Star Trek

Strar Trek

Sunt Science fiction... personajul
Care aleargă printe stele
Acolo sus, am avantajul
De-a spiona lupta-ntre ele
Căci informatia-i putere
Eşti foarte cool, dacă o ai
Iar eu o dau doar cui... mi-o cere
Precum agenţii FBI
Ştiu... vreţi să ştiţi ce vi se-ntâmplă
Ce vă e scris acolo sus
Ce gânduri vi se bat sub tâmplă...
Ce-aţi vrut să spuneţi şi... n-aţi spus!
Ce semn e astăzi mai în formă
Din universul vast, astral
Şi face faţă la reformă
Pentru-a trăi omul normal!
Ce semn zodiacal, fireşte
Permite s-aduni bani la CEC
O fi Berbecul? O fi peşte?
În faţa lui eu, zău, mă plec!
Căci banii mei, salar pe... Lună
În doar o zi îi cheltuiesc
Azi ce-ai în mână... e minciună
Ca minciuneaua se topesc!
Şi uite-aşa îmi trec tot anul
Cum trec şi stelele pe cer
Cu... uite banul, nu e banul
O lume plină de mister!
Precum în Star Trek bunăoară
Aceasta este ţara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E Science fiction? S-ar putea!

Tot pe acolo sus vuieşte...
Bate de libertate-un vânt
Sub semnul Racului... fireşte
Căci racul dă-napoi... pământ!
Bietul ţăran român se-ntreabă
(De auzit, aude... vântul)
Aşa... doar să se afle-n treabă
Unde-i pământul? Nu-i pământul!
Unde e legea? Nu e legea
Cea din domeniul agrar
Şi stă ca prostul Sandu Blegea:
Păi sunt sau nu sunt proprietar?
Cu legea funciară-n mână
Dar şi cu ochii ţintă-n cer
Ţăranul nostru-o să rămână
Învăluit doar în mister
La fel ca-n Star Trek bunăoară
Aceasta este ţara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E Science fiction? S-ar putea!

Pe boltă totul străluceşte
Sub semnul de neconstestat
Al Vărăstorului fireşte
Vărsăm... impozite la stat
Căci timpul trece-n fărădelege
Şi-s mulţi care încurcă treaba
Specialişti, se înţelege
La lovituri de stat... degeaba!
Iar noi... cu taxe şi chirie...
Şi ne-or mai cere pe dreptate
Impozite şi pe chelie
S-acoperim tot ce se poate
Pe senatori şi chiar pe Sfântu...
Pe Domnul X sau pe alt domn
Nu-i ştie vântul nici pământu
Şi sunt cinstiţi numai în somn
Uite aşa facem de toate
Tot aşteptând daruri din cer
Noroc divin şi sănătate
Iar restul este un mister
La fel ca-n Star Trek bunăoară
Aceasta este ţara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E Science fiction? S-ar putea!

Acolo sus... totul e bine
Sub semnul stelelor din cer
Şi al Balanţei căci, în fine...
Ea pune totul pe taler
Cu bucurie, cu suspine
Că suntem slabi că suntem tari
Viaţa noastră o reţine
O... Floare şi doi grădinari
Din când în când mai dăm de dracu
Mai dăm cu dreptul nostru-n stâng
Dar când să mai plângă săracu
Când până şi bogaţii plâng!
Şi chiar de câteodată-i vine
Să dea el cu cuţitu-n piatră
Ce poate face? Se abţine
Privind la câinii care latră
Căci precum Star Trek bunăoară
Aceasta este ţara mea
Ce? Vi se pare într-o doară?
E Science fiction? S-ar putea!

poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Dosarele U" (1996)

Adevarul absolut (Metafizica)

Adevarul absolut

Care este adevarul absolut: exista un singur Ceva (putem sa-i spunem
Dumnezeu), si nu exista nimic altceva. Acest Ceva este dincolo
 (inainte) de timp si spatiu, le transcende, acestea fiind creatia lui.
Fiind dincolo de timp, acest ceva nu are inceput si nici sfarsit, in
sensul nostru, omenesc. in schimb se pare ca are constienta este
 constient. De asemenea, are vointa (altfel nu ar fi creat ce a creat).
Are si putere de creatie, poate crea orice . Din ce? din el insusi,
evident, neexistand nimic altceva (nu exista vid, sau nimic, totul
este acel ceva). intrebarea care se ridica este: ceea ce creaza acel
ceva este real sau este iluzie? La nivelul lui, adica la nivel
absolut, este o iluzie. La nivelul nostru, adica la nivel relativ,
 este foarte real.
 Deci acel ceva a hotarat la un moment dat sa creeze relativul:
Aceasta lume, acest univers, sau poate si altele. De ce a decis acest
lucru, nu putem sti din starea in care ne aflam acum. Poate se
plictisea, sau poate a dorit, asa cum scrie in Conversatii cu Dumnezeu, sa traiasca
experienta a ceea ce este, si nu putea face acest lucru in absenta
unei referinte (nu poti experimenta albul daca totul e alb, trebuie sa
mai existe cel putin inca o alta culoare se pare ca Dumnezeu a ales
 sa creeze negrul, adica opusul lui total).
 Cum a reusit sa creeze relativul, iar nu stim, decat ca l-a creat din el insusi.
Deci acel ceva nu este separat de creatia sa, ci aceasta creatie este tot el,
dar la un alt nivel de constienta. Eu cred ca aceasta a fost cea mai
dificila problema: cum sa uite cine este. Si se pare ca a rezolvat-o
creand diverse nivele de constienta deasupra celei absolute, si prin
manipularea inteligenta a informatiei, prin filtrarea acesteia pe
diverse nivele (de exemplu, noi acum nu (mai) avem acces la toate
 informatiile).
Citind Comuniune cu Dumnezeu, am identificat, zic eu, trei
caracteristici fundamentale ale lui acel ceva: lipsa separarii, lipsa
 nevoii, si constienta despre cine si ce este el insusi. 
Acel ceva a decis sa creeze opusul a ceea ce este el, si astfel a creat
separarea, nevoia si ignoranta/uitarea lui cine este. Am pus creat
intre ghilimele pentru ca la modul absolut nu a putut schimba nimic
el ramane in continuare tot ceea ce exista, neseparat de nimic, fara
nevoi si constient de sine dar a creat (sau mai bine si-a creat lui
insusi, la un anumit nivel) iluzia ca exista si altceva. Se pare ca
 pentru aceasta a avut nevoie sa creeze mai intai timpul si spatiul.
Se pare ca acestea au aparut prin explozia, sau pulverizarea
acelui ceva in miliarde de miliarde de parti, atat la nivel fizic
 cat si metafizic (suflete, entitati sau cum dorim sa le numim).
Nu stim exact cum a putut sa faca toate acestea, dar este cert
rezultatul: noi traim acum intr-o lume in care exista separare,
nevoie si uitare. Acestea trei exista in diverse gradatii. Eu consider ca
regnul animal traieste ca experieta cele trei iluzii la nivel maxim:
separare totala, nevoie totala, uitare totala (animalele se
considera separate total unele de altele, au nevoi fara a caror
indeplinire nu pot supravietui, si pentru a caror indeplinire
trebuie sa lupte cu celelalte animale, deoarece resursele nu sunt
infinite; si evident uitarea este totala, uitarea a ceea ce sunt cu
adevarat). Mai mult, animalele nu au nici o sansa sa se elibereze din
aceasta stare. Este clar ca daca s-au nascut asa, asa vor muri. Nu
 exista iluminare sau mantuire la acest nivel.
Ajungem acum la om. Omul este un animal superior, in sensul ca
 are o inteligenta superioara.
O paranteza referitoare la inteligenta si la gandire. Eu cred ca
inteligenta este o calitate rezultata din marirea memoriei ca o nevoie
de adaptare, dar, mai profund, este determinata de separare si de
nevoie. Dumnezeu in forma absoluta nu are nevoie de inteligenta,
deoarece nu are nevoi (apropo, mi-am adus aminte de filmul Forrest
Gump, in care se arata cum un om cu o inteligenta sub minimul de
admitere intr-o scoala normala in engleza: stupid se comporta mult
mai intelept decat oamenii normali, are succes si chiar ii poate
 ajuta pe acestia, prin ceea ce este si simte).
Pe de alta parte, daca ne uitam in jur la complexitatea acestei lumi
si la inteligenta cu care a fost construita, nu putem sa nu ne
minunam. Luati, de exemplu, corpul unui animal, sau al unui om, si
incercati sa descifrati modul lui de functionare o sa va ia o viata,
ba chiar mai mult. De fapt medicii studiaza acest corp de sute, daca
 nu de mii de ani, si tot nu au ajuns la capat.
Deci trebuie sa admitem ca exista o inteligenta superioara care a
putut crea toate acestea, sau cel putin a facut posibila evolutia la
 un asemenea nivel de complexitate.
Sa revenim la omul ca animal superior. Constatam ca o inteligenta
superioara nu-l ajuta sa se elibereze din capcana separarii, nevoii si
uitarii. Si aceasta deoarece toate simturile ii arata ca este separat
de restul lumii, si deci de ceilalti oameni. Nevoile exista si ele:
hrana, apa, caldura, sunt doar cele primare. Ulterior, masina (de
 lux), vila cu piscina, avion personal etc.
 Si in plus nu-si aduce aminte cine este el, cine este Dumnezeu...
Nu-si aduce aminte de alte vieti, daca au existat… Nu-si aduce aminte
 nici macar de nasterea lui si de primii ani din aceasta viata !
Nu este de mirare deci ca oamenii, in marea lor majoritate, se
comporta ca si animalele, in sensul de fiecare pentru el. Cel mult
se ajunge la fiecare pentru el si ai lui, unde ai lui pot sa fie:
familia, clubul de fotbal, tara, rasa, religia, planeta etc. Toate
sunt forme de separare, de a crea bariere de tipul noi contra
 celorlalti.
Si iata ca viata omului a ajuns o lupta continua, ca si cea a
animalelor fata de care se considera superior. Pot sa spun ca omul
este de multe ori mai jos decat animalele, deoarece acestea fac
multe lucruri rele din instinct, fara ratiune, in timp ce deseori
 omul face rau premeditat, gandit, planificat.
Ce am denumit rau mai sus? La modul general, orice actiune, vorba
sau gand care confirma separarea, nevoia si uitarea. Astfel: crima,
furtul, violul etc. fac parte din rau. Dar nu numai acestea.
Constatam ca majoritatea gandurilor, vorbelor si faptelor oamenilor
fac parte din rau, si vor face parte atat timp cat oamenii vor
considera ca sunt oameni, adica fiinte separate unele de altele, si
 avand nevoi.
Binele incepe doar cand oamenii (nu multi, ci chiar foarte putini la
inceput) incep, in urma a numeroase si lungi suferinte, foarte
probabil in cursul mai multor vieti, sa constientizeze aceasta
suferinta perpetua in care traim, si sa inceapa sa caute altceva:
Adevarul, Pacea, Linistea, numiti-l cum vreti. Oamenii incep sa
inteleaga ca fiecare pentru el nu face decat sa perpetueze
suferinta, ca binele adevarat este pentru toti si nu doar pentru unii,
ca binele care este doar pentru unii nu este de fapt bine. Ei incep sa
se respecte, incep sa fie mai atenti la ceilalti, la suferinta
tuturor. incep sa nu se mai considere separati unii de ceilalti, ci ca
 facand parte din aceeasi familie
Am pus mai sus peste tot bine si rau intre ghilimele, deoarece
 nu exista, la modul absolut, bine si rau.
Constatam ca, in lumina definitiei date mai sus pentru rau, Dumnezeu
 este capul rautatilor, deoarece a creat separarea, nevoia si uitarea.
Si iata ca revenim la motivatia Lui, care devine de cea mai mare
importanta. Ce a urmarit Dumnezeu cand a (si-)a creat toata aceasta
suferinta ? Trebuie sa fie ceva foarte important, cred eu, daca a
facut si face un asemenea efort. Si cred ca daca am avea raspunsul la
aceasta intrebare, am putea sa dam mai mult sens vietilor noastre, sa
 ne gasim implinirea.
Deci, ca o concluzie, constatam ca noi, oamenii, ne aflam in cel mai
rau loc posibil in raport cu absolutul, traind ca experienta opusul a
 ceea ce este Dumnezeu: separare, nevoie, uitare.
Cred ca am mai zis: aici separarea este totala, nevoia este totala,
 uitarea este totala.
Concluzia mea este ca putem emite o afirmatie socanta (pentru religia
crestina, cel putin): nu exista alt iad decat acesta in care ne
 aflam.
Budistii afirma, cu alte cuvinte, cam acelasi lucru. Iata de ce nu
este nici o fericire ca exista reincarnarea: nu facem decat sa ne
intoarcem aici, iara si iara, si sa suferim din nou si din nou. Mai
 mult, Buddha spune ca sinuciderea nu este o solutie.
Trebuie sa fii destul de sensibil sufleteste ca sa simti aceasta
suferinta a separarii, nevoii si uitarii. Nu multi oameni o resimt
foarte acut. As spune ca evolutia spirituala inseamna a resimti tot
mai acut aceasta suferinta. Multi oameni evoluati pe care i-am
cunoscut resimt aceasta suferinta. De multe ori chiar ma intreb: la
ce-mi foloseste descoperirea si simtirea adevarului, daca sufar mai
 mult ?
Pe de alta parte, din punctul de vedere al Absolutului, al lui
Dumnezeu, ne aflam in cel mai interesant loc, ne aflam in locul pe
care si l-a dorit cand a inceput Creatia. Ne aflam in locul unde
 exista separare, nevoie si uitare adica ne aflam in plin negru.
Cand te afli in plin negru, orice culoare reusesti sa creezi, este
mai aproape de alb. Cand te afli in plin intuneric, chiar si cea mai
 mica lumina poti crea, chiar si cu o bricheta sau cu o lumanare, se vede.
Deci, ce avem de facut ? Nimic altceva decat sa fim lumina in
intuneric. Cum ? Aici lucrurile nu sunt asa de simple precum nu au
fost nici pentru Dumnezeu cand a creat aceasta lume. Trebuie sa
intelegem foarte clar ce este lumina si ce este intunericul (poate
si mesajul de fata o sa ajute putin). Daca am definit intunericul ca
fiind separare, nevoie si uitare, rezulta ca lumina este orice lucru
care le poate micsora pe acestea trei si pe toate cele care deriva din
ele: esecul, cerintele, judecarea, condamnarea, superioritatea (si mai
 care nu mai stiu de vazut Comuniune cu Dumnezeu)
Pentru reducerea nevoii: orice ne poate ajuta sa constientizam ca nu
avem asa de multe nevoi pe cat am fost (si suntem) invatati de catre
aceasta societate care incurajeaza consumul. De vazut daca exista cu
adevarat acei tibetani care nu mananca decat radacini si nu au nevoie
de haine groase iarna, dar in schimb cunosc si practica cele mai
 tari arte martiale.
Apropo, este nevoie de practicarea de: exercitii fizice, pentru
corp, exercitii mentale pentru minte, exercitii spirituale pentru
spirit (sa pastram in buna stare de functionare tot ce ne-a dat Dumnezeu, nu?)


Sursa:http://esoterism.ro/ro/absolut.php

Bisericutele

Bisericuţele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiţi
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriţi
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-aşa hai-hui
Şi astfel şi românul are
Astăzi bisericuţa lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuţe
Şi ne jucăm de-a huţa, huţa
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuţa
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalţii clerici
Niciunul din bisericuţă
Nu este uşă de biserici
Si-această-ncrâncenată luptă
Bătaia-aceasta dintre clanuri
Nu e din raiul verde ruptă
Ci e din iadul cu cancanuri

Şi apăsat de griji săracul
Şi de puterile-i slăbuţe
Se face frate şi cu dracul
Votând şi el... bisericuţe!
Acolo toţi sunt mână-n mână
Însă doar unul este bossul
Care în patria română
Va apuca Puterea! Osul!

Şi după el în sus va trage
Cum trage calul o căruţă
Şi îngeri dar şi hodoroage
C-aşa-i într-o bisericuţă
Şi strigă-nspăimântaţi creştinii
Dar strigă chiar şi cel ateu
Că de un timp încoaci românii
L-au speriat pe Dumnezeu
Că-şi investesc toti părăluţa
În câte-un fel de liturghie
Spre a-şi urca bisericuţa
În deal, sus, la Mitropolie
Unde se luptă pân-la unul
Precum în cer şi pe Pamânt
Dar foarte deseori niciunul
Nici altul n-au nimica sfânt!

Şi-astfel jucându-se de-a huţa
Ei fac întâi o parohie
Ca în final bisericuţa
S-ajungă o patriarhie
Dar cine ajunge-n frunte- anume
Cine se crede Dumnezeu
Nu vrem să pomenim un nume
Că-s pomenite mai mereu

Cum trage calul o căruţă
Se trag în sus toţi mână-n mână
Si astfel o bisericuţă
Conduce patria română

poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudăţeniilor" (1996)

Teme-te de Dumnezeu (Metafizica)

Teme-te de Dumnezeu

 In toate limbajele exista fraza de genul"teme-te de Dumnezeu",persoana religioasa are frica de Dumnezeu.
 Este un nonsens!un om cu adevarat religios nu se teme niciodata de Dumnezeu,dimpotriva il iubeste.
 Rugaciunile nu apar datorita fricii,ci iubirii si gratitudinii.
 Rugaciunea sa este o multumire ,nu o cerere.El cauta consolare si siguranta,deoarece stie ca existenta ofera cea mai mare protectie posibila-stie ca aici este acasa.De ce sa ceara lucruri pe care deja le are???"
 "Nu, nu exista un Dumnezeu care sa pedepseasca si sa recompenseze -este o idee copilareasca. Dar exista o lege ,asa cum este legea gravitatiei. Daca nu pasesti atent,daca esti prea beat,cu sigurantza vei cadea intr-un santz.Nu Dumnezeu spune:acum cazi!"
 Legea gravitatiei este cea care actioneaza asupra ta.Daca esti atent si constient,ea nu te va face sa suferi.
 Karma e o lege:legea actiunii si reactiunii.
 In tot ce faci exista o pedeapsa si o recompensa.Cand esti furios ,de exemplu, nu inseamna ca vei plati pentru furie in viatza viitoare.Cand esti furios, in timp ce esti furios suferi,nu e nevoie de o alta viatza ptr a fi pedepsit.Furia este o otrava.Poate afecta pe altcineva,poate nu,,,-depinde de el.Dar in tine cu sigurantza va da nastere unui foc arzator.
 Am auzit ca ,in timp ce trecea printr-un sat Buddha a fost scuipat de cineva direct in fata.Dupa ce s-a sters Buddha l-a intrebat:"mai ai ceva de spus sau asta e tot?"
 Ananda ,discipolul sau ,s-a infuriat-este natural.Buddha nu i-a facut nimic acelui om ,dar el a venit si i-a scuipat maestrul fara sa spuna nimic altceva..Atunci Ananda i-a spus:"Bhagwan, te rog da-mi voie sa-l invat pe acest om cum sa se poarte.Trebuie pedepsit!"
 Buddha i-a spus"Ananda ,ai devenit sannyasin,dar vad ca mereu uiti acest lucru.Sarmanul om a suferit deja destul.Priveste-i chipul,uita-te in ochii lui-sunt rosii!!.Si crezi ca inainte sa ma scuipe ,canta si dansa de bucurie? Se vede clar ca intreaga noapte nu a dormit,ci doar s-a agitat si s-a framantat,s-a aflat intr-o stare totala de nebunie.Actiunea sa de acum este rezultatul acelei nebunii.Ai mila de el.De ce sa il pedepsesti ?Nu a trecut deja prin destule?Si in plus ce rau mi-a facut?Ananda ,tu te pedepsesti singur pentru raul altuia?Nu s-a pedepsit destul prin prostia sa?......... ..
 Atunci Buddha i-a spus:"du-te acasa si odihneste-te. Vad ca esti obosit-de ce te chinuiesti singur? Uita tot ce ai facut.Nu te mai gandi la faptul ca m-ai scuipat.Actiunea ta nu mi-a facut nici un rau.,doar a murdarit putin trupul.Iar acest corp este format din tarana.Mai devreme sau mai tarziu va muri si va putrezi si va redeveni tarana si oamenii il vor calca in picioare,il vor scuipa.Nu mi-ai facut nici un rau ,mergi acasa si linisteste-te. "
 Barbatul a plecat fara sa mai spuna nimic.Intreaga zi a stat in casa si a plans,fara sa inteleaga ce se petrece cu el.In cele din urma,spre seara,a revenit la Buddha a cazut la picioarele tale si i-a cerut de iertare.
Buddha i-a spus,nu am pentru ce sa te iert,deoarece nu m-am simtit ranit.Cum te-as putea ierta? Ce rau mi-ai facut? Dar intr-un fel este bine-,,,acum esti mai calm si mai linistit.Sunt bucuros pentru tine.Insa imi pare rau,nu te pot ierta,pentru ca nu am fost nervos pe tine.Mergi in pace si tine minte aceasta stare in care te afli acum.Tine minte!!!!!!INDEPARTEAZA-TE DE RELE.MEREU SI MEREU,STAI DEOPARTE DE RELE ,INAINTE CA DUREREA SA VINE ASUPRA TA.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/teamadumnezeu.php

Timpi eroici (Cu gândul la măreţele mitinguri electorale de pe stadioane)

Timpi eroici (Cu gândul la măreţele mitinguri electorale de pe stadioane)

Ne tragem sufletul striviţi de bine
Norocul ne petrece-n chip şi fel
N-avem chiloţi de când salariul vine
Cam pe un sfert din cât înseamnă el
De când guvernu-n goana lui nebună
Ne pune bir, iar birurile cresc
Pe tot ce e sub soare şi sub lună
Şi pe chilotul nostru românesc
Dar facem faţă zilei cu onoare
Suntem un neam de mândri şi sfătoşi
De aceea azi purtăm - mândria-i mare!
Găoacii vechi rămaşi de prin strămoşi
Şi peste găuri punem câte-un petic
Cu gesturi de tandreţe şi alean
Şi exultăm rupturile, patetic
Rămase de la daci, de la romani
Nici gumă la chiloţi n-avem, se ştie
Ne curg şi dedesubturile-n jos
Dar idealuri înălţăm o mie
Şi mii de vise ţesem credincios
Nutrim dorinţe tot mai arzătoare
Ca zilnic să comitem fapte mari
Dar n-avem spor în fabrici, pe ogoare
Cât mâna ţine loc de brăcinari
Spre-un ţel măreţ ne îndreptăm elanul
Să-i facem fericiţi pe toţi cei dragi
E însă greu să ne atingem planul
Aşa cum stăm cu mâna pe nădragi
Dar tot aşa cum legendar de bine
Am biruit pe câmpul mărăşesc
Luptăm şi-acum cu pantalonu-n vine
Ţinând de gaci, eroii se călesc
Un gumilastic ne-ar ucide chinul
Dar viaţa ne refuză acest lux
Cu stânga ferm ne fâlfâim destinul
Cu dreapta, demn, chiloţii în reflux
Dar când vom fi la marea sărbătoare
Furaţi de peisaj şi protocol
Din palme noi vom bate cu ardoare
Chiar de-om ramâne toţi... în fundul gol

poezie satirică de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua" (1991)

Rugaciunea Tatal Nostru din punct de vedere kabalistic.(Metafizica)

Rugaciunea Tatal Nostru din punct de vedere kabalistic.

 Cabala este una din stiintele care poate explica intr-un mod foarte elocvent multe din misterele Crestinismului. Pentru ca Cel care dat impuls crestinismului a fost la origine Evreu. Isus a fost maestru in Kabala atat teoretica si practica. Iar Rugaciunea Tatal Nostru este unu din multele exemple.
 Kabala se bazeaza pe arborele vietii compus din 10 sefire. Deci sa vadem cum rugaciunea Tatal Nostru se suprapune peste arborele vietii.
Nr. Numele sefirei Partea din rugaciune
1 Keter Tatal nostu care esti in ceruri
2 Chohmah sfinteasca-se numele Tau
3 Binah vie imparatia Ta
4 Hesed faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant
5 Geburah Painea nostra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi.
6 Tiferet Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.
7 Netzah Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
8 Hod Ca a Ta este imparatia
9 Yesod si puterea
 10 Malkuth si slava.
 Nu voi intra in descrierea aprofundata a sefirelor nu face scopul acestui material, dar voi da detalii necesare pentru intelegerea legaturii create. Pentru cei care sunt interesati in intelegeerea arborelui vietii in amanuntime documentatia e vasta si de asemenea stau la dispozitie cu biblioteca electronica pe care o am.
 1 Tatal nostu care esti in ceruri
 Tatal Ceresc este asociat cu samanta Divina. Prezent la inceput si creatorul a tot si a toate. Samanta promordiala din care se manifesta totul si toate. Tinta noastra in evolutie. Aceasta este Keter. Prima sefira a arborelui vietii din care toate vin si toate sunt create. Fara Tatal Ceresc sau Keter nimic un ar exista.
 Unirea cu Tatal Ceresc ar insemna eliberare, iluminare etc.
 Aceasta portiune a rugaciunii va lumina partea superioara a aurei persoanei care o pronunta. Astfel incat poate fii mai constient de prezenta dinina din jurul lui.
 2 sfinteasca-se numele Tau
 Deci numele lui Dumnezeu un este sfant ... ? Ba din contra Evrei au considerat numele Lui Dumnezeu atat de sfant si puternic incat a fost interzisa pronuntarea lui. Adesea fiind inlocuita cu Adoinai sau Tetragramatron. Deci despre ce este vorba. Sfinteasca-se numele Tau ne arata o prima separatie, diviziune a divinitaitii ca si prim pas in procesul creatiei, Sefira Chohmah
 3 Vie imparatia Ta
 Orice imprartie necesita un imparat. Si Imparatul. “Ta” represinta estenta Divina care va trebui sa domeneasca peste imparatie. Dar imparatie inca un a fost creata deci de ce este pomenita ?
 La acest moment suntem in Binah . In Binah Divinitatea inca nu a trecut in planurile creerii. Nu este manifestat dar Binah are deja toate planurile de constructie. Binah este asociat cu Shekhina divina (mama divina) iar Malkut cu Shekhina inferioara sau Mama natura. In Binah este totul ce este necesar pentru a fi creat in Malkuth. Dar Binah inca este Divinitatea nelimitata, parte din Sfanta Treime sau in kabala Triunghiul sau triada superioara. Deci Binah este in tot si in toate ca si Duhul sfant cu care este asociata in general de gnostici.
 4 Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant
 Daca in Keter Dumnezeu a avut idea de a crea in chohmah a spus ok hai sa creeem in binah este cum sa creem iar acum in Hesed este primul pas in procesul creatiei.. Si cum va fi creatia pe care Dumenezeu a inceput-o ? Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant. Deci asa cum sa decis in planurile suprioare va fi si in cele inferioare. Hesed este prima sefira manifestata si deci legea trebuie determinata deci precum in cer asa si pe pamant.
 5 Painea nostra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi.
 Acum suntem in Gheburah cunoscuta ca si sefira severitatii. Este sefira care limiteaza lumina divina la cantitatea de care avem nevoie nu mai mult pentru a nu fi bulversati. Painea nostra cea de toate zilele in mod evident un se refera la painea fizica pentru ca universul nu a fost inca creat. Deci cum am spus se refera la cantitatea de hrana divina de care avem nevoie pentru a ne reaminti ce avem nevoie sa facem , a ne reaminti de limitarile pe care trebuie sa le deparsim astazi ca si moment al prezentului sau in fiecare moment al existentei noastre.
 Sau sub o alta forma este o invocare a luminii divine in viata si sufletul nosrtu in fiecare clipa traita.
 6 Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.
 Inima arborelui veitii este Iertarea prin care se poate atinge Frumusetea Divina sau Tifereth. Tifereth este adesea asociat cu Isus cel care ne-a dat cel mai puternic exemplu de iertare si compasiune. De asemenea aceasta sefira este asociata cu problemele karmice pentru ca ele sunt datorate incapacitatii de iertare si aceptare a lectiilor trecute.
Adesea conceptul de iertare este foarte gresit inteles. Iertarea nu inseamna ca nu trebuie sa ne indreptam greselile facute, sa le reparam. Ci din contra aceasta cerere este mai degraba o cerere de a intelege si a transforma greselile noastre in lectii pe care sa le invatam astfel incat sa ne matrurizam si intelegem, sa ne transformam si evoluam pentru ca in final sa fim capabili sa intelegem greselile facute de altii si sa putem in final sa ii iertam.
 Uitandu-ne in jurul nostru realizam ca suntem mult mai intelegatori cu persoane care au facut acealeasi greseli pe care noi le-am facut candva si bineinteles daca am fost constienti de acel lucru.
 Procesul iertarii este mult mai mult decat a spune “iarta-ma” sau te iert” pentru ca acest lucru sa se intample cu adevart el trebe sa aiba loc la nivele interioare de constina, implica intelegerea rationala si mentala a evenimentului, eliberarea energiilor, emotiilor negative asociate precum si schimbarea comportamentale in raport cu subiectul in cauza.
 7 Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Si nu ne duce pe noi in ispita inseamna ca Dumenzeu ne ispiteste vrea ca noi sa esuam ?
 De ce ne-ar duce Dumenezue in ispita ? Nu este absurda aceasta idee ? Bine inteles ca este tocmai de acea suntem fortati sa vedem mai inauntru. Deci cum vedem creatia incepe sa devina din ce in ce mai solida si se face o distinctie intre interior si exterior. Fatada acopera interiorul si te poate pacali in intelegeerea interiorului.
 Deci maidegraba cerem sa fim constienti de ispitele, viciile si temptaiile noastre pentru ca numai fiind constienti de ele putem lucra pe ele pentru a le indeparta si a evolua.
 Nethah este sefira victoriei asupra emotiilor, Ispitelor si tentatiile, izbavirea de cel rau fara de care nu am inainta. Ca si un submarin care poate sa se miste in apa datorita fortelor care i se opun la fel si noi vom evolua datorite problemelor pe care le avem in viata.
 8 Ca a Ta este imparatia
 Hod este sefira capacitatii mentale, intelectuale, rationale cu ajutorul careia putem intelege Imparatia Tatalui Ceresc. De asemenea constientizam maretia si puterea Divina precum si vastitatea Imparatie Create.
 9 Si puterea
 Sefira Yesod este tradus ca si fundatie. Yesod este la baza arborelui vietii pe el se sprijina intreaga creatie. Deci trebuie putere pentru a sustiene totul la fel cum ne trebe o fundatie puternica si solida pentru a sustine orice constructie. Imaginea asocita cu yesod este Apolo care tine pe umerii lui Pamantul sau creatia.
 10 Si Marirea
 Malkuth este tradus ca si Imparate sau regat, pentru care sa lucrat si sau pus in functiune toate fortele universului. Este punctul culminant si de implinire, de maretie si frumesete a manifestarii Divine.
Orice rege este marit si slavit dupa ce si-a creat imparatia si palatul.

Frater Deo Adiuvante alias Glaring Wolf

Sursa:http://esoterism.ro/ro/tatalnostrukab.php

Ruga ce mare (descantec popular romanesc)

Ruga cé mare

P’ângă marginé mării
Este-o beserică naltă şî-ncoronată.
Acolo Măicuţa Sfântă se roagă.
De câţ o gân(d)it,
Tăţ o vinit,
Pe câţ i-o cotat,
Pe tăţ i-o aflat,
Numa pe Fiu Ei cel Sfânt şî dulce
Nu l-o aflat.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat,
Pe cale, pe cărare ş-o alergat.
Se-ntălniră cu Sfântu Ioan Botezătoru:
- Bună zua, Sfinte Ioane!
- Sănătate bună. Măicuţă Sfântă!
-Da’ n-ai văzut, n-ai auzit
De Fiu meu cel dulce şî Sfânt?
- O, Măicuţă Sfântă, io nu L-am văzut
Şî, de L-am văzut,
Nu L-am cunoscut.
- Fiu Sfânt îi cunoscut
Că-i cu haină mohorâtă,
Lungă şî largă,
Pe din jos îi cu stele mânânţele,
Cu două lucefărele,
În faţă-i Sfântu Soare,
În spate-i Sfânta Lună.
-O, Măicuţă Sfântă!
N-am văzut, n-am auzît
Nici pe faţă de pământ!
Măicuţa Sfântă s-o supărat,
Pe cale, pe cărare ş-o alergat,
La beserică albă s-o băgat,
Lui Dumnezău s-o rugat.
De câţ o gânit,
Tăţ o vinit,
Pe câţ i-o cotat,
Pe tăţ i-o aflat,
Numa pe Fiu Ei cel Sfânt şî dulce
Nu L-o aflat.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat,
Pe cale, pe cărare ş-o alergat.
Pe unde mergé
Lacrămnile curgé
Mari ca bobu,
Grele ca sarea.
Măicuţa Sfântă se-ntălniră
Cu Sfântu Ioan Botezătoru:
- Da’ n-ai văzut, n-ai auzît
De Fiu Meu cel dulce şî Sfânt?
- O, Măicuţă Sfântă,
Ba eu L-am văzut,
Da’ io unde L-am văzut
Mnie bine nu mni-o părut:
În cetatea Rusalimului -
Reste(g)nit,
Btjocorit,
Zdiciuit şî pălmuit.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat
Şî din gură-o cuvântat:
- Uscaţi-vă, dealuri!
Săcaţi-vă, văi!
Şî zâsără Sfântu Ioan:
- De-a fi aşé
Păstă-on ceas de vreme ptere tată lumé.
Măicuţa Sfântă iară s-o-ntors
Şî iară o zâs:
- Arâduiţî-vă, văi!
Înverzâţi-vă, dealuri!
Şî zâsără Sfântu Ioan:
- O, Măicuţă Sfântă!
Du-te Ia râu Iordanului
Şî acolo spală-Te
Şî Iui Dumnezău roagă-Te!
Măicuţa Sfântă aşé o făcut:
Haină neagră o ţâpat.
Alta albă o luat,
La râu Iordanului ş-o alergat
Cu două mironosâţă,
Una de-a stânga,
Una de-a dreapta.
Cé de-a stânga o zâs: “Hristos a înviat!”
Cé de-a dreapta o zâs: .
“Adevărat c-a înviat!”,
Apă cu mâna dreaptă o luat
Şî pe faţă s-o spălat
Şî lui Dumnezău s-o rugat.
S-o uitat spre răsărit
Ş-o văzut vinind
Pe nimica nu-călcând,
De nimica ne-ţânând.
Fiu Sfânt o vinit,
Când o vinit
În  braţă la Măicuţa Sfântă s-o tomnit:
Tăt rănos,
Tăt bubos,
Tăt batjocorit,
Tăt zdiciuit şî pălmuit.
Măicuţa Sfântă rău s-o supărat
Şî din gură o cuvântat:
- O, predulce Fiu Mneu,
Pe cum ai avut putere,
Aşé ai avut şî avere,
Pân’ ce n-ai luat tunu să tui,
Fulgeru să fulgeri,
Trăznetu să trăzneşti?
- O, predulce Maica Mé
Când ai gândit,
Atunci ai păcătuit!
Că de am vut lua tunu să tui,
Fulgeru să fulger,
Trăznetu să trăznesc,
N-am mai vut auzî
Glăsurele
De păsărele,
Nici şuierele
După plugurele,
Nici nu ş-ar fi cotat
Vaca de viţălu ii,
Nici uaie de mnelu ii,
Nici maica de fiu ii.
O, predulce Maica Mé!
Cine-n lume s-ar afla
Să zâcă rugăciunea asta,
La anu, la jumătate,
La lună, la săptămână,
În tătă zâua o dată,
De mâna dreaptă lua-l-aş,
În rai cu îngerii băga-l-aş.
Acolo să locuiască
Şî să moştenească;
Acolo-s mesăle-ntinsă,
Paturile-s aşternute,
Pomii-s înfloriţ,
P-a aceluia samă gătiţ.

Sursa:http://freebird.ro/2010/11/17/ruga-ce-mare-–-descantec-popular-romanesc/

Reportaj TV-Cine a scris Biblia?

Reportaj TV - Cine a scris Biblia?

Vine toamna pe uliţă,
Brava o reporteriţă,
Şi-ntreaba o nătăroaică:
- Cine-a scris Biblia, maică?

Baba, clar, fire profundă,
Gândindu-se o secundă,
Răspunse c-o mină "gri":
- Slavici sau Alecsandri?

poezie satirică de Alex Dospian (2012)

Studentul

Studentul

Îi păru că-i miez de noapte
Când privi cu greu afară,
Chiar de era ora şapte,
El crezu că-i abia seară.

Nu putu să-şi amintească
Unde-a fost şi ce-a făcut.
Un coleg vru să-i vorbească,
Dar că lui nu i-a plăcut.

– Lasă-mă şi tu în pace!,
Că oricum nu am ce face,
Înţeleg că am greşit,
Că doar nu sunt nesimţit.

Se izbi înspre căldare,
Cu nesaţ bea-ntruna apă,
După câteva pahare,
Vesel ziua vru să-nceapă.

– Ce, de-acum te-ai deşteptat!
Sau poate neică-ai uitat
Că astăzi avem examen,
Îl zise un bun prieten.

– Ia să nu-ţi faci tu griji mari,
Cât mai am nişte dolari,
O să vezi acum, bădiţă,
Cum aduc bună notiţă.

Şi ieşind pe uşă-afară
Se-ndreptă spre facultate,
Să nu vii ca şi aseară,
C-o păţeşti, la sigur, frate.

poezie satirică de Anatolie Cărbune (5 octombrie 2009)

Legea universala a rezonantei (Metafizica)

Legea universala a rezonantei

 Legea universala a rezonantei a fost de mult timp cunoscuta de toate traditiile spirituale autentice ale omenirii. Pentru omul de stiinta ea reprezinta o generalizare fireasca a mai multor aspecte nou descoperite in fizica, de exemplu faptul ca materia este de fapt o forma de energie.
 Deoarece orice forma de energie manifesta o tendinta de miscare sau de transformare, rezulta in mod natural faptul ca nimic in Creatie nu este static, ci totul este in miscare sau transformare.
 Cand mai multe energii sunt puse impreuna, in functie de natura lor particulara ele se vor combina potentandu-si efectele, se vor anula reciproc ramanand doar cea mai puternica dintre ele, sau pur si simplu nu vor interactiona.
 De exemplu printr-un cablu TV circula simultan formele de unda specifice pentru mai multe posturi de televiziune, dar aceste unde nu interactioneaza intre ele din cauza ca frecventele lor sunt diferite.
 La fel si in Univers exista foarte multe tipuri de energii, fiecare cu frecventele lor specifice, care pot sau nu sa interactioneze intre ele. Selectia doar a unui singur canal TV dintre toate cele existente simultan se face in televizor, printr-un circuit de acord special, facut sa vibreze doar pe o anumita frecventa, care se poate modifica la dorinta.
 Atunci cand frecventa acestui circuit de acord este egala cu frecventa postului emitator, televizorul va capta exact acel post TV. Vom numi rezonanta situatia in care doua unde aflate in contact indeplinesc conditiile necesare pentru a apare un transfer maxim de energie intre ele.
 Legea rezonantei fiind o lege universala, nimic nu scapa actiunii ei.
 Tot ceea ce se petrece, se petrece datorita existentei unei rezonante specifice. Daca ne intalnim cu o anumita persoana, acea intalnire nu este intamplatoare ci ea este determinata de rezonanta comuna a celor doi. Daca nu ar fi existat aceasta rezonanta comuna, macar intr-un aspect limitat, atunci cei doi nu s-ar fi intalnit.
 Acest aspect este valabil in toate relatiile umane, indiferent daca acestea sunt profesionale, afective, erotice, parintesti, prietenesti, etc. Chiar intre dusmani sau intre persoanele care se fac nefericite reciproc, daca nu ar fi existat o rezonanta comuna, aceste persoane pur si simplu nu s-ar fi intalnit. Ne putem pune o intrebare foarte simpla: "de ce lucrul acesta mi s-a petrecut tocmai mie si nu celui de langa mine?".
 Raspunsul este ca in noi a existat o rezonanta specifica, si aceasta rezonanta a atras catre noi manifestarea respectivei situatii.
 Daca vom accepta aceasta noua perspectiva, atunci automat multe lucruri se vor schimba in felul nostru de a privi viata.
 In primul rand ne vom da seama ca in primul rand noi suntem artizanii principali a tuturor aspectelor care ni se petrec in viata, si deci a destinului nostru.
 Rezonantele noastre specifice sunt cele care atrag sau resping din viata noastra diverse fenomene. In plan material, daca o fiinta are punctul focar de rezonanta cu bunastarea materiala trezit, atunci acea persoana in mod natural va avea o avere foarte mare, fara sa depuna prea mare efort.
 Un proverb spune ca "ban la ban trage". Cu alte cuvinte, daca undeva exista rezonanta de a avea bani, aceasta rezonanta va face ca si pe viitor sa poata fi atrasi bani in directia respectiva. Daca aceasta rezonanta nu exista, atunci chiar daca se vor depune eforturi foarte mari, banii nu vor veni prea usor.
 In orice domeniu al vietii privim, constatam ca unele persoane au foarte mare succes, altele sunt oarecum la mijloc iar cea de-a treia categorie trebuie sa depuna eforturi foarte mari pentru a reusi chiar si numai partial in acel domeniu. Totul este de fapt un rezultat al propriilor noastre rezonante, care fac sa fie atrase catre noi anumite aspecte si respinse de la noi altele.
 Deoarece fiinta umana are un numar foarte mare de rezonatori, pe anumite planuri noi putem avea un succes formidabil, iar pe altele sa fim nevoiti sa muncim din greu pentru a obtine rezultate bune.
 Din fericire, rezonantele unei fiinte nu sunt un dat imuabil, care ramane neschimbat pe vecie. Orice rezonanta se poate activa sau transforma in bine prin activarea punctului focar specific.
 In acest sens fiecare fiinta vine pe lume cu un anumit set de rezonante proprii. O parte din acestea pot fi deduse prin consultarea astrogramei persoanei respective sau prin alte metode. De exemplu, nativii din zodia Berbecului sunt mult mai temperamentali si lipsiti de rabdare iar nativii din zodia Balantei sunt mai linistiti si calmi.
 Daca o persoana nascuta in zodia Berbecului va dori sa asimileze mai mult starea de rabdare, atunci ea va trebui sa intre in rezonanta cu alte persoane care deja au dezvoltata aceasta calitate si astfel sa o trezeasca si in fiinta proprie. Si in acest caz poporul roman si-a dovedit intelepciunea prin proverbe ca: "nu poti sta langa un carbunar fara sa te murdaresti" sau "meseria nu se invata ci se fura" (cu alte cuvinte trebuie preluata rezonanta specifica de la cineva care este foarte bun in domeniul respectiv).
 Un exemplu clasic in aceasta privinta este situatia cuplurilor care sunt de mult timp impreuna si care imprumuta unul de la celalalt diverse ticuri, cuvinte, obiceiuri, iar in timp ajung sa semene chiar fizic. Acesta este un exemplu de transfer masiv de rezonante intre cele doua persoane. Cu cat intensitatea starilor comune a celor doua fiinte aflate intr-un cuplu creste, cu atat energiile transferate vor fi mai ample. Un barbat si o femeie care fac dragoste vor simti mult mai rapid acest transfer de rezonante specifice celeilalte fiinte decat doua fiinte care stau indiferente una langa cealalta.
 Pentru inceput, cel mai simplu fel de trezi in noi o rezonanta noua este de a o asimila de la fiintele care deja o poseda in mod armonios. In acest sens compania celorlalti conteaza foarte mult, fiindca orice persoana care se afla langa noi ne va transmite mai mult sau mai putin din rezonantele ei.
Daca suntem langa persoane armonioase vom resimti si in fiinta noastra armonia lor, iar daca suntem langa persoane tensionate, nervoase sau stresate ni se vor transmite si noua o parte din aceste rezonante, mai ales daca suntem mai receptivi din fire.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/rezonanta.php

Analfabetism literar

Analfabetism literar

activiştii anulează
arta aristocraţiei
arogând alambicarea
aprobând atelierul

aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă

bănuitele biserici
başca boşii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade

bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua

cabalinele cadâne
cerşesc calme comentarii
crapă capetele care
cârcotesc condamnatoriu

craii caselor celeste
călăresc cavalereşte
colportează cumsecade
câtă cordialitate

damele de dimineaţă
dragele de domnişoare
denigrează derbedeii
dorind dragostea directă

deformate de defecte
definite de dantură
devorează desuete
descompusele deşeuri

este epoca eratei
epigonii enervează
editorii eludează
elegiile elitei

evident elucubrează
erezii echidistante
evocând enciclopedic
entropii emancipate

fotogenice frivole
forfotind frumos fireşte
fecundează ferm feude
fremătând fără fiole

fraierii filozofează
fufele fac falduri fine
fetele frezează funduri
faimă falselor feline

generaţii geniale
guralive grobiene
găsind gaşca golăniei
gustă grav geriatria

generând gazos gazeluri
galeş gâdilând gâtlejul
germinează găuroaie
garantând gestant glutenul

hedoniste hămesite
hămăiesc handicapate
hemoragice himene
hidratează hăuri hrube

haida-haida haimanale
hodoroagele hapsâne
hohotite hahalere
hărăzesc hâde himere

impostori inegalabili
iau ideile ilustre
imitând impresioniştii
incitând informatorii

impregnează izul iambic
intonând istericale
invocând inteligenţa
ignorând incompetenţa

încuiaţi îndrăgostiţii
îşi încearcă-mperecherea
înaintea încălzirii
îşi încheie-ndatorirea

întristaţi începătorii
îndobitociţii îngeri
împotriva îndoielii
înstelează-nvingătorii

jeguri juxtapun jurnale
jertfind jalnic jurăminte
jalonează jecmăneala
jaluzele jack-uri jeep-uri

jicnind juna jidovească
jucând jocuri jubilează
jefuind judecătorii
junimismul juisează

karatistele kibitzii
kaizeri kantiene kituri
kendo ketchup kilograme
kamasutra kilometri

kilociclupesecundă
kodak keyboard kamikaze
karma karaoke keta
kelvin khmerii kuweitul

lamentabile lascive
lapidând lacune liric
laudă limba la lume
labiale laitmotive

laborante laburiste
lecuiesc lapidatorii
lunetiştii lamentează
leul lustruieşte lotrii

mult mai multă muierime
mamifere menstruale
murdăresc moşia mare
muzele mierlesc mioape

madmoazelele migrează
mafioţii masacrează
muzicanţii mai mixează
metastaza manelistă

numai nume neştiute
norocoşi nenorociţii
noi nu naştem nepotisme
născocim neologisme

noua noastră nerozie
nesfârşita nebunie
nimenea nu ne năşeşte
niciodată nostalgia

osândirea omenirii
oglinjoară-oglinjoară
ofensiva onaniei
operăm obscur ovulul

ocazional oferte
ombilicuri ofticoase
ocolim orânduirea
ordonanţe odioase

puchinoasele paiaţe
plagiază prozodia
primesc plusuri primitive
preamărind puţin prostia

prefăcătorii pripite
produc primele partide
pe portalul poeziei
proslăvesc pediatria

rimele rămân rebuturi
reproduc rapid rutina
resturi retuşând refrene
reformează rădăcina

românisme ramolite
roţile rămân rigide
relele revin Rusiei
revoluţii răscolite

stele strălucesc sofistic
scribii săvârşesc satira
situaţia se schimbă
se sporeşte sărăcia

suntem singura speranţă
să strivim sedentarismul
siluim sfânta scriptură
sensibilizăm snobismul

şamaniste şucărite
şarmant şmirghelesc ştiuleţii
şustele şerpuitoare
şlehtele şovăitoare

ştirbe şlefuind şabloane
şovăind şochează şatra
şezătoarele şomează
şi şacalii ştiu şeptelul

tipice teribiliste
tipăresc tâmpenii tone
totuşi travestesc trofee
transformând telenovele

teiul tremură tomnatic
te trecuşi tu tânăr tată
te tăiară tolomacii
terfeliră testamentul

ţâţe ţuguie ţesutul
ţoape ţepene ţinute
ţara ţine ţigănimea
ţarini ţigle ţânţărimea

ţopăie ţaţa ţarina
ţipă ţeasta ţurcănească
ţanţoşele ţăcănite
ţoalele ţiplate ţeapă

uniformele uzate
umoriştii unul-unul
unde umblă unitatea
utopia unui ungur

uneori uzurpatorii
uită unde urinează
udătura uluieşte
uniunea unelteşte

vorbe vorbe viciate
versurile văicărite
vine vremea virtuală
vând volume volatile

verba volant veselia
văgăunile vibrează
vagabonde văduvite
verbe vascularizează

zdruncinate zăpăcite
zbuciumate zbănţuite
zoofage zoofile
zulufatele zambile

ziariste zigomorfe
zise zâne zeflemiste
zgârie zodiacale
zigzagatele zapise

xenofobe xenofile
xerofile xilofage
ye-ye yoyo yanguri-yinguri
yeti york yuppie yoghiste

quadrivium quadrofonic
quattrocento quidditate
ă-uri â-uri ăialalţii
westernuri world-wide-web... welcomepoezie satirică de Ionuţ Caragea din Analfabestism literar (2008)

Unui prost gramada

Unui prost grămadă

Peste tot în lumea largă ţie ţi se duse buhul,
Că tu eşti un prost grămadă printre cei săraci cu duhul;
Şi din patru părţi a' lumii vine lumea să te vadă,
Curioasă ca să afle cum arat-un prost grămadă.

Se înghesuie mulţimea mai ceva decât la moaşte,
Fi'ndcă unu-aşa ca tine la un secol doar se naşte.
Sunt aşa de mulţi la coadă că stau umăr lângă umăr,
Cin' te vede şi te-aude cruci îşi face fără număr.
..................................................
Se întoarce-apoi acasă, cruci făcând: "Ferească Sfântul,
Pe un prost aşa de mare nu-l înghite nici pământul!..."

poezie satirică de George Budoi din Dicţionarul prostiei (13 martie 2013)

Descantec de deochi

Dacă cutareva om rău la ochi se uită pătrunzător la altul și nu-și aduce aminte de sine, atunci acela la care se uită e deochiat. Fiindcă suferința aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește deochi, adecă boala provocată de ochi răi.
Cel deochiat are durere de cap, puțină fierbânțeală, aprinderea feții și n-are gust de mâncare și de regulă cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nemica.
Ca preservative în contra deocheatului, mai ales la copii, se pun la mână nasturi albi legați cu ață sau panglică roșie, ca privitorii să-și aducă aminte că-l pot deochea. Iar dacă, cu toate preservativele acestea, deochiul se face, atunci trebuie să-i descâtăm.
Luăm un vas cu apă curată și, aruncând cărbuni până la nouă, zicem:
Doi ochi răi ti-o strâcat,
Și nouă sfinți te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat
Și opt sfinți te-o vindecat (…)
Dacă unul sau doi din cărbunii aceia se așează pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost deocheat. Ca să se vindece bea de nouă ori puțină apă, din acee peste care s-a descântat, apoi se spală la subsuori, cap, rânză, încheieituri, ochi și pe față din apa acee, și ce apă o rămas ungem țâțânile ușii…

Sursa:http://ro.wikisource.org/wiki/Descântec_de_deochi

La spital

La spital

La spital, dacă nu dai, stai.
Dacă vrei să te faci bine, dai.
Dacă dai, tot mai stai,
Că doctorul te ţine,
Să mai dai.

poezie satirică de Dumitru Delcă (6 aprilie 2013)

Solutie

Soluţie

Mai trec arar pe la un stand de carte,
Aş cumpăra o sută, să răsfoiesc domol,
De-o lectură-n tihnă, însă nu am parte
Analizez, şi-atât, c-am portofelul gol.

Când merg însa la mall c-o tipă "bine"
(Ispita calcă maiestuos pe tocu-i fin)
Se vede treaba, situaţia-mi convine,
De-această dată, portofelul este plin.

Fireşte, am depistat soluţia ideală,
V-am spus că nu-s orişice mototol,
Am adoptat rapid, o tactică specială:
Seara la TV, mai lecturez... pe crawl.

poezie satirică de Alex Dospian (aprilie 2013)

Descantece cu busuioc

Pentru romani aceasta planta este buruiana dragostei. Ea atrage deopotriva dragostea barbatilor sau a femeilor catre cei ce o folosesc. Cind mergeau duminica sau de sarbatori la biserica, la petreceri si la joc, fetele romance isi puneau buchetele de busuioc in par, la salbe si in sin, iar feciorii il puneau in palarii si in caciuli. Conform mitologiei romanesti, busuiocul a crescut dintr-o iubire neimplinita. Astfel, odata, o copila tinara si frumoasa a murit lasind in urma un iubit disperat. In acel timp era foarte mare seceta, si arsita soarelui vestejise florile.
Iubitul fetei mergea in fiecare zi la mormintul ei si varsa siroaie de lacrimi. La capul copilei a inceput sa se iveasca o floare, care, fiind mereu udata de lacrimile iubitului ei, crescu si dobindi un frumos miros. Floarea s-a numit dupa numele acelui tinar indragostit, Busuioc. El, busuiocul, este indispensabil in leacurile si in farmecele de dragoste. De asemenea, este indispensabil, conform tuturor descintatoarelor, in descintecele de besica rea si in cele de besica neagra.
Cind se descinta besica cea rea (postula maligna), se pune intr-un petic de cirpa (cu care au fost sterse ouale rosii la Pasti, cind au fost scoase din ulcica plina cu roseala) putina tamiie, citeva ramurele de busuioc si citiva peri de lina smulsi din cojoc. Dupa aceasta, se aprinde peticul de cirpa si, invirtindu-l in jurul bubei si afumindu-l, se descinta: “Besica alba,/ Besica neagra,/ Besica ghivizie,/ Besica naranghie./ Besica cu obrintit,/ Besica cu obraslit,/ Besica cu pocitura,/ Besica cu sagetatura./ Besica prin deochi,/ Besica de 99 feluri,/ Besica de 99 neamuri,/ Sa piei/ Sa raspiei/ Ca roua de soare/ Ca spuma de mare./ N. sa ramiie curat/ Si luminat/ Cum Dumnezeu l-a dat./ Descintecul de la mine,/ Leacul de la Dumnezeu!”.
Descintecul acesta se poate spune oricind, de cite trei ori pe zi, dimineata, la amiaza si seara. Dupa ce se pronunta incantatia de mai sus, se stinge peticul, iar cu cenusa lui se unge besica cea rea. Tot pentru besica cea rea, un remediu mai simplu consta in a lua frunze de busuioc si, ungindu-le cu miere, se leaga cu ele besica cea rea.
Alt procedeu este acela de a se lua frunze si ramurele de busuioc, apoi pinza de paianjen, se invelesc intr-un petic de pinza, care se aprinde, si cu care se descinta afumind besica. Dupa ce a ispravit de rostit incantatia magica, descintatorul isi uda in gura degetul aratator si, luind cenusa peticului ars pe deget, unge besica. Apoi uda tot astfel o frunza de busuioc si, impreuna cu pinza de paianjen, o lipeste de besica cea neagra, care in scurt timp “se intoarce” (da inapoi) si se vindeca.
Pentru farmecele de dragoste, ritualurile românesti legate de busuioc sint uneori destul de complexe, fiind cunoscute mai multe variante, de la o regiune la alta. Iata cum procedeaza o fata din Carpatii Apuseni. Catre seara, dupa ce s-a intunecat bine, ea isi ia o ulcica si trei fire de busuioc cu care se duce la un riu, unde isi umple cu apa ulcica, o pune pe cap si se intoarce cu ea spre casa rostind un descintec.
Ajungind la usa casei, bea de trei ori din ulcica si rosteste urmatorul descintec: “Cum nu poate face popa aghiasma,/ Far’ de busuioc,/ Asa sa nu poata’ ncepe feciorii,/ Far’ de mine nici un joc!”. Acest descintec se face cind e luna veche, intr-o marti, intr-o joi sau intr-o simbata seara (in alte zile si cind e luna noua, farmecul nu e bun). in alta vraja de dragoste din aceiasi mnti (din satul Sin-Giorgiu), fetele iau o ulcica plina cu apa, pun in ea citeva fire de busuioc, ies apoi afara din casa si, uitindu-se la stele, descinta cu urmatoarea incantatie: “Una stea/ Logostea!/ Ada-mi dragostea mea/ De trei ori/ Pina-n zori/ La asta ulcea cu flori,/ De la 99 vaci cu vitei,/ De la 99 oi cu miei,/ De la 99 scroafe cu purcei,/ De la 99 clopuri ficioresti,/ De la 99 struturi fetesci./ Doua stele/ Logostele/ Aduceti dragostile mele,/ De trei ori/ Pina-n zori/ La asta ulcea cu flori…”.
Aceasta incantatie se rosteste de noua ori, dupa care fata, incetind de a se mai uita la stele, bea o parte din apa, cu o parte se spala pe obraz, cu o parte se uda pe cap, iar cu ceea ce mai ramine din apa uda de la locul pe unde crede ca vor veni feciorii la ea, pina la usa casei, turnind apoi restul de apa pe prag. O parte din busuiocul din ulcica il rupe si il presara, ca si apa, pe calea pe unde vor veni feciorii, iar cu cealalta parte se freaca pe miini si pe obraz, culcindu-se apoi, asteptind dragostea si visind la voinicul dorit.
In Bucovina, intr-o joi sau simbata dimineata, inainte de a rasari soarele, se poate incepe o vraja despre care se zice ca fetele ce au facut-o sint foarte iubite, cautate si jucate de toti feciorii. Ele sint cele dintii si mai alese la toate adunarile si petrecerile. Astfel, fata ce isi doreste dragostea face un buchet de busuioc punind in mijlocul lui o pana de paun si un banut de argint (un “puisor”), legindu-l cu un sirag de margele. Cu acest buchet, cu o bucatica de piine, cu o farima de sare si cu o ulcica, ea se duce la o apa curgatoare (de obicei la un piriias). Ajunsa la apa cauta un loc unde valurile apei se lovesc de bolovani facind spume si zgomot mare. Aici face trei metanii si, aruncind piinea si sarea in apa, recita: “Apa lina cur(g)atoare./ Iar isi dau piine si sare,/ Er’ tu sa-mi dai mie cinste,/ Noroc si dragoste mare!”.
Dupa ce-a rostit aceasta incantatie, ea ia apa din piriu cu ulcica in care se afla si buchetul de busuioc, avind grija ca gura ulcelei sa fie indreptata in susul apei, si se indreapta catre casa. Pe drum trebuie sa fie atenta sa nu verse nici un strop de apa si sa nu fie vazuta de nimeni, daca doreste ca farmecul sa aiba urmarile dorite. Ajunsa acasa, ea se urca pe o lavita linga fereastra si rosteste o alta incantatie magica, tinind linga sine ulcica plina cu apa de la piriu.

Sursa:http://www.almeea.com/descantece-cu-busuioc/

Camara de fructe

Cămara de fructe

Deschid cu grijă uşa la beci de cum ajung
Cu cheia lucitoare de-atâta folosit,
Atent să nu audă nevasta, stau smerit
Şi-mi reproşez cu ciudă că am uitat s-o ung.

Mă răscoleşte gustul aromei pe furtun,
Simţit chiar de pe timpul când e paharul gol
N-apuc să umplu cana că mă şi simt matol
Nu scot pe cep licoarea, că doar nu sunt nebun!

Evlavios, cum altfel, chiar dacă nu mă crezi,
Luminii lumânării i-arăt paharul plin;
Cu gândul la nevastă, în cinstea ei închin
Şi mă feresc de grindă să nu văd stele verzi

Nici de această dată nevasta nu m-a prins...
Pun vin la balamale, să plec fără emoţii,
Evit astfel din faşă în capul meu comoţii,
Închid enorma uşă şi... mă trezesc din vis!

poezie satirică de Dumitru Râpanu (2013)

Filosofii ciudate *Solipsismul-Matrix, frate!

1. Solipsismul - Matrix, frate!

Solipsismul reprezinta o atitudine conceptuala extrema care declara ca numai propria individualitate exista, iar tot ceea ce se afla in afara ei reprezinta proiectii in personalitate, constructii ale perceptiei sau ale intelectului. O versiune radicala afirma ca nu exista decat subiectul impreuna cu perceptiile si mintea sa, iar intreaga realitate inseamna un produs al acestor perceptii, neexistand ceva independent de ele. Din aceasta perspectiva, toate formele, procesele, indivizii si evenimentele cu care ne confruntam, tot ce se intampla cu noi si in jurul nostru, sunt numai impresii create de perceptie/reprezentare si raportarile conceptuale la aceasta; realitatea neavand existenta in afara sinelui care o percepe. Intr-o varianta mai "blanda", solipsistul admite existenta altor subiecti, independenti unul de celalalt, fiecare avand propria personalitate reflectata de propria realitatea, dar realitatea continua si generala ramane o creatie individuala. In concluzie, solipsismul este acea teorie filosofica ce atesta ca o persoana nu poate sti nimic sigur exceptand propria existenta si faptul ca sinele este singurulul lucru real.

Cei mai importanti filosofi care au imbratisat solipsismul:
.
Gorgias (483-375 i.Hr.)
.
René Descartes (1596 - 1650)
.
plus mistici si ganditori hindusi si budisti

Sursa:http://www.descopera.ro/stiinta/5490667-top-10-cele-mai-ciudate-filosofii-din-lume

Succes editorial

Succes editorial

Acum vreo lună, eu, afon,
Am scris o carte despre bani
Şi cum poţi face-un milion,
Vânzând gogoşi, în câţiva ani;

Mare scofală-n ea n-am scris,
Doar despre bani nişte poveşti,
Printre reţete cu dichis,
De aluaturi olteneşti,

Pe care, franc, le-am reprodus
Dintr-un caiet vechi, moştenit
De la bunica ce s-a dus,
Fie-i gazonul însorit!...

Ei bine, cartea, ce succes!
Ca pâinea caldă s-a vândut,
Şi ce talent am, mai ales,
De n-o scriam n-aş fi ştiut!

Plus... câţi faliţi nu au habar,
Citindu-mi opera, setoşi,
"Cum poţi s-ajungi milionar
În câţiva ani, vânzând gogoşi"!

P. S.
Acuma scriu o carte nouă,
Unde, pe scurt voi releva
Cum am făcut aproape două,
Nici într-o lună şi ceva.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Confesiune in fata unei blonde

Confesiune în faţa unei blonde

Ei, bine, draga mea, nu e o taină
Că micii-mi plac mai mult ca orişicine,
Dovadă,-n buzunarul de la haină,
Am scobitori, da-mi place şi de tine,

Şi... nu te amărî de gelozie!...
Seminţele îmi plac, de bostănel,
Sărate... şi de floare, însă, mie
Îmi place şi de tine tot la fel...

Iar de-mi apari în spume, tot un drac!
Sau, rece cât ai fi, nu mi-e ruşine:
Alunele prăjite, iar îmi plac,
Dar, îţi repet, îmi place şi de tine...

Aşa că,-mi cer iertare, când eşti goală
Şi după ajutor mă vezi că sar
Până-n tavan, strigând, băgat în boală,
"Mai adu' înc-o halbă, ospătar!"

poezie satirică de Valeriu Cercel

Cele trei porti (Metafizica)

CELE TREI PORTI


 Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
 - Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
 - Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
 Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
 Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
 Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce-ai invatat tu pe acest drum?
 - Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
 - Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.
 Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
 Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
 - Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.
 - Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
 Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
 Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce ai invatat tu pe acest drum?
 - Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
 - Asa este, spuse batranul.
 - Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
 - Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
 Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
 - Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
 - Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
 Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
 - Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
 - Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
 - Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
 Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
 - Ce-ai invatat pe drumul acesta?
 - Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/celetreiporti.php