dat fariseilor care il acuzau ca scoate demonii cu ajutorul domnului acestora (Matei, 12, 26-29). Diavolii nu sunt personificari ale raului, ci fiinte reale, rele, pe care le asteapta pedeapsa vesnica; nu se identifica nici cu oamenii rai cu care impreuna vor sta in iad (Matei, 25, 41).
Ei sunt fiinte reale rationale care cugeta, "cred si se cutremura", dar nu se mantuiesc (Iacov, 2, 19), au vointa proprie si pacatuiesc dintru inceput (I Ioan, 3, 8) si isi au planurile lor {II Cor., 2, 11).
 Biserica a crezut totdeauna in existenta duhurilor rele, cum dovedeste practica ei de la botez cand celui ce se boteaza i se cere lepadare de diavolul, de toti ingerii lui si de lucrurile lui (exorcismele).
Inceputul raului in lume
Aparitia duhurilor rele se datoreaza despartirii libere de Dumnezeu a unora dintre ingeri din mandrie, dorind sa aiba fericirea in ei si prin ei si nu prin relatia cu Dumnezeu.
Acest lucru il arata sfantul Vasile cel Mare descriind caderea satanei, in opozitie cu persistenta lui Mihail in comuniune cu Dumnezeu : "De unde este rau omul ? Din propria lui libertate. De unde este rau diavolul ? Din aceeasi cauza, avand si el viata libera si prin libertatea lui avand putinta sa ramana langa Dumnezeu sau sa se instraineze de El.
Mihail era inger si a ramas langa Dumnezeu pentru vecie. Satana era inger si a cazut din treapa lui. Pe acela vointa libera l-a pazit in cele de sus ; pe acesta libertatea alegerii l-a alungat. Pe acela l-a salvat nesaturarea de iubirea lui Dumnezeu, pe acesta l-a facut lepadat departarea de Dumnezeu.
Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu. O mica intoarcere a ochiului ne face sa fim cu soarele sau cu umbra trupului nostru.
Cel ce priveste spre soare se lumineaza indata ; cel ce se intoarce spre umbra va avea parte in chip necesar de intuneric. Astfel diavolul are rautatea prin libera alegere, dar firea lui nu e opusa binelui".
Explicatia crestina a raului ca provenind din folosirea libertatii este singura care nu leaga raul de esenta realitatii, a realitatii eterne sau a celei create de Dumnezeu.
Sfantul Vasile cel Mare zice: " Raul este o lipsa a binelui. Ochiul a fost creat, orbia s-a produs ulterior prin pierderea ochilor... Asa si rautatea nu are o subzistenta proprie, ci vine dupa aceea datorita ranilor sufletului." (Ibidem, col. 341).
Dar nici existenta si marimea raului din lume nu s-ar putea explica numai din libertatea umana. Trebuie sa admitem ca origine suplimentara a raului libertatea unor spirite mai puternice decat spiritul uman, capabile de un rau cu mult mai mare, dar nu o origine a raului in libertatea spiritului divin atotputernic, caci atunci nu ar mai fi posibila mantuirea lumii de rau, iar Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu.
Oricit ar fi de stapanit de rau, omul poarta in sine, totdeauna, resturi de bine, rezistente impotriva raului, puteri de intoarcere spre bine prin convertire si puteri de franare a raului si de cainta pentru el.
Duhurile rele, in schimb, nu mai pastreaza in ele nici un rest de bine. Raul le-a devenit o a doua natura a lor. Dar chiar si raul produs de duhurile rele nu-si are originea in fiinta lor, ci in libertatea lor, care consimte neincetat cu el.
Caderea ingerilor
Posibilitatea caderii unor ingeri si transformarea lor in duhuri rele este implicata in faptul ca au natura spirituala creata, deci ca sunt fiinte rationale si libere, marginite, putand sa ramana si sa progreseze in bine, precum si sa se indrepte spre rau. Caci orice creatura este schimbatoare, numai ceea ce este necreat este neschimbator.
Diavolul s-a facut din proprie initiativa cauza caderii pentru sine si pentru ceilalti; inainte de diavol n-a pacatuit nimeni, iar el a cazut nu fiindca in natura sa ar fi fost sadita aplecarea spre rau, ci fiind creat bun s-a hotarat el insusi spre pacat.
Sfantul Ioan Damaschin, vorbind despre aceasta, zice : "Dintre puterile ingeresti, intiistatatorul cetei celei mai de jos... nu a fost rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut spre bine, si nu avea in el de la Creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea, el n-a suferit luminarea si cinstea pe care Creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a mutat de la starea sa naturala la o stare contrara naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care l-a facut, voind sa se impotriveasca Lui... "
Cat priveste caderea ingerilor rai, Biserica nu a formulat o invatatura oficiala.Totusi, se poate determina cu siguranta ca aceasta a avut loc inainte de inceputul istoriei umane, daca se are in vedere ca: 1. de la crearea ingerilor pana la caderea unora a trebuit sa treaca un oarecare timp ; 2. diavolul a aparut ca ispititor al celor dintai oameni, deci cazuse inainte de a fi fost creat omul, si 3. ca Sfanta Scriptura ne spune ca «diavolul pacatuieste dintru inceput» (I Ioan, 3, 8).
Caderea ingerilor rai a fost, dupa invatatura Bisericii, radicala si definitiva, pentru ei nemaiexistand posibilitatea mantuirii. Consecinta caderii lor este condamnarea vesnica.
Diavolului si ingerilor lui le este pregatit focul cel vesnic (Matei, 25, 41 ; Apoc, 20, 10), greseala lor fiind asa de mare si impietrirea totala, incat nu mai pot fi crutati (II Petru, 2, 4), caci nu si-au pastrat vrednicia si au parasit locasul in care au fost asezati la creatie (Iuda, 6).
Sfantul Ioan Damaschin spune: "Dupa cadere ei nu mai au posibilitatea pocaintei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte". Opinia lui Origen asupra restaurarii tuturor, chiar si a ingerilor rai, a fost condamnata de Sinodul V ecumenic (553).

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/ingeri/duhurile-rele-ingerii-cazuti-69082.html

Libertatea de exprimare (parodie foarte foarţiană - în dulce stil pterodactil)

Libertatea de exprimare (parodie foarte foarţiană - în dulce stil pterodactil)

Draj tovarăşi! Fraţilor!
Pretini buni! Cumnaţilor!
Floarea jenăraţilor!
V-amintiţi voi cum ierea
când ai noştri strălucea
în iepóca cea mai cea?

Ne rugam cu zilili
să ne-aprobe filili
ăia cu ştampilili.
Şi la urmă cum făceam
chestia d-o rezolvam?
Păi aşia, cu pilili!

Ancestrale mugete
ne-ndemna în cugete:
"Omule, distruge-te!
Că partidu' nostru drag
te trimite în gulag
cât ai zice babadag!"

Astăzi însă toatele
ieste publicatele
chiar şi necuratele!
Da' ne scoate rău din minţi
goliciunile fierbinţi
bată-le păcatele!

Concluzie - închinare:

Foaie vierde lobodă,
bună-i vorba slobodă!
Că dacă ţi-o-mbrobodă,
numa de s-aprob-o dă!

poezie satirică de Paul Abucean (23 decembrie 2010)

Starea de copil (Metafizica)

Starea de Copil

 Ce inseamana starea de Copil?
 Iisus: Adevar va spun, pana ce nu veti fi precum acesti copii mici, nu veti intra in imparatia Tatalui Meu.
A fi asemenea Copiilor.
 Copiii Tatalui Dumnezeu. Copii de Dumnezeu. Care vor deveni – crescand - precum TATAL DIVIN.
 Antoine de Saint-Exupéry: Fiindca mai inainte toti adultii au fost copii. Doar ca, din pacate, prea putini isi mai aduc aminte de acesta.
 Lucian Blaga: Dragostea si intelepciunea copilului este joaca.
 VIATA este o Joaca Nesfarsita. Universul intreg este un Teren de Joaca FARA HOTARE.
 A ne Juca in Prezent, Mereu Acum, adica in Clipa Eterna.
 Doar asa se poate. Numai in acest fel ne face fericiti, cand inlauntrul si in afara noastra ne acordam liberi, spontani si dezinvolti, cu o atentie si o daruire totala - si astfel chiar ne contopim - cu ceea ce ne atrage. Cum se spune in zen: in loc sa privesti bambusul, fii tu insuti bambusul. Obiectul atractiei este exterior, indemnul este interior. A urma si a permite in prezent aceasta chemare, acest imbold firesc, inseamna Abandonare in Prezent: JOACA. Asa este Copilul. Iubeste permanent. Neconditionat, fara a exclude ceva din aceasta iubire, fara A urma o minte pervertita de frici si dorinte ale egoului. Copilul iubeste orice si pe oricine, totul si pe toti. Fara a fi influentat de imprejurari. Ca stare existentiala naturala, intrinseca. Inima este vie inauntrul lui, iar el traieste acolo, centrat in Inima sa. Nu gandeste, nu se teme, nu se fereste suspicios de necunoscut, nu doreste cu ravna, nu vrea incrancenat cu mintea, cu „capul”. Traieste chemarea sufletului propriu, o urmeaza si astfel este cu adevarat liber in prezent.
Nu isi imagineaza, nu proiecteaza amagiri despre viitor, nu se ingandureaza niciodata din cauza a ceea ce a trecut deja. Este AICI. in Totalitate. Nu se retine, nu se obstructioneaza pe Sine si nu poate crede - nu poate concepe macar - vreun fel de limitare. De aceea este natural, curajos, si niciodata nu se preda in fata unui insucces de moment, al unui fiasco, ci mereu o ia de la capat. Are nebanuite resurse sufletesti, mentale si fizice de energie pentru a-si relua joaca la infinit. Nu cunoaste starea de plictiseala, de dezinteres, de plafonare. si ii este imposibila neincrederea, indoiala, lipsa de credinta in Sine, in viata in Prezentul Divin Etern. El traieste si experimenteaza spontan si total, el cu adevarat gusta viata din plin. Atitudinea recomandata de dictonul cunoscut izvoraste din el insusi, el intrupeaza acest adevar:
 Nu ai reusit? Continua! Ai reusit? Continua!
 El este optimistul perfect, este atotputernic. Este un adevarat intelept.
 Joaca, drept o activitate concreta perpetua, este pentru el un modus vivendi, un mod de a trai, sinonima cu traiul insusi. JOACA ESTE VIATA.
 Copilului, la modul general, ii este caracteristic faptul ca nu se gandeste la absolut nimic, nu reflecta toate elementele in cuvinte, la nivelul mentalul discursiv care apreciaza si alege. si la inceput copilul nici macar nu cunoaste limbajul vorbit. in mentalul lui nu este un carusel de ganduri gonind permanent - fara orice urma de control - pana la inevitabila prabusire. El nu se ingrijoreaza singur, nu isi produce, nu isi creeaza preocupari mentale acaparatoare. El este in deplina puritate a existentei, in libertatea vidului mental, in fericirea iubirii nemasurate. Pur si simplu el doar traieste, identic fiind cu Sinele sau Divin, exact ca o floare.
 Cu toate ca la modul constient Copilul nu intentioneaza nimic anume, nu o face cu o finalitate planificata, totusi Joaca are doua functii, sau doua consecinte, rezultate la care conduce. Ea serveste doua scopuri in acelasi prezent si in acelasi prim rand.
 Una dintre acestea este fericirea. Fiindca - din perspectiva lui integratoare - nu exista nici o restrictionare exterioara ori interioara, Copilul isi experimenteaza dorintele, si le impineste imediat, traieste in bucurie prefecta. Nu exista refulare, complexe (idei fixe dominatoare), frustrare, inhibitii, teama, nu exista pulsiuni tiranice ori vointa separata de prezent, nici atasament, nici tendinte posesive. La fel lipsesc obligatiile, responsabilitatea, pacatul, sentimentul de vinovatie sau ideea ori starea de greseala, competitie si recompensa, directie proiectata in viitor pe tremen lung ori vreun scop. El este liber si niciodata nu se ascunde, nu se judeca nici pe Sine, nici pe altii, iar frica si suferinta de orice fel sunt cu desavarsire imposibile. Fericitul Om-Copil nu se imbolnaveste niciodata, adica el nu crede in boala si chiar atunci cand corpul sau fizic cunoaste anumite procese purificatoare mai dificile, pentru el totul este perfect. Ramane liber, ramane bucuros.
 Asadar una din roadele starii de joaca este bucuria neintrerupta de a trai, ceea ce este o energie divina foarte intensa si elevata. El are o priza continua asupra trairilor, a fiintei, a vietii proprii in general, mereu doar in prezentul spatio-temporal. Aceasta incarca si implineste mai mereu fiinta Copilului si aceasta energie se revarsa din el si prin fiinta sa in intreaga lume, inclusiv asupra celorlalti oameni. Din aceasta cauza ne place atit de mult compania copiilor.
 Cealalta urmare a vietii prin Joaca este invatarea, cunoasterea. Curiozitatea Copilului este infinita si insatiabila. Pur si simplu il intereseaza absolut totul, nu refuza, nu judeca, nu evita si nu exclude din Sine nimic din tot ce ii vine in cale in prezent. Ba chiar, el accepta si primeste cu o totala deschidere, inglobeaza in propria fiinta tot ceea ce intilneste, tot cu ceea ce viata il face sa se confrunte, tot ceea ce existenta ii ofera drept cadou, tot ceea ce ii este nou si necunoscut inca. si de accea este liber de ceea ce a iubit, a cunoscut, cu ceea ce tocmai a fuzionat. Detasarea in iubire ii este proprie. si daruieste, abandoneaza totul si la fel se daruieste si se abandoneaza pe Sine in prezent cu o usurime dezarmanta. Este o fiinta totalmente afirmativa. El foloseste la modul complet toate posibilitatile, toate oportunitatile. Nu decide si nu alege. si mereu face un singur lucru deodata, astfel fiind absorbit in Sine si in realitatea acelei prezente care i-a trezit interesul. Este atent, este spontan si pe deplin concentrat asupra ceea ce ESTE AICI sI ACUM!
 Plin de bucurie si de bunavoie intra in contact cu totul, experimenteaza totul, serios si atent, daruit si cu un real interes.
 Aceasta atitudine in cazul lui este valabila atat in raportarea sa la Univers, cat si la propria fiinta. in realitate Copilul nu simte si nici nu face vreo diferenta intre acestea. El nu mangaie o floare, si nici nu este mangaiat de aceeasi floare in timp ce mana lui atinge tandru petalele gingase si firave ale unei alte fiinte. El este atunci mangaierea, este contopirea in in iubire, este o actualizare - in simtire total identificatoare - a Iubirii. in si prin el Acelasi Dumnezeu Iubeste pe Acelasi Dumnezeu. Lumea asa-zisa exterioara si cea interioara nu sunt separate in constiinta lui. Simtind in mod firesc, el traieste in starea de integrare organica in Macrocosmos (in limba greaca: Marea Ordine) la nivel fizic, mental si sufletesc si in fuziunea, identitatea cu intregul. Nu are o constiinta de ego, nu se inchipuie pe Sine ca fiind un eu mic, separat de intreg. Nu se crede o persoana (in lb. greaca persona inseamna masca purtata de actori pe scena) rupta, pierduta de Sine printre limitarile si obligatiile aparente ale atator roluri stricte asumate.
 El nu a fost atins de iluzia separarii de TOTALITATE. Este complet si este liber. De aceea este capabil sa afirme pur si simplu adevarul ca: REGELE ESTE GOL. El traieste in Sine - si in absolut tot - Perfectiunea Divina a Creatiei, a Existentei si a Vietii in Joaca. Experimenteaza aceasta stare de fapt in mod natural, conform Naturii sale Divine atit in toate partile manifestarii cat si in INTREGUL UNIC.
 Savureaza din plin fiecare clipa a vietii luate in parte, dar si procesul magnific al desfasurarii temporale si spatiale continue a MANIFESTARII.
 Ceea ce a cunoscut prin traire profunda va fi inglobat integral in Sine, in fiinta lui. Deoarece este atat de deschis si de liber, el se va imbogati foarte repede cu multe si variate impresii forte intense. Memoria lui noua ni se pare miraculoasa, dar de fapt - ca toate minunile, de altfel - este fireasca. El in realitate nu este o fiinta mirifica, ci el este natural, normal, conform legilor perfecte ale lui Dumnezeu.
 Insa noi deja ne-am indepartat de aceasta lege primordiala a fericirii, de prfectiunea ce ni s-a dat, de candoarea si atotputernicia iubirii libere in prezent. Noi, din perspectiva autolimitarilor noastre nefiresti si tragicomic de stupide, privim si primim starile si capacitatile divine ale Copilului cu admiratie sau cu teama, suspiciune si neincredere. Motivul este ca mentalul egotic pervertit nu poate concepe sau admite asa ceva in lumea iluziilor sale si de aceea le considera supraumane (angelic-divine ori demoniac-necurate). Mintea limitata - in propria-i superficialitate autosuficienta - judeca aspru adevarurile Copilului si le considera chestiuni neserioase, „copilarii”, care nu merita o atentie reala. Desi, fiecare om, adica OMUL, conform Vointei Divine, se naste drept COPIL, o Fiinta Divina perfecta. Iar noi, adultii, sub pretextul educatiei bune, din asa-zisa curata iubire parinteasca, de generatii si generatii il fortam sa intre in patul lui Procust, in limitele propriilor noastre minti. ii determinam cu toate mijloacele, ii ademenim, ii terorizam, ii convingem pina la urma, daca alta metoda nu functioneaza, atunci cu bataie fizica ori cu santaj sentimental, ii obisnuim bunaoara sa se dezica de LIBERTATE, de IUBIRE si de FERICIRE.
 Privit din acest punct de vedere, umanitatea isi recreeaza propria nefericire, dovedindu-se cat se poate de prost si demn de compasiune.
 Si din cauza acestui unic motiv , cu radacini profunde si complexe in subconstientul colectiv si in Karma speciei umane considerata in ansamblul ei, Copilul Divin Perfect va deveni un adult care goneste orbit pentru a-si asigura suferinta, care se amageste singur si astfel nu poate cunoaste niciodata fericirea pacii in revarsarea iubirii curate, si care se va vesteji cu zilele, ca prizonier al propriei minti necontrolate.
 Aceasta este caderea in pacat, acesta este gustul fructului oprit, izgonirea din Rai, din EDEN. Aici am ajuns noi, oamenii pamanteni, vrand sa ne isusim cunoasterea Binelui si a Raului, asa s-a perdut inocenta si neintinarea originara ai lui Adam si Eva, precum si a noastra, a urmasilor lor.
 Chiar daca, la modul real si efectiv noi toti avem posibilitatea de a fi, conform intentiei initiale si Vointei Perfecte a TATALUI CERESC, niste Copii Divini. Oameni indumnezeiti, care se trezesc la perfecta realitate a libertatii lor absolute prin experienta nemijlocita in cadrul JOCULUI DIVIN AL VIETII.
 Singura diferenta intr-adevar importanta intre starea unui copil mic si starea plenara de Copil Divin este nivelul de constienta. Copiii nostri sunt perfecti asa cum ii simtim, insa ei manifesta aceasta stare in mod spontan, fara discernamant, fara a-si folosi in mod deliberat liberul lor arbitru. Totusi, prin starea specifica de abandon, ei raman in deplina armonie divina clipa de clipa, atata vreme, cat mentalul pervertit si modelele comportamentale dezechilibrate ale adultilor nu le sunt inoculate si impuse pas cu pas, dintr-o asa-zisa dragoste.
 Atunci cand un adult ca noi ajunge sa fie iarasi precum un Copil Divin, la modul spontan si constient, atunci spunem ca omul acela are SUFLETUL TREZIT.
 De aceea este bine sa avem puterea si intelepciunea sa lasam libertatea Copiilor nostri, sa-i sprijinim in realitatea felului lor de a fi. in loc sa-i invatam cu orice pret grijile si inchistarile noastre, mai bine sa urmarim sa invatam noi de la Ei.
 EI SUNT PURI.
 Prin exemplul si dragostea lor au puterea sa ne inalte si sa ne ajute efectiv.
Pentru ca sa fim liberi si fericiti in Iubire cu totii, impreuna. Ca sa fie PACE in noi, intre noi si in lumea noastra.
 Asa cum vrea Dumnezeu Tatal.
Amin Amin Amin

Sursa:http://esoterism.ro/ro/copil.php

Aniversare la 50 de ani (Scrisă în subdialect)

Aniversare la 50 de ani (Scrisă în subdialect)

Personajul nostru este,
Imaginativ, posibil,
Dar vă spun a lui poveste,
Încercând să fiu... credibil!
*****
La Socola-n sala mari
Năvălit-au moldovenii.
O vinit di-aniversari
Cunoscuţî şî... gardienii.

Mama, tata,-n viaţî încî,
Aducându-i flori şî daruri;
Mai vini şî o româncî
Ci-o chierdu-sî pi la... zaruri;

Trii amanţi - cam trecuţi;
Un prietin vechi - di cramî;
Două feti-n flori făcuţi,
Fiecari cu-a sa... dramî;

Frati-su, duhnind "pufoaicî",
Braţ la braţ cu-o ţâitoarí,
Plus copchiii - fărî maicî -
Cari-o strâgî... "pocnitoarí"!

O veşinî mustăşioasî
Cu-o mătuşî cocoşatî
Şî o sorî pârâşioasî -
În conşediu fărî platî...
*****
El troneazî-n cap di masî,
Printri prăjâturi şî... mucuri.
"Drajilor, aş merji-acasî!" -
Diclară sugând din... sucuri.

"Am făcut juma' di secol -
Zâsî cătri-auditoriu -
Di ţâcnealî şî râdicol,
Internat ş-ambulatoriu!"

"Băutor şî muieratic,
Pitrecut-am în risâpî.
Sânjili o fost jaratic -
Ci acuma sî disâpî!"
*****
Cu-n chiştoc uitat în dinţî -
Numai doi rămaş di-o vremi -
Îş privi atent părinţî -
Cii uimiţ di cum sî "scremi"...

Sî uită, discret, în salî,
Calculând şini lipsăşti
Ş-o tristeţî abisalî
Îl cuprinsî ca un cleşti...

Riluă apăi discursu',
Într-o stari di-aşteptari,
Povestind dispri parcursu'
Vieţî lui în... disfătari...
*****
Brusc, pi când dăde cu speech-u',
Stând spăşât pi dinaintea
Lor, "lovindu-sî cu ghiciu"...
Io vinit, sfioasî... mintea!

poezie satirică de Gigi Burlacu (30 decembrie 2010)

Duhurile rele in marile religii ale lumii

In Vechiul Testament nu este clara semnificatia duhurilor. Uneori, traducatorii scriu „dumnezei” acolo unde scriitorii moderni ar folosi „spirite” (1 Regi 28:13, „un dumnezeu iesind din pamant”). Duhurile pot fi reprezentate prin statuete sau figurine pentru venerare. Aceasta practica a fost unanim condamnata de profetii Israelului, dar cu neputinta de dezradacinat. In Luca 8:27-33, cuvintele „duhuri” si „demoni” sunt folosite cu acelasi sens. Fiintele acelea nu puteau fi vazute, dar aparent erau duhuri rele care aveau nevoie de trupuri in care sa traiasca, pe care sa le „posede”.
Credinta ca duhurile pot „poseda” persoane este larg raspandita in Africa, Grecia si in toata Asia. Duhul care poseda va vorbi prin gura victimei sale, asa ca, deseori, se crede ca un pacient schizofrenic este posedat de un duh. Oamenii vor incerca sa inteleaga ce zice pacientul, crezand ca spusele sale s-ar putea sa fie oracolul duhurilor, cum era, intr;adevar, cazul in Luca 8, cand duhurile l-au proclamat pe Iisus fiul lui Dumnezeu. Departe de a bate campii, ca un nebun, omul posedat dezvaluie adevarul, asa ca trebuie luat in serios in contextul biblic.
Popoarele din Orientul Mijlociu au crezut din toate timpurile – si inca mai cred – ca lumea este plina de duhuri invizibile care zboara prin aer sau traiesc in copaci, in case, fantani si in multe alte locuri. In timp ce sufletul este totdeauna omenesc, fragil si slab in ce priveste moralitatea, leganat incoace si incolo de multele sale emotii, ca o trestie in vant, dar atragator si adesea iubitor, duhul poate fi independent de trup si poate calatori prin spatiu. Multe duhuri nu sunt deloc omenesti; ele pot fi duhuri din natura, animale sau chiar djinni, duhuri rele, satane etc.
In nicio limba nu se poate face o distinctie precisa intre suflet si duh; nu putem echivala usor cuvintele din diferite limbi: fiecare este expresia unei culturi unice si a unui mod de a gandi sau a unei cosmologii. Fenomenele naturale si plantele pot fi definite in mod stiintific, dar sufletele si stafiile vor fi totdeauna supuse experientei personale a vorbitorului. Este specificul unei limbi ca ea sa creeze cuvinte cu sensuri vagi, ca vorbitorii individuali si scriitorii sa-si exprime experientele si sentimentele personale.
Potrivit traditiei islamice, imparatia duhurilor este mai mare decat pamanturile oamenilor si ale animalelor laolalta. Imparatia lor umple aproape tot spatiul dintre cer si pamant. O anumita parte din aceste duhuri crede intr-unui Dumnezeu, dar altele sunt demoni necredinciosi; unele venereaza focul, altele soarele, luna sau vreo stea; sunt unele care adora apa, ca si cum aceasta ar fi o zeitate. Duhurile care se tem de Dumnezeu raman mereu langa oamenii cu minti asemanatoare cu ele, cu scopul de a se apara impotriva pacatelor si nenorocirilor. Celelalte tipuri de duhuri incearca intr-una sa-i necajeasca si sa-i batjocoreasca pe oameni sau incearca sa-i ispiteasca. O fac cu usurinta, deoarece ei se pot face invizibili.
Dupa ce i s-a dat comanda tuturor duhurilor, Solomon si-a exprimat dorinta de a-si vedea noii supusi in formele lor naturale. in curand, regele a vazut o multime de spirite, care aveau infatisari atat de monstruoase, incat chiar si regele lor omenesc s-a speriat. Nu stiuse ca fiinte atat de urate si diforme traiau in Univers: cai cu cap omenesc, camile cu aripi de vulturi puternice, fixate pe cocoase, pauni cu coarne pe cap, barbati cu picioare de magar. intrucat Solomon stia ca Jannu era stramosul tuturor duhurilor, 1-a intrebat pe ingerul comandant de ce variaza atat de mult trasaturile fizice ale acestor descendenti, toti verisori, care ar fi trebuit sa prezinte o oarecare asemanare de familie. ingerul a raspuns: „Oh, rege, aceste duhuri au pacatuit deseori impotriva legilor lui Dumnezeu, imperechindu-se cu diverse creaturi, asa ca odraslele lor au devenit monstri. Fiecare specie a creaturilor lui Dumnezeu se poate casatori doar in cadrul ei.”

Sursa:http://www.almeea.com/duhurile-rele-in-marile-religii-ale-lumii/

Reumatism

Reumatism

Şeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc şi când mai iese
Cu Tănţica lui nurlie,
De şoferi şi florărese,

Chiar şi-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegaţi la Cisnădie,
După colţ, la Techirghiol,

Să ne ungem cu noroi,
Că din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi,
Leac mai bun nu-i să te dregi,

Numai că, unşi cu noroi
De la tălpi pân' la chelie,
Dezbrăcaţi, ca dracii goi,
Cin', pe şefu', să-l mai ştie (?!)

Arătând în fundul gol,
(Mă iertaţi de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toţi o apă şi-un pământ,

Pân' ce-apar vreo câţiva inşi,
Cum şedeam noi la uscat,
Ne măsoară şi... surprinşi,
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai mulţi din gloată
Exclamând "ooo!" se mirau,
Şi-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut mă onorau,

Că de marţi, şefu' meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
Mă urăşte,-mi poartă pică,
Pentru-al meu... reumatism!

Valeriu Cercel

poezie satirică de Valeriu Cercel

Rugaminte (Metafizica)

RUGAMINTE
De Ierom. RAFAIL NOICA

 Nu-mi spune nimic….Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.
 Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti. Iubeste-Ma asa cum esti tu!
 In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti. Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima.
 Daca voi astepta pana cand vei fi desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea eu oare sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatenie si dragoste?
 Nu sunt EU Domnul Dumnezeu care am creat toate si pot totul?
 Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este lacasul meu.
 Desigur cu timpul am sa te schimb, insa chiar pana atunci iubeste-Ma asa cum esti tu, fiinca Eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale.Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.
 Nu vreau o dragoste izvorata din mandria “virtutiilor” tale, ci dintr-o inima smerita pe care sa o poti curati oricand. N-am nevoie de “virtutiile” tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa Ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine.
 Nu “virtutiile” tale doresc; daca ti le-as da tu esti asa slab si mandru incat as hrani amorul tau propriu si nu m-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care sa nu Ma cauti si stai departe de mine. Apropie-te cu dregoste.
 Unui fier negru flacarile unui foc nu numai I-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-Ma deci, si pacatele se vor arde, si tu vei fi fericit.
 Iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat, asta ar fi din nou o mandrie pentru tine, ci pentru ca Eu vreau sa ma odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta.
 As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire, si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-mi poti da ceva.
 Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de mult la tine.
 Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia – pe care numai eu ti-o pot da – ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.
 Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-Mi deschizi cu smerenie;nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana in adanc si deplin ai muri de durere.Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine.
 Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu.
 Nu te framanta ca n-ai “virtuti”. Am sa-ti dau Eu Sfintenia Mea. Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care ti-l dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa Ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui.
 Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta.
Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, incat sa poata mijloci pentru tine.
 Orice s-ar intampla nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa Ma iubesti….In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata.
Si acum, du-te!…
 EU sunt cu tine!!!
Ierom. Rafail Noica

Sursa:http://esoterism.ro/ro/rugaminte.php

Banii... n-aduc fericirea

Banii... n-aduc fericirea

Pe cât e de paradoxal, aşa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,

La fel şi eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanţă,
Câţiva mangoţi de investesc într-o asemenea speranţă,

Şi-n special, pentru covrig, o şansă nu cred că există
În viaţa mea ca să-l câştig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleaşi numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni şi mie rândul,

De aia mă şi îngrozesc, ce-oi face când voi câştiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuţa mea cu trei şoproane, confort nu-mi va mai oferi,

Iar tărăboanţa, un Fiat, cadou de la bunicul meu,
Părându-mi mic şi demodat, l-aş da precis la vr'un muzeu,
Ca să nu zic de Leana, care, ce-i drept, nu e ca-n prima zi,
Pe lângă o Lenuţă "mare", mii de cusururi i-aş găsi...

Şi-apoi, mai mare mi-este teama, de-aş câştiga un sac de la bani,
Gândind ce şoc ar fi pe mama, şi de trăit mai are ani,
Dar cel mai mult m-aş oftica pe-amicii mei ce, în neştire,
Ar chefui, s-ar bucura... pentru a mea nefericire.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Zvastica, stravechi simbol religios

Prin zvastica se intelege o cruce echilibrata, cu bratele egale, indoite la capete in unghi drept, in sensul acelor de ceasornic, ori invers. Zvastica este semnul cel mai vechi si mai raspindit din lume, care a servit ca simbol religios la multe popoare orientale si ca emblema politica a nazistilor si a partidelor de tip fascist. Termenul german “Swastika” deriva din cuvintele sanscrite “su”, care inseamna “bine”, si “asti”, care se traduce prin “a fi”, altfel spus, prin “svasti” se intelege “starea de bine”.
In urma cu citiva ani, in Uniunea Europeana au avut loc discutii privind interzicerea zvasticii din cauza asocierii ei cu fascismul, cu ura si cu rasismul nazistilor, cu toate ca acest simbol a existat cu mult inainte ca el sa fie preluat de Adolf Hitler.
Daca astazi zvastica este cunoscuta doar ca simbol al nazismului, in trecutul indepartat ea a constituit unul dintre cele mai vechi semne cu substrat magic, fiind folosita atit de popoarele din Europa, cit si de cele din Asia si America Centrala. Popoarele antice vedeau in zvastica fie un simbol solar, fie un virtej creator in jurul caruia se etalau ierarhiile. Unele popoare vedeau in ea un izvor al vietii si fecunditatii sau o manifestare a trasnetului, ca semn al miniei divine. Oricare i-ar fi complexitatea simbolistica, zvastica indica clar, prin insusi grafismul ei, o miscare de rotatie in jurul unui centru nemiscat, care poate fi eul sau polul manifestarilor umane. Cu alte cuvinte, ea este simbolul unui ciclu in actiune, de manifestare si regenerare perpetua a naturii, iar bratele ei, indoite, indica cele patru puncte cardinale, sugerind stabilitatea.

Simbolismul zvasticii

Zvastica a fost folosita de mongoli, indieni, vikingi, celti, etrusci, traci, atlanti, greci si chiar de troieni, fiind descoperita de arheologul Heinrich Schliemann in ruinele fostului oras Troia. De-a lungul timpului, in diferite zone ale lumii, zvastica a avut numeroase denumiri, precum crucea indoita sau incirligata; crucea gammadion – pentru ca fiecare brat al ei seamana cu litera gamma greceasca; fylfot – un termen imprumutat din heraldica si arhitectura si insemnind “patru picioare”; roata soarelui; tetraskelion – adica “patru picioare”; “ciocanul lui Thor” – zeul fulgerului in mitologia scandinava etc. “Ciocanul lui Thor” a aparut in urma cu 5.000 de ani, sub forma unei cruci care, prin bratele ei egale, reprezenta cele patru forte primare si constituia un semn aducator de noroc. Cu timpul, aceasta cruce a fost inclusa intr-un cerc, care il reprezenta pe Creator, fara de care cele patru forte primare nu ar fi putut face nimic. Mai tirziu, bratele crucii au fost extinse peste marginile cercului, in unghi drept, de la est la vest, si cercul a fost mutat in centru. Aceasta reprezentare consemna faptul ca cele patru forte actioneaza in tot Universul, sub controlul Creatorului suprem. Cele patru brate ale crucii inseamna fiecare ceva: una inseamna “constructor”, alta “geometricieni”, a treia “arhitect” si ultima “cei trei pasi catre tron”, pe cind centrul zvasticii simboliza Pamintul.
Referindu-se la “ciocanul lui Thor” si la aparitia zvasticii, o legenda povesteste ca, la porunca Creatorului, cele patru mari forte primare au construit universul si tot ce exista in interiorul lui, dupa care au creat Pamintul si viata pe el.

Zvastica in religiile orientale

Tatuata pe corpul uman pentru a aduce noroc, zvastica este astazi un simbol important in religiile orientale, in special in budhism, hinduism si jainism, precum si in alte culturi asiatice, europene sau din America de Nord si Centrala, ea fiind considerata pretutindeni ca un simbol aducator de noroc.
Zvasticele sint motive ornamentale in arhitectura hindusa, in lucrarile de arta japoneze, indiene, chineze, coreene, dar si in arhitectura antica din Europa apuseana, unde apar frecvent in mozaicuri, frize si alte lucrari. De asemenea, anticele desene arhitecturale grecesti sint pline de motive reprezentind zvastici. in religia hindusa din India si Nepal, zvastica reprezinta un simbol foarte popular, care se intilneste pretutindeni: in temple, altare, picturi, icoane etc., unde, de regula, inlocuieste in inconografie roata. Tot in aceasta religie zvastica il reprezinta pe zeul creator Brahma, pe zeul hindus Ganesha – o divinitate a cunoasterii, dar si pe Surya – zeul soarelui. Hindusii considera zvastica sfinta si aducatoare de noroc, si de aceea o folosesc la decorarea a tot felul de obiecte din cultura lor.
Si in religia budhista zvastica este prezenta pe cartile sfinte budhiste, pe pieptul unor statui ale lui Budha, iar uneori imprimata chiar si pe picioarele statuilor. In China, zvastica este semnul numarului zece mii, care reprezinta totalitatea fiintelor si a manifestarilor, dar si forma primitiva a caracterului tang, care indica cele patru directii ale spatiului. Zvastica apare si pe gulerele bluzelor copiilor chinezi pentru a-i apara de spiritele rele.
In Japonia, zvastica il reprezinta pe Dharma – zeul armoniei universale si al echilibrului polilor opusi. Japonezii numesc zvastica “manji” si o folosesc drept indicator pentru templele budhiste pe hartile oraselor.
In jainism, religie si scoala filosofica indiana opusa brahmanismului, zvastica este singurul simbol sfint, considerat un semn aducator de noroc, si de aceea e prezent pe toate templele si cartile sfinte. Ceremoniile religioase din cadrul acestui cult incep si se termina, totdeauna, cu crearea unei zvastici din boabe de orez, in jurul altarului.

Zvastica in Europa

Francmasonii, care sint preocupati de simbolistica cosmografica, considerau centrul zvasticii ca fiind “Steaua Polara”, iar cele patru brate, cele patru pozitii cardinale ale Ursei Mari fata de ea. Despre autorul britanic Rudyard Kipling (1865-1936), care a fost puternic influentat de cultura indiana, se spune ca avea desenata o zvastica pe copertele cartilor sale, aceasta pina cind aparitia nazismului a schimbat sensul acestui simbol. Si cercetasii britanici au folosit zvastica un timp, dupa care au renuntat la ea tot din acelasi motiv. Cu toate ca nu a fost prea des folosita in arhitectura din Europa apuseana, un desen reprezentind o zvastica se poate vedea pe podeaua catedralei din Amiens (Franta).
Imparateasa Alexandra Feodorovna a introdus semnul zvasticii la curtea tarista, influentata de Badmaiev, un medium de formatie budhista din Tibet. Si pentru ca legatura oculta sa para si mai evidenta, pe un zid al casei Ipatief din Ekaterinensburg, unde bolsevicii au asasinat familia tarului, Alexandra Feodorovna a desenat o zvastica si o inscriptie cu un mesaj misterios referitor la o societate secreta, numita “Dragonul Verde”, originara din Tibet.

Cum a ajuns zvastica simbolul fascismului

Arheologul german Heinrich Schliemann a sustinut ideea ca zvastica este un simbol specific arienilor, teorie imbratisata si de Ernest Krauss, care a atribuit aceasta reprezentare poporului german. In 1908, Guido List a scris, intr-o lucrare, despre zvastica, considerind-o ca un simbol al puritatii singelui, avind o conotatie misterioasa, degajata din “Edda”, o culegere de traditii mitologice ale vechilor popoare scandinave. Faptul ca s-a scris mult despre zvastica a facut ca acest semn sa devina foarte popular in apusul Europei si sa apara reprezentat in numeroase desene in perioada 1880-1920.
Incepind cu anul 1920, zvastica a fost adoptata de nazisti ca emblema a Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani. Inainte de a fi preluata de nazisti, zvastica a mai fost folosita ca semn politic de sustinatorii lui Schoenerer, un politician austriac antisemit.
Nazistii considerau ca acest simbol ar avea legatura cu faptul ca poporul german era descendentul rasei ariene, de aceea l-au adoptat ca emblema a partidului, numindu-o “Hakenkreuz” (crucea incirligata) si imprimind-o pe steag, pe banderole si ecusoane. in cartea “Mein Kampf”, Hitler scria: “Eu insumi, dupa nenumarate incercari, am conceput o forma finala; un steag cu un fundal rosu, un disc alb si o zvastica neagra in mijloc. Dupa mai multe incercari, am gasit, de asemenea, proportia ideala intre dimensiunea steagului si cea a discului alb, precum si forma si grosimea zvasticii”.

Zvastica in Romania

Zvastica a fost folosita ca emblema si de “Liga Apararii National – Crestine”, o grupare cu caracter fascist din tara noastra, condusa de A.C. Cuza. Intr-un articol, Alexandru C. Cuza scria ca zvastica este un semn arian, specific tracilor, din care ne tragem si noi, prin daci. El arata ca poporul roman a folosit de-a lungul istoriei sale zvastica, acest semn fiind intilnit pe monumente, pe cusaturile nationale, pe ouale de Pasti, pe podoabele bisericesti etc. Chiar si acoperamintul mormintului Mariei de Mangop, a doua sotie a lui Stefan cel Mare, este impodobit cu zvastici.
Zvastica mai poate fi intilnita si la picturile cunoscutei biserici “Trei Ierarhi” din Iasi, ctitorita de Vasile Lupu. A.C. Cuza mai arata ca zvastica reprezinta legatura organizatiei sale politice cu trecutul cel mai indepartat al poporului roman si constituie simbolul vointei de independenta a romanilor, ce izvoraste din lupta dusa de-a lungul veacurilor.

Sursa:http://www.almeea.com/zvastica-stravechi-simbol-religios/

Averea (poezie in grai bănăţean)

Averea (poezie in grai bănăţean)

O murit şî baba Eva
A ei d-abe aşceptară,
Că avea suta dă ani
Sî nu măi dăgea să moară...

S-api la îngropăşiune
Viniră care dă care
Că ţânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...

S-o fost scris la testament
Tăt se baba –o adunat
Că sică pucea să fie
A măi bogată dân sat

Avea o şioardă dă vaşi
Un siopor mare dă oi
Mulce lanţă dă pământ
Şî bag sama euroi...

Da nepotî foc şi pară
Toţî pă lângă copârşău
Şe să plângă beta baba
Să le pară câta rău...

Să sfăgeau dă numa, numa
Cum averea să-si impartă
Că dabe domnu părince
Măi putu să ii daspartă...

- Nu vă mai sfăgiţ atâta
Dzasă popa–n gura mare
Sî vigeţ în testament
Şe-o lăsat la fiecare.

Că mi-i l-o lăsat asară
Dzâsă popa cam înşet
Văd că nu măi apucasă
Să vi-l de pă internet...

Ş-api şici testamentu
Un nepot mai zăbuc...
Când acolo averea fusă
Doar o fermă pe feisbuc!

poezie satirică de Sergiu Boian (august 2011)

Halloween

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel

Consideratii despre religie (Metafizica)

Consideratii despre Religie.

 Religia chiar i-a convins pe oameni ca exista un om invizibil, care locuieste in cer,care priveste la tot ce facem, in fiecare minut din fiecare zi. Si omul asta invizibil are o lista speciala cu 10 lucruri pe care nu vrea ca tu sa le faci. Si daca totusi faci vreunul dintre acele 10 lucruri, atunci el are un loc special plin de foc si fum si arsita si tortura si chin,unde te va trimite sa stai si sa suferi si sa arzi si sa te sufoci si sa urli si sa plangi pentru totdeauna pana la finalul timpului!
 Dar el te iubeste! Te iubeste.Te iubeste si are nevoie de bani. Intotdeauna are nevoie de bani! E atotputernic, atot-perfect, atotstiutor si atot-intelept dar cumva - nu poate sa faca rost de bani!
 Religia incaseaza miliarde de dolari, nu plateste taxe si intotdeauna are nevoie in plus.
 Soarele.
Inca de mai devreme de anul 10.000 I.C. istoria abunda in gravuri si inscriptii ce reflecta respectul si adoratia oamenilor pentru acest obiect. Si e simplu de inteles de ce,caci in fiecare dimineata Soarele rasare
 aducand vizibilitate, caldura si siguranta, salvandu-l pe om de frig, obscuritate, intunericul noptii plin de pradatori.
Fara el, culturile bineinteles, recoltele nu ar creste, viata pe planeta nu ar supravietui. Aceste realitati fac Soarele
 cel mai adorat obiect al tuturor timpurilor.
 De asemenea, anticii erau foarte constienti de stele. Urmarirea stelelor le-a permis sa recunoasca si sa anticipeze evenimente care s-au intamplat intr-o perioada lunga de timp, ca de exemplu eclipsele sau lunile pline. Ei au transformat grupurile celeste catalogate in ceea ce noi azi numim constelatii.
 Termenul ZODIAC se refera la faptul ca acele constelatii au fost antropomorfizate sau personificate in siluete sau animale. Cu alte cuvinte, civilizatiile antice nu doar au urmarit Soarele si stelele, ci le-au si personificat cu mituri elaborate implicand miscarile acestora si relatiile lor. Soarele, cu calitatea lui de a da viata si a salva,a fost personificat ca reprezentantul Creatorului nevazut sau Dumnezeu. Soarele lui Dumnezeu. Lumina lumii.Salvatorul umanitatii.
 De asemenea, cele 12 constelatii reprezentau locurile de calatorie pentru Soarele Domnului. Si acestea au fost identificate cu nume,de obicei reprezentand elemente ale naturii care se intamplau in acea perioada de timp. De exemplu, Varsatorul - purtatorul apei,cel care aduce ploile primaverii.
 Horus.
 El este Zeul Soare al Egiptului din perioada 3000 BC. El este Soarele antropomorfizat in viata ca o serie de mituri alegorice care implica miscarea Soarelui pe cer. De la hieroglifele antice din Egipt stim multe lucruri despre acest Mesia solar. De exemplu, Horus-care inseamna Soarele sau lumina, avea un inamic cunoscut ca Seth. Si Seth era personificarea intunericului sau a noptii. Si vorbind in termeni metaforici, in fiecare dimineata Horus castiga lupta impotriva lui Seth in timp ce seara, Seth il cucerea pe Horus si il trimitea in lumea tenebrelor.
 Este important sa stim ca intunericul si lumina sau bunul si raul este una dintre cele mai omniprezent dualitati mitologice cunoscute vreodata si inca mai este exprimata la multe nivele si in zilele noastre.
 Vorbind in general, povestea lui Horus este dupa cum urmeaza !!:
Horus s-a nascut pe data de 25 decembrie, din fecioara Isis Mary. Nasterea lui a fost acompaniata de o stea in est pe care 3 regi o urmareau ca sa localizeze si sa impodobeasca un salvator nou-nascut.

 La varsta de 12 ani era deja un copil-profesor darnic. La varsta de 30 de ani a fost botezat de un personaj cunoscut ca Anap si astfel si-a inceput preotia.
 Horus a avut 12 discipoli cu care calatorea peste tot, infaptuind miracole ca vindecarea bolnavilor sau mersul pe apa.
 Horus era cunoscut sub multe nume, ca "Adevarul", "Lumina", "Fiul uns al lui Dumnezeu", "Pastorul cel Bun", "Mielul lui Dumnezeu" si multe altele.
 Dupa ce a fost tradat de Typhon, Horus a fost crucificat, ingropat timp de 3 zile si astfel reinviat.
 Aceste atribute ale lui Horus, originale sau nu, par sa infiltreze multe culturi ale lumii caci multi alti zei s-au gasit a avea aceeasi structura mitologica generala.
 Attis din Frigia, nascut din fecioara Nana pe data de 25 decembrie. Crucificat, asezat in mormant si dupa 3 zile a fost inviat.
 Dionysus din Grecia, nascut din fecioara pe data de 25 decembrie, a fost un profesor calator care a infaptuit miracole ca de exemplu transformarea apei in vin. Se referea la el ca "Regele regilor", "singurul fiu trimis al lui Dumnezeu", "Alfa si Omega" etc. Si dupa moartea lui a fost reinviat.
 Mithra din Persia, nascut din fecioara pe data de 25 decembrie. A avut 12 discipoli si a infaptuit miracole. Si dupa moartea sa a fost ingropat timp de 3 zile astfel fiind reinviat. Se referea la el ca "Adevarul", "Lumina" si multe altele. Foarte interesant, ziua sacra de adoratie a lui Mithra era Duminica (Sunday=Ziua soarelui).
 De fapt, exista numerosi salvatori din diferite perioade din toata lumea care intrunesc toate aceste caracteristici generale.
Intrebarea ramane - de ce aceste atribute?
De ce nasterea din fecioara pe 25 decembrie?
De ce moarte timp de 3 zile si reinvierea inevitabila?
 De ce 12 discipoli sau apostoli?
 Pentru a afla, hai sa-l examinam pe cel mai recent dintre toti trimisii solari.
Iisus Hristos a fost nascut din fecioara Maria
 pe data de 25 decembrie in Bethlehem. Nasterea lui a fost anuntata de o stea in est pe care trei regi (magi) o urmareau ca sa localizeze si sa impodobeasca nou-nascutul salvator. A fost un copil-profesor la 12 ani si la varsta de 30 de ani a fost botezat de Ioan Botezatorul. Si astfel a inceput perioada de preotie. Iisus a avut 12 discipoli impreuna cu care a calatorit, infaptuind miracole ca de exemplu vindecarea bolnavilor, mersul pe apa, invierea mortilor... A mai fost cunoscut ca "Regele regilor", "Fiul lui Dumnezeu", "Lumina lumii", "Alfa si Omega", "Mielul lui Dumnezeu" si multe altele. Dupa ce a fost tradat de discipolul sau Iuda si vandut pentru 30 de bani de argint a fost crucificat, asezat in mormant, dupa 3 zile a fost reinviat si urcat in ceruri.
 Mai intai de toate, secventa nasterii este complet astrologica.
 Steaua din est este Sirius, cea mai luminoasa stea de pe cerul noptii care pe 24 decembrie se aliniaza cu alte 3 stele foarte luminoase din Centura lui Orion. Aceste 3 stele luminoase din Centura lui Orion sunt denumite azi asa cum au fost denumite din timpuri antice - Cei Trei Regi. Si cei trei regi impreuna cu cea mai luminoasa stea - Sirius, toate indica locul rasaritului soarelui pe 25 decembrie.
 De asta cei trei regi urmeaza steaua din est -ca sa localizeze rasaritul Soarelui, nasterea Soarelui. Fecioara Maria este constelatia Fecioarei,altfel cunoscuta ca Virgo - "Fecioara". "Virgo" in latina inseamna "fecioara". Hieroglifa antica pentru "Fecioara" este litera M modificata. De asta Maria, alaturi de alte nume de mame fecioare, ca de exemplu mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, incep cu litera M.
Constelatia "Fecioara" a mai fost denumita si "Casa painii" si reprezentarea ei este o tanara fecioara tinand un snop de grau.
 Aceasta casa a painii si simbolul graului reprezinta August si Septembrie, vremea recoltei. Astfel, Bethlehem de fapt se traduce literar "Casa painii". Bethlehem este astfel o referire la constelatia Fecioarei - un loc in cer, nu pe pamant.
 Exista un alt fenomen foarte interesant care are loc in jurul lui 25 decembrie-sau solstitiul de iarna. De la solstitiul de vara pana la solstitiul de iarna zilele devin mai scurte si mai reci. Si din perspectiva emisferei nordice, Soarele pare ca se misca spre sud, devine mai mic si mai rar la vedere.Micsorarea zilelor si ofilirea recoltelor cand se apropie solstitiul de iarna simbolizau moartea pentru oamenii din antichitate.
 Era moartea Soarelui. Si in 22 decembrie decesul Soarelui era complet realizat. Pentru ca Soarele, tot miscandu-se spre sud incontinuu timp de 6 luni,ajunge in cel mai jos punct pe cer.
 Aici se intampla un lucru curios: Soarele se opreste din miscarea spre sud, cel putin in perceptie, timp de 3 zile.
 Si in timpul acestei pauze de 3 zile, Soarele "locuieste" in vecinatatea Crucii Sudului sau constelatia Crux.
 Abia dupa aceasta perioada, pe 25 decembrie, Soarele se muta cu un grad, de aceasta data in nord prevestind zile mai lungi, caldura si primavara.
 De aceea s-a spus:
 Fiul a murit pe cruce si a fost mort timp de 3 zile, doar pentru a fi inviat din nou.
 De aceea Iisus si numerosi alti Zei Soare au impartit crucificarea, moartea timp de 3 zile si conceptul de inviere.
Este perioada de tranzitie a Soarelui inainte de a-si schimba directia inapoi in emisfera nordica, aducand primavara si astfel salvarea.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/consideratii.php

Mosul la prezidentie

Moşul la prezidenţie

Din Laponia plecat
La noi a aterizat,
Cu săniuţa cu reni
În curte la Cotroceni.

Domnul Băse l-a primit
Şi cu whisky l-a servit...
Şi l-a întrebat pe moş:
Ai adus ceva în coş?...

Moşul a zis: E încă criză
Şi mai vine o repriză,
Să strângem iară cureaua,
Că acum mare-i beleaua,

Nemâncata doamna criză,
A ajuns sus, pe banchiză,
Şi ordonă cu-ardoare
O totală "îngheţare"...

Domnul Băse, ameţit,
Valoros s-a mai simţit...
Şi a zis ca pentru sine:
Fără mine?... Trăiaţi bine?...

poezie satirică de Constantin Enescu (25 decembrie 2011)

Iubeste-te (Metafizica)

Iubeste-te.. ..

Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie
acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte
buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine
insuti in legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este
perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu
exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte
usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc
aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta
 si impotriva intregii lumi: "De ce nu sunt perfect?"
Dupa care
privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune
in fiecare. Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o
deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape
moarta. Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi
mai intii in intregime acest mecanism. Deci, in primul rind: nu te
mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti
pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu
toate greselile si esecurile. Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta
inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat.
 La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.
Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu
sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire.
El este pe deplin multumit sa isi mestece aceeasi iarba in fiecare
zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este in
deplina armonie cu natura, cu el insusi, cu tot ceea ce este.
Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba
bizonul in super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau
virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu
siguranta ca bizonii rid si intreaba: "Ce vi s-a intimplat? De ce nu
puteti fi pur si simplu voi insiva? Ce nevoie aveti sa fiti
altcineva?". Primul lucru este asadar acela de a te accepta, in mod
profund, pe tine insuti.

OSHO

Sursa:http://esoterism.ro/ro/iubestete.php

Scrisoare catre nasu'

Scrisoare către naşu'

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt framântat de o-ntrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Şi aş dori, c-aşa-i corect,
Să aflu de la dumneata,
Pe naşa, eu, cât o respect,
S-o-ntreb, nu m-aş încumeta;

Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui,
Pendula aia,-n dormitor,
Pe un perete prinsă-n cui,
De mi-a plăcut pe vremi să mor,

Iar voi, c-atâta mi-am dorit,
Oameni atenţi şi plini de har,
La nuntă, ştii, ne-aţi oferit
Una identică în dar,

Din tei, cadran fosforescent,
C-am pus-o tot în dormitor,
Şi-un gong ce bate,-aşa strident,
Sculând şi morţii-ntr-un picior,

Numai că eu nu-s şucărit,
Doar Mărioara uneori,
Când peste noapte sunt trezit
De gong, mai mult de patru ori,

Ca să descopăr, consternat,
După ‘j-de ani de căsnicie...
Pendula, care azi a stat,
Mergea, de fapt, cu baterie!

D-aia vrusei să ştiu ceva,
Că... n-am probleme cu Măria...
Pendula ce o ai matà...
Tot naşa-i schimbă bateria?

poezie satirică de Valeriu Cercel

Definitia simpla a aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii(Metafizica)

Definitia simpla a aspiratiei catre Absolut sau a rugaciunii

 Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea este in esenta o simultana focalizare a mintii si orientare a sufletului care ne deschide accesul in domeniul spiritului si ne face sa fim intr-o inefabila rezonanta launtrica cu baza (substratum) imateriala ultima a lumii.
 Ea consta, in general, intr-o chemare sincera, intr-o plingere, un strigat tacut de desnadejde sau o cerere de ajutor realizata intr-o stare de umilinta.
 Alteori ea este o contemplatie senina a principiului Absolut imanent si transcendent al tuturor lucrurilor si fiintelor.
 Aspiratia catre Absolut sau rugaciunea poate fi definita de asemeni ca o fulgeratoare inaltare a mintii si a sufletului catre Dumnezeu, ca un act instantaneu de evocare si de dragoste in care predomina adoratia catre Acela Absolut si etern de unde purcede aceasta minune care este insasi viata.
 De fapt, aspiratia catre Absolut sau rugaciunea reprezinta efortul simplu al omului de a comunica direct cu Fiinta AbsolutA invizibila si creatoare a tot ce exista, care in realitate este suprema intelepciune, putere si frumusete, parinte plin de dragoste si mintuitor al fiecaruia dintre noi.
 Departe de a consta intr-o simpla recitare de formulari seci, adevarata aspiratie catre Absolut sau rugaciunea reprezinta o stare sublima de comuniune sau fuziune spirituala in care constiinta se absoarbe gradat in Dumnezeu.
Aceasta stare inefabila de sintonanta launtrica cu AbsolutUL nu este doar de natura intelectuala si tocmai de aceea, ea ramine in general inaccesibila pentru filosofi, savanti si oameni de stiinta.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/definitia.php

Tara-n...ghelie

Ţara-n... ghelie

Mi-am "stroboscopat" azi minţile "ejaculate"
Din "foaiele" ce ţin de mult în "almanahe"
Şi vă "curjur" pe voi, toate "herniile" valahe
Să-mi fiţi părtaşi dezvăluirilor "oportuflatulate".

Vă-mpărtăşesc din sângele-mi, Oo... bamic, negru comic,
Că-s colorat doar aparent, nu-n ceru' gurii;
Şopârlic -ca să zic, să-mi "imitez" ghiaurii-
Doar "io" putând vă fi un "waran... t", "miştomic".

Sunt singur, ce piept ţin într-o "apolcalipsă"
-Provin de neamuri ce-au făcut... lustraţie-
Deci nu vorbesc, doar ca să fac o... "pecoraţie",
Că ştiu profund cum negrul este şi "esclipsă".

V-ajut pe toţi, voi frăţiorii mei, mânca-v-aş gura,
Să moară toţi duşmanii, să rămân doar eu, din ei
Să vă-nmulţesc popor, ca să ne fiţi lachei...
Că-s vechi rroman, cu regi şi împăraţi, cu "fura"!

Să fim o naţiune de harapi, cu "Goaglă"
Şi să vă-"nmobilez" cu numele de "Van",
Din compensări de furt şi stat în case, fără ban...
Şi-n Mercedes să mergeţi, nu cu Dacia, din "rablă"!

"Sunt cel ce soarta, chiar i-a hărăzit un scris destin";
"Ca orice om să nu fi rupt o floare, fătă sau băiat",
Că orice cioară croncăne dar nu-i... înaripat
"Şi-s şi prieten, dar mă doare vizavi d-Oprescu, zis Sorin".

V-asigur vorbe, îs "io" cel, cel mai bun şi am motiv,
"Îs şi eu om uman şi multe calităţi mă recomandă"
Iar "cu principiul m-am bătut" să circulăm pe-a doua bandă
"Nervos şi supărat, încât vi-o zic chiar... administrativ"!

În pom "de mic copil m-am căţărat şi-am mai mâncat din ei",
Dacă mă puneţi iar, "ca cocoduşii"-, am multe puncte de vedere;
"Că dacă lucruri sunt, pe care trebuie făcute, am o prevedere",
C-"am încă multe kile şi dacă m-apăs, e rău", sunt dintre grei!

"Vă dau exemple mici şi nici nu vreau ca să-nţelegeţi"
"Dar io m-am săturat, să facem dosare noi lor şi noi nouă"
Vă spun, ca găinarul de Năstase, "să mă căutaţi la ouă"
De corb... Şi "e anormal, cu transportu' comun... care mergeţi"!

"Mă simt lezat şi nu ştiu data de când sunt în simţ calomniat",
Deci "pot ca vă să zic", "mă simt exact cum n-ar fi să mă simt"
Şi spun; "nu fi obraznic, că-s şi mai obraznic cu tine, nu te mint"
C-"am şcoală; m-au sunat o profesoară de limba română, deci îs licenţiat"!

Vă vorbesc tuturor de la estrada păsărescii, dintr-o colivie,
Ca un "canard", un cântător pe limbi ce-s numai aţe încâlcite;
C-aşa se poartă azi ideile, fără fason, golaşe, chiar de tot "belite"
Şi coru-i mare, unu şi-unu... 'n Ţara lui varan, para Van,... ghelie!!!

V-am reprodus alesul mult iubit, eu doar l-am concentrat, ca să se ştie!...

poezie satirică de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iulie 2011)

Lista de cumparaturi (Metafizica)

LISTA DE CUMPARATURI

Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o
privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului
intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar
 putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte
 bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a
 cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a
 mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru
 ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit
discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere
el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie
 pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu
 cumparaturile de care ai nevoie?
 Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o
 sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana
 in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. 
 Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini
 de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. 
Bacanul, privind la cantar, s-a intors
usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa
 cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna
 pe cantar alimente.
Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot
 punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. 
Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de
 hartie de pe cantar,si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o
 rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le
 pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in
 continuare tacut, inmarmurit.
Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client
 ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse:
- A meritat toti banii! Numai Dumnezeu
stie ce greutate are o rugaciune.


Sursa:http://esoterism.ro/ro/lista.php