Lacrimi

Lacrimi

O picatura curge,si alta o urmeaza
Un sir prelung de lacrimi apra-n ochii mei
Se aduna,se rasfira ca ploaia fredoneaza
Si curg mereu ,curg limpezi din ochii mei si -ai tai

O bucurie vine,o amintire trece
Si fericirea-mi trece,of nu pot s-o ating!
Caci bratele-mi sunt frante si inima mi-e rece
Obrajii imi sunt palizi si ochii mi se sting

Si ieri speram ca astazi si astazi sper ca maine
In viata sa-mi apara ,o norocosa raza
Sa pun odata capat acestui trai de cainr
Sa nu-mi mai fie viata o monotona fraza

Am vrut dar nu se poate,
A fost dar nu o sa fie
Acum sperantele-mi sunt moarte
Adio viata cruda ,
Adio tie!

Neala

Raportul dintre simturi si intelect

Raportul dintre simturi si intelect

Kant rezerva dialecticii un loc special Critica ratiunii pure.Dialectica kantiana este numita transcedentala si constitue diviziunea a doua dsin cadrul Logicii transcedentale,prima diviziune fiind constituita de Analitica Transcedentala.
Dialectica kantiana se refera la raportul dintre simturi si intelect,ceea ce face din ea o logica a aparentei dialectice,pentru ca toate rationamentele ei sunt iluzorii,nu se refera la o realitate in sine."Intr-o cunostinta care se acorda in totul cu legile intelectului nu este eroare.Nu este eroare nici intr-o reprezentare a simturilor(fiindca ea nu contine nici o judecata)."Nici o forta a naturii ,insa,nu poate devia prin ea insasi de la legile proprii.De aceea ,nici intelectul prin el insusi(fara influenta vreunei alte cauze),nici simturile prin ele insele nu ar gresi;Intelectul n-ar gresi din cauza ca,actionand numai dupa legile lui ,efectul(judecata)trebuie sa se acorde in mod necesar cu aceste legi.Iar in acordul cu legile intelectului consta formalul oricarui adevar.In simturi nu este nici o judecata,nici adevarata,nici falsa.Fiindca inafara acestor doua izvoare de cunoastere numai avem atele,urmeaza ca eroarea nu este produsa decat prin influenta neobservata a sensibilitatii asupra intelectului,prin care se intampla ca principiile subiective ale judecatii se intalnesc cu principiile obiective si le fac sa devieze de la menirea lor.O iluzie care nu poate fi in nici un caz evitata,tot asa cum nu putem evita ca marea sa ni se para in larg mai inalta decat in apropiere de tarm,deoarece vedem largul prin raze mai inalte decat tarmul;sau si mai mult:tot asa cum nici astronomul nu poate impiedica Luna,atunci cand rasaresa nu-i para mai mare ,desi el nu se lasa inselat de aceasta aparenta

(Dincolo de tainele filosofiei si ale filosofilor)

Dor de trecut gretos

Trandafirule,ofilit si urat mirositor  
 Imi amintesti de Iliescu
Te-asi aseza pe-o stea,pe o cometa,pe un nor
 De-as fi extraterestru!   

Dar eu sunt pamantean,traiesc aici        
Ma macin, obosesc si ma caiesc terestru   
si-o sa ajung sa ma hranesc cu larve si furnici
Cat trai-va Matusalemul Iliescu

Am paine cu dulceata,am apa, am si mei 
Dar eu ma simnt ca si canaru-n colivie    
Si-asa nadajduiesc parintii mei      
Caci Iliescu moare dar imediat invie

Si-atunci tineti-va dragi frati
Rahat rusesc o sa mancati

neala

Altii

Trăim in veascuri si printre uscaturi 
Dobitocenia,ne tine loc de spada
Si ne simntim adesea,tampiti si-ai nimanui
Iar prostul vine sa-si arate fala-n strada.

Un tampitel,un cacanar,un hoit,
Pe care lumea nu vroia sa-l vada,
Rahat murdar pe care toti il credeam mort
A revenit din buda in haine de parada.

Jigodiile si limbricii sunt la moda
Putorile si starvurile ne-ncojoara
Ticalosenia a ajuns din ce in ce tot mai comoda
E vai si-amar de tine biata Tara!

In tot ce-nseamna cloaca murdara si-obosita
Ma simnt din ce in ce tot mai stingher
 Si-mi pare o lume tare fericita
Cand o privesc cu ochii lui Homer.

neala

Cugetari despre mine de la Cioran

Cateodata ma simnt strain mai ales de mine,incercand sa-mi gasesc granitele sentiment ale si pe care nu le aflu in intregime poate irascibilitatii, sau poate temperamentului. Cearta mea cu Dumnezeu o consider o criza religioasa, sau poate o ratacire de moment, pentru ca procesul deschis intre OM-LUME-DUMNEZEU este un cosmar interminabil si totusi reductibil unei singure sintagme:SINUNCIDERE PARTIALA. Dupa ani si ani ma intalnesc cu mine si consider ca nu-mi mai sunt prieten.Daca iti depasesti limtele esti pedepsit,iar daca nu ti le depasesti,esti OM. EU cred ca nu sta in puterea niciunui OM si a niciunui sfint sa se plimbe singur si fara convingeri printre adevaruri;consider ca nu exita pilule pentru eliberare de ura contra vietii,contra omeniriieu numindu-le sinuncideri amanate In momentul de fata haosul insoteste orice creatie omeneasca lipsita de puterea de a rivaliza in suprimarea dezordenii universale,cu ordinea divina,pe care nu o recunosc Atata timp cat OMULva mai fi hartuit de idea obsedanta a pacatului,ramane o fiinta condamnata. Crestinismul,nu trebuie sa ne faca mai nefericiti si sa ne deaa mai multe iluzii intr-o cadere mai mare. In final constat ca nu este placut sa fi crestin.Intre o copilarie fericita si o batranete linistita se afla O ETAPA A DURERII. Am hotarat sa nu mai dau vina pe nimeni decand am observat ca sfarsesc intotdeauna prin a semana cu ultimul meu. "Nu am de inpartit cu nimeni nimic,doar inca o vreme cu Dumnezeu" Dumnezeu este sursa initiala a pacatului si a erorii.Caderea lui Adam e,in primul rand un dezastru diin si numai in al doilea rand unul uman.Dumnezeu si-a plasat in om toate posibilitatile lui de imperfectiune. Dumnezeunu nu este un act pozitiv de afirmare,ci rezultatul unei inversunari impotriva existentei,o functie sau un moment ce defineste viata noastra in pragul inexistentei.Dumnezeu fiind existenta inexistentei. Dumnezeu este expresia pozitiva a nimicului,cine nu-l poate iubi pana la absurd n-are nici un rost sa se mai incurce cu el. Este imposibil de a-l iubi pe Dumnezeu altcumva decat urandu-l! Nu pot sa ma impac cu mine cu ceilalti, cu lucrurile.Si nici cu Dumnezeu.Cu el in niciun fel.Sa stau natang in bratele lui reci? Dar n-am nevoie de un culcus de babe ostenite.Pe spinii acestei lumi ma odihnesc mai bine, si cand ma infierbant devin si eu un spin al Ziditorului.Isus este responsabil de atatea suferinte incat constiinta lui trbuie sa fie incarcata,prea incacata de n-a mai dat intre timp semne de viata.De doua mii de ani se reazbuna pe noi nu a murit pe o canapea. Sunt in mine elemente crestine,prea crestine tentatia cersetoriei, a desertului si accesele demente de mila. Expresii diferite ale renuntarii:Toxinele crestine ne-au lasat in sange otrava unui absolut care ne taie respiratia,dar fara de care nu mai putem trai.

Tudor Arghezi altfel...

Si vinu-i bun,si viata-mi place,

Iar tu Doamne fa-mi ce vrei

Numai pustnic nu ma face!

Fa-ma floare alba-n lunca

S-apoi ia-ma si m-arunca

Doamne-ntre femei!

De la Pastorel citire

Unul bea ca e betiv

Altul bea ca-i bestie

Numai eu ,ca am umor

Beau asa,de chestie

O sa intru in pacat,

Sfinte Doamne,iarta-ma!

Pentru vin nu am ficat,

Pentru apa...inima!

De la Alexandru Dragomir citire

Memoria iti joaca feste,pleaca revine pe cand imbecilul ramane vesnic.

Relatia sef subaltern                                                                         

Avand in vedere,dialogul dintre Pristanda si Tipatescu nu este vorba de relatia viata-moarte ,pe prealabila punere in joc ;sluga e cel ce a trecut prin amenintarea mortii si care trebuie sa-si plateasca dreptul la viata tocmai prin caderea in relatia stapan-sluga.Ce inseamna ,inauntrul acestei situatii,raspunsul"curat"a lui Pristanda? Ca raspuns tip "curat"reprezinta ecoul :un raspuns,dar un raspuns vid ,exact raspunsul de care avea nevoie pentreu a fi confirmat in puterea lui "facuta",ierarhic stabilita.Seful se aude pe sine in raspunsul amplificat si,astfel"se vede mare".Ecoul reflecta,reducand conversatia la tautologie,dar in intensificarea pe care el o aduce cu sine se obtine o "afirmare de sine"a sefului.Ecoul,desii vid,are astfel o functie pozitiv administrativa:inchiderea conversatiei in ecou se soldeaza cu confirmarea sefului ca sef . La fel trebuie inteleasa si sintagma "unde nu e moral,acolo e coruptie;"Unde nu e moral" poate sa insemne:exista morala,dar nu e respectata .Nu exista morala pentru ca nu sa simtit nevoia moralei.Afirmatia este adevarata daca avem o societate cu o morala declarata,in care abaterea de la aceasta morala,absenta ei insemna,desigur,caderea in coruptie.Dar in orice cultura suprapusa,aplicata,se creaza deosebirea intre infra-si suprastructura.Realitatea,viata sunt impinse spre local,spre nesemnificativ ,spre acel domeniu in care poti face ce vrei;coruptie,deci.                                                                                                                                       

 Neala Acin

Despre limita mediului spatial

Dumnezeu nu-ti da intalnire nici o data la el acasa ci doar pe teren neutru.Adica la biserica.Cine vrea sa vina vine ,cine nu contesta in continuu invitatia.Mediul spatial este deopotriva inchis si deschis.Biologic vorbind,orice mediu este inchis,limitat.Limita nu este altceva decat"pnctul" pana la care pot sa ma intind .Prin natura mea,eu nu sunt inchis numai in limite corporale,nu sunt zidit in trupul meu.Pot sa ma misc incoace si incolo,vad pana la o anumita distanta ,aud diverse lucruri.Pe tot timpul starii de veghe sunt deschis in afara,dar sunt deschis in chip limitat.Oricat ar fi de "miscator"lucrul pe care il fac ,el este totusi limitat pentru ca eu insumi sunt toata fiinta mea-corporal,dinamic si intelectual-ca limitat.De fapt suntem apriori limitati,in sensul ca orice gest si orice fapta a noastra au dinainte o anumita masura.Eu sunt capabil de un pas de un metru,iar daca ma fortez de unul mai mare ,dar nu sunt capabil,cu picioarele mele de om ,sa fac pasi de cinci metri.Sunt da capo limitat si sunt in toate privintele.

07 aprilie 2012

Neala Acin