BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

marți, 18 iulie 2017

Efectul licori lui Bachus (4)


Un beţiv intră intr-o biserică catolică şi se duce direct la confesare. Intră in cabină şi nu zice nimc.
Popa, nedumerit, işi drege vocea incercand să-i atragă atenţia omului. Asta nimic. Dupa un timp, bate popa de 3 ori in peretele despărţitor, la care beţivul raspunde:
- N-are rost sa baţi, nici eu nu mai am hartie.

Pablo Escobar



Pablo Escobar(1949-1993) a fost cel mai important traficant de droguri din lume. Acesta a făcut o avere de 30 de miliarde de dolari din afacerea cu drogurile. În anul 1975, Escobar a început să-și dezvolte afacerile cu cocaină. A condus chiar și un avion de câteva ori în propria persoană, de regulă între Columbia și Panama, pentru a transporta drogurile spre America. Mai târziu el a cumpărat 15 avioane și șase elicoptere noi. Inițial, contrabanda de cocaină o realizau prin ascunderea ei în anvelope vechi de avion, un pilot putând câștiga până la $500.000 per zbor, în funcție de cât de multe droguri reușea să transporte.
Perioada anilor `80 i-a adus lui Escobar un renume internațional datorită extinderii traficului cu droguri în țări precum SUA, Mexic, Puerto Rico și Republica Dominicană.
În 1989, revista americană Forbes îi atribuie un profit de 3 miliarde USD, în timp ce cartelul lui Escobar deținea controlul a 80% din piața mondială de cocaină, devenind cel mai mare traficant de cocaină din lume. El își clădește o imagine de Robin Hood modern, ajutând săracii construindu-le case, biserici și implicându-se activ în dezvoltarea fotbalului columbian.
Declinul imperiului lui Escobar începe în 1991, când guvernul columbian declanșează un război împotriva cartelul drogurilor condus de acesta. Simțiind perioculul, Escobar încearcă să fugă în Germania, cerând azil politic pentru el și familia sa, însă autoritățile germane îi resping cererea. Războiul împotriva lui Escobar se încheie pe 2 decembrie 1993, odată cu uciderea acestuia. În cei aproape 18 ani în care a condus cel mai mare imperiu al drogurilor, numele de Pablo Escobar este asociat cu uciderea a peste 200 de politiști și 600 de civili.


miercuri, 12 iulie 2017

Traditii si superstitii legate de oua


Traditii si superstitii legate de oua

Majoritatea civilizatiilor antice considerau ca oul e simbolul Universului. Un mit grecesc incantator povesteste nasterea lumii. Aparent, noaptea a fost sedusa de catre vant si a depus oul primordial. Din ou s-a nascut Eros, zeul iubirii. Cele doua jumatati ale cojii oului au devenit cerul si pamantul. Pe langa faptul ca ofera o explicatie a lumii, acest mit demonstreaza ca pentru existenta cerului si a pamantului este necesara iubirea.
Vechii japonezi credeau ca pamantul a fost creat dintr-un ou de cocos. La fel, indienii credeau ca lumea a fost creata dintr-un ou care continea esenta zeilor Brahma, Visnu si Siva. Locuitorii din Hawaii credeau ca insula lor a aparut dintr-un ou urias depus de o pasare.
Ouale cu galbenus dublu sunt un semn de noroc. Totusi, in unele parti ale Angliei, un ou cu galbenus dublu e semn de moarte. Aproximativ un ou la o mie are galbenus dublu. Ouale acestea sunt produse de gaini care abia au inceput sa oua (pentru ca ciclul lor de reproducere inca nu este foarte bine reglat) sau de catre gainile care ovuleaza prea repede. Daca mananci un ou cu galbenus dublu de Paste e semn de noroc.
Adesea, oamenii ciocnesc coaja dupa ce mananca un ou fiert. Alteori, strapung cu lingura partea de jos. Aceasta practica face sa fie evitat ghinionul si deriva din vechea credinta ca vrajitoarele adunau coji de oua pentru a face vraji impotriva navigatorilor. Unii credeau chiar ca vrajitoarele se deplasau calare pe coji de oua. Daca visezi un ou inseamna ca in viata ta va aparea sau va creste ceva nou.


Charles „ Lucky ” Luciani




Charles "Lucky" Luciano a fost unul dintre cei mai mari gangsteri americani, fiind capul mafiei new yorkeze. Era considerat părintele crimei organizate moderne în America,deoarece a reușit să împartă New York City la cinci familii diferite de crimă organizată, fondând prima comisie a mafiei new yorkeze. Acesta împreună cu Meyer Lansky, partenerul său, au avut un rol esențial în dezvoltarea Sindicatului Mafiei americane.
Lucky Luciano s-a născut în anul 1897 în Sicilia și venit în Statele Unitate ale Americii în 1906, împreună cu familia sa. Numele lui era Salvatore Lucania, însă a fost botezat din nou, mai tarziu, cu numele de Charles Luciano, fiind unul dintre miile de italieni cărora epoca prohibiției le-a schimbat statutul social, îmbogățindu-se datorită contrabandei cu băuturi alcoolice.
Anul 1920 a reprezentat momentul de ascensiune al lui Lucky Luciano, prin asocierea acestuia cu Frank Costello și Vito Genovese, punând bazele propriei sale afaceri, înființând o firmă de transport. Aceasta avea rolul de a-i oferi acoperirea perfectă pentru transporturile ilegale de alcool.În 1925 cei trei erau cei mai importanți jucători din New York pe piața neagră a băuturilor spirtoase. Importau whiskey direct din Scoția și din Canada și rom din Caraibe. Datorită legăturilor sale cu alte importante personaje din lumea interlopă, Luciano devenise un membru de seamă al mafiei din New York.


Mecanismul de la Antikythera

Mecanismul de la Antikythera

Ar fi fost foarte greu ca din lista de obiecte misterioase să lipsească Mecanismul de la Antikythera. Acesta este unul dintre cele mai vechi sisteme de calcul din lume. Este, probabil, primul computer analog din istorie și are un design incredibil de complex.
După zeci de ani de cercetări, istoricii au stabilit că mecanismul era folosit la stabilirea pozițiilor Soarelui și Lunii și mișcărilor planetelor pe cer. De asemenea, mecanismul de la Antikythera calcula când aveau loc eclipsele de Lună și evenimentele-cheie ale lumii de la acea vreme, precum Jocurie Olimpice.
Unii experți susțin că designul mecanismului de la Antikythera – un sistem de roți dințate din bronz – a fost o puternică sursă de inspirație pentru mecanismele similare construite în mileniul care a urmat.


luni, 3 iulie 2017

Efectul licori lui Bachus (3)


La scoala profa întreaba:
- Cine a zis ca pamântul se învârte?
- Galileo Galilei
- Când?
- Când iesea de la cârciuma..

Efectul licori lui Bachus (2)


Un barbat suna la Urgente:
– Veniti repede, baietelul meu a inghitit un prezervativ!
Dupa 5 minute, acelasi barbat suna din nou:
– Nu mai trebuie sa veniti, am gasit altul!

Efectul licori lui Bachus(1)




– Domnişoară, sunt gata să vă învăţ arta iubirii!
– Ok, deşteptule! Şi cât eşti gata să cheltui pentru a mă învăţa?

Zarca si Celularul * Aiud-Cetatea mortii



Zarca și Celularul                                                                                                                      
Categoria părinte: Închisori și lagăre                                                                                             Categorie: Aiud - cetatea morţii

Când, în urmă cu aproape doi ani, îndemnat şi de unii prieteni, m-am hotărât să abordez reeducarea de la Aiud şi să o prezint aşa cum am cunoscut-o şi receptat-o eu, am făcut-o cu speranţa că această mărturie a mea va contribui într-o oarecar emăsură la restabilirea adevărului în legătură cu ceea ce au fost, de fapt, atât această reeducare de la Aiud, cât şi toate celelalte asemenea acţiuni criminale iniţiate şi controlate de autorităţi în închisorile comuniste.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, încă de pe atunci, existau indicii că „oamenii de bine” din Serviciul Român de Informaţii, precum şi din alte structuri ale Noii Puteri din România intenţionau să dea publicităţii unele acte şi documente cu ajutorul cărora să denigreze şi să compromită pe unii dintre foştii deţinuţi politici precum şi idealurile pentru care aceştia au luptat şi s-au sacrificat. Se spune chiar (eu nu am văzut-o) că celebra „Carte Albă a Aiudului”, despre care am vorbit deja, ar fi fost expusă, pentru a fi consultată de către cei interesaţi, la Muzeul Literaturii Române de unde, însă, a fost retrasă, nu se ştie din ce motive, după numai 24 de ore.
Că aceste indicii nu au fost doar simple zvonuri o demonstrează apariţia, în prima jumătate a acestui an (1995), a unui volum intitulat „Memorialul ororii”, volum care conţine o parte a documentelor procesului intentat de către autorii morali ai reeducării din închisorile Piteşti şi Gherla, autorilor executanţi dintre care majoritatea au fost mai întâi victime şi numai după aceea călăi. Spun că volumul conţine doar o parte din documentele respectivului proces deoarece din el lipsesc interogatoriile din instanţă şi ultimul cuvânt al acuzaţiilor precum şi depoziţiile martorilor, atât ai apărării cât şi ai acuzării . Editorii motivează neconvingător că lipsa unora dintre documente (depoziţiile martorilor la proces şi ultimul cuvânt al acuzaţiilor) „se datorează fie absenţei lor din dosar, fie condiţiilor se stress (sic!) în care a avut loc selectarea materialelor de arhivă”, iar a altora (interogatoriile luate în instanţă inculpaţilor) se datorează că acestea „au fost consemnate de către grefier cu o scriere ilizibilă... descifrarea lor comportând riscul de impreciziune”. Or, publicarea acestor documente ar fi absolut necesară deoarece este de presupus că, cel puţin unii dintre inculpaţi, să fi retractat, în instanţă, cu ocazia interogatoriilor sau a ultimului cuvânt, declaraţiile smulse prin tortură în timpul anchetei, şi să fi denunţat astfel înscenarea juridică care avea loc.
Pentru că înscenare juridică a fost şi acest lucru ar fi trebuit specificat, nu aş vrea să fac editorilor acestui volum proces de intenţie, dar nu pot să nu remarc faptul că publicarea unor astfel de documente, sub pretextul obiectivităţii, nu contribuie, nici într-un caz, „la dezvăluirea imaginii reale a unor fapte istorice” aşa cum pretind editorii, ci - dimpotrivă - perpetuează confuzia (până acum abil întreţinută) care domneşte în jurul lor, aducând -în acelaşi timp grave prejudicii morale eroilor acestei cumplite tragedii, transformându-i pentru a doua oară în victime.
Publicarea acestor documente ar fi trebuit însoţită, în mod obligatoriu, de câteva precizări. În primul rând ar fi trebuit să i se dea lămuriri cititorului în legătură cu ce a fost, de fapt, reeducarea din închisorile Piteşti şi Gherla şi să i se explice ce anume a urmărit securitatea prin instrumentarea şi judecarea acestui proces. Apoi, ar fi trebuit scoase în evidenţă metodele bestiale prin care au fost smulse declaraţiile acuzaţiilor. De asemenea, ar fi trebuit făcute precizări în legătură cu regulamentele draconice care reglementau viaţa de zi cu zi a deţinuţilor în închisorile comuniste. Căci după înfiinţarea Securităţii (1949) şi, mai ales, după venirea consilierilor sovietici (au existat consilieri sovietici chiar şi pentru puşcării), nici măcar o simplă mutare a unui deţinut, dintr-o celulă în alta, nu mai era posibilă fără ştirea şi aprobarea celor de la Centru. Or, în aceste condiţii, a pretinde că în acea perioadă deţinuţii din închisorile Piteşti şi Gherla puteau circula, de capul lor, din celulă în celulă, puteau să amenajeze, cu de la ei putere, camere de tortură ori de anchetă şi puteau, chiar, să-şi procure (de unde?) instrumente de tortură (vână de bou, ciomege, răngi, etc.) şi de scris (hârtie, tocuri, cerneală, etc.) înseamnă, pur şi simplu, a minţi cu neruşinare pentru a-ţi acoperi ticăloşiile. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, ar fi trebuit ca editorii volumului să fi făcut apel la cât mai mulţi dintre supravieţuitorii cumplitului apocalips (eu însumi cunosc cel puţin zece dintre fostele victime care ar fi acceptat fără nici o reţinere să depună mărturie) să vină şi să dea lămuriri cât mai precise şi la obiect în legătură cu ceea ce a fost, de fapt, Piteştiul şi Gherla. Întrebările care au fost puse în scrisoarea trimisă de Popa Alexandru, scrisoare rămasă fără răspuns, ar fi trebuit să fie puse şi celorlalţi trei sau patru martori care au acceptat să depună mărturie căci , în felul acesta, s-ar fi putut evita digresiunile făcute de aceştia pe zeci de pagini, digresiuni fără nici o legătură cu problema propriu-zisă.
Trebuie totuşi să consemnez faptul că, în lapidarul „Cuvânt înainte” editorii îşi avertizează oarecum cititorul „că aceste documente sunt emanaţia autorităţilor comuniste şi, ca atare, reprezintă strict punctul de vedere al acestora”. Acest avertisment este însă prea firav pentru a putea pune în gardă pe cititorul neavizat să fie atent şi să „cântărească adevărul care transpare printre rânduri” , cum spun mai departe editorii, mai ales că el (avertismentul) vine imediat după un paragraf care sună aşa: „Culegerea de faţă se doreşte a fi doar un izvor de informaţie nudă, un instrument de lucru”. Dacă după o asemenea „culegere” (de documente) se va scrie istoria !... Am făcut această lungă digresiune pentru că reeducarea de la Aiud este continuarea, în alt context politic şi cu alte mijloace, a celei de la Piteşti, ambele urmărind acelaşi scop, nimicirea adversarilor politici prin siluirea conştiinţelor acestora şi prin uciderea ideii care a modelat conştiinţele respective. Aşa stând lucrurile, nu ar fi exclus ca, în curând, să apară pe piaţă, sub pretextul obiectivităţii tot necomentate, şi documentele reeducării de la Aiud (luări de poziţie, declaraţii sau chiar unele dintre „studiile” despre care am amintit), documente ce au fost obţinute aşa cum au fost obţinute, au fost înmănucheate în cunoscuta de acum „Cartea Albă „ a Aiudului pentru a servi (după cum s-a exprimat colonelul Crăciun) posterităţii la scrierea istoriei.

(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)

joi, 22 iunie 2017

Din secretele magiei albe si ale magiei negre ce le diferentiaza pe cele doua

Din secretele magiei albe si ale magiei negre ce le diferentiaza pe cele doua

Obiectivele urmarite in magia alba si cele din magia neagra sunt diametral opuse. Practicantul magiei albe, de exemplu, respecta sentimentele celorlalti, nu isi foloseste niciodata puterile pentru a actiona sau pentru a interveni in viata unei terte persoane, fara sa fi fost invitat sa o faca; el nu nutreste nicio dorinta de razbunare si ramane absolut indiferent in fata oamenilor rauvoitori sau gelosi, vizavi de cei care au intentii nu tocmai curate. El isi impartaseste stiinta, experientele, descoperirile si cunostintele cu persoanele care isi manifesta dorinta ori nevoia de a le cunoaste. Slaveste si respecta zeitatile, ingerii, spiritele si natura, intotdeauna isi arata recunostinta si gratitudinea pentru ceea ce obtine; nu se foloseste niciodata de manevre ipocrite sau inselatoare pentru a-i controla sau a-i domina pe cei din jurul sau.
In schimb, practicantul magiei negre, care ia in deridere sentimentele celorlalti, se foloseste de emotiile si de punctele lor slabe si le exploateaza la maximum, pentru a-si domina mai bine anturajul. El isi foloseste puterile magice si forta sa intunecata pentru a incerca sa-i domine pe oamenii din preajma. Cu ajutorul puterilor magice pe care le are, practicantul magiei negre isi hraneste in mod constant resentimentele si isi satisface dorintele de razbunare. In plus, el se organizeaza tot timpul pentru a-i tine sub puterile sale pe cei pe care ii considera a fi adversari sau inamici, de asemenea este gelos fata de cunostintele sale, fata de rezultate, de experiente, de descoperiri. Vrajitorul negru exploateaza elementele, ingerii cazuti si alte creaturi diabolice, intr-un mod egoist si spre propriul profit. El ii manipuleaza pe ceilalti si incearca tot timpul sa ii supuna puterilor sale pentru a-i controla mai bine si a-i domina.
Dupa cum v-ati putut da seama cu usurinta, cele doua tipuri de magie se afla intr-o opozitie totala. Totusi, magia alba nu este intotdeauna de o inocenta perfecta si de un altruism maiestuos, iar magia neagra nu e intotdeauna asa de amenintatoare, cruda si sinistra cum ar parea la prima vedere. De exemplu, este oare rea o persoana atunci cand face un ritual de magie neagra menit sa protejeze acea persoana sau pe cei din familia sa de un rau trimis de un practicant al magiei negre, gelos si periculos? Si este oare perfect inocent si onest cel care face un ritual de magie alba cu scopul de a-si atrage partenerul in dragoste, chiar daca stie ca persoana vizata prin ritual doreste cu orice pret sa ramana libera? In primul caz avem de-a face cu un vrajitor care doreste ca prin intermediul magiei neagre sa se protejeze pe sine sau pe ai sai, fapt ce pare absolut legitim. Al doilea exemplu ne ofera imaginea unui practicant al magiei albe, care doreste sa ingradeasca libertatea unei persoane, fara consimtamantul acesteia. Cine este alb? Cine este negru? Dupa cum vedeti, totul depinde de starea de spirit, de atitudine, de sentimente profunde, dar si de cel mai important lucru valabil atat pentru magia alba, cat si pentru cea neagra: intentia care determina ritualul.


Aveti cosmaruri noaptea ? Iata cateva modalitati simple pentru a scapa de ele ...


Aveti cosmaruri noaptea ? Iata cateva modalitati simple pentru a scapa de ele ...
Cuvantul englezesc care inseamna „cosmar”, nightmare, este derivat de la numele reginei elfilor din mitologia irlandeza, Morrigain, despre care se credea ca este un demon malefic feminin care ii viziteaza pe barbati in somn si are relatii ***uale cu acestia. Asadar, despre visele erotice se credea ca erau experiente propriu-zise.
In vechime, se credea ca aceste cosmaruri erau cauzate de diavol, care reusea sa se strecoare in visurile oamenilor in incercarea rau intentionata de a provoca stres si necazuri.
Din fericire, existau si leacuri impotriva cosmarurilor pentru cei care sufereau frecvent de asemenea dereglari. O metoda ar fi sa-ti pui pantofii sub pat cu varfurile spre exterior. De asemenea, orice fel de cruci sunt foarte eficiente. Poti sa dormi cu bratele incrucisate pe piept sau sa-ti asezi sosetele in forma de cruce la picioarele patului.
O alta posibilitate ar fi sa porti la gat un colier de coral rosu, ca sa-ti asigur un somn tihnit si odihnitor. Coralul rosu te apara si de deochi. Te mai poti apara de cosmaruri si daca bati un cui de sicriu in tocul usii.

vineri, 16 iunie 2017

Discul genetic


Discul genetic

Acest artefact neobișnuit pare să înfățișeze procese pe care savanții moderni le pot observa numai la microscop. În special – oricât de ciudat sună –, acest disc pare să arate procesul concepției și dezvoltării embrionului uman. Mai mult, imaginile prezintă o variantă bizară a capului de om.
Discul est confecționat dintr-un matrial extrem de dur, al cărui proces de creare este necunoscut. Așadar, cel puțin teoretic, ar fi fost imposibil ca Discul genetic să fie produs de o cultură din antichitate.


Carlo Gambino

Carlo Gambino sau "Don Carlo" Gambino s-a născut în 1902 în Sicilia, Italia și moare în 1976 în New York, SUA. Acesta a fost un gangster american de origine italiană, mafiot ce a devenit șef al familiei Gambino, fiind unul dintre cei câțiva șefi mafioți prezenți la Convenția Apalachin din 1957. Gambino a stat 22 de luni în închisoare (1938-1939) și a trăit până la vârsta de 74 de ani când a murit de infarct în patul său "într-o stare de grație" conform unui preot. Don Carlo a avut doi frați, Gaspare Gambino, care mai târziu s-a căsătorit și nu a fost niciodată implicat în Mafie și Paolo Gambino, care a fost preluat conducerea familiei Gambino.

joi, 8 iunie 2017

Citate de Sigmund Freud care spun multe despre noi


1. Venim pe lume singuri si singuri plecam din ea.

2. Noi nu ne intalnim intamplator… Noi intalnim doar acele persoane pe care deja le cunoastem in subconstientul nostru.

3. Cei mai multi oameni nu isi doresc libertate deoarece asta inseamna responsabilitate. Iar responsabilitatile ii sperie pe oameni.

4. Misiunea de a-l face pe individ fericit nu era in planul de creare a lumii.

5. Cu cat omul este mai perfect la exterior, cu atat mai multi demoni are in interior…

6. Din pacate, aflate sub presiune, emotiile nu mor. Ele tac. Dar continua sa influenteze omul din interior.

7. Cel ce iubeste multe femei – le descopera. Cel care o iubeste doar pe una – descopera iubirea.

8. Sa nu cauti putere si incredere in sine in alta parte. Trebuie sa le cauti in tine. Mereu acolo au fost.

9. La un om care mereu munceste, rar vin oaspeti – la un ceainic care fierbe mustele nu umbla.

10. In evul mediu m-ar fi ars pe mine, acum ard doar cartile mele.

11. Uneori, tigara e doar o tigara.

12. Iubirea si munca – acestea sunt pietrele patrate care stau la baza omenirii.

13. Invidia este distrugatoare.

14. Noi nu scapam de greselile pe care le fac altii, iar noi radem de ei.

15. Nu este nimic mai scump decat boala si ignorarea ei.

16. Nimic nu ne costa mai scump in viata decat boala si … prostia.

17. Masele niciodata nu au dorit sa cunoasca adevarul. Ele vor iluzii fara de care nu pot trai.

18. Parafilia poate fi considerata doar lipsa sexului, restul – e o chestiune de gust.

19. Primul om care a aruncat o injuratura in locul unei pietre a fost creatorul civilizatiei.

20. Primul simptom al prostiei este lipsa totala a rusinii.

21. Visurile sunt drumul regesc spre inconstient.

22. Fiecare persoana are dorinte pe care nu le spune nimanui si dorinte pe care nu le recunoaste nici el insusi.

23. Omului ii este caracteristic sa pretuiasca si sa-si doreasca ceea ce nu poate avea.

24. Unicul om cu care sa te compari esti tu, cel din trecut. Si singurul, fata de care trebuie sa fii mai bun esti tu, in prezent.

25. Omul nu renunta niciodata la nimic, el doar isi schimba placerile.

26. Marimea personalitatii tale este egala cu problema care te poate scoate din sarite.

Consideratii despre bautori (20)

– D-le doctor, imi tremura mainile tot timpul.
– Bei mult?
– Nu, mai mult dau pe jos…
.

Vorbe de duh despre bautura (19)

Petrecere mare într-un bloc. Bătaie în uşă:
– Deschideţi, Poliţia!
– Noi am chemat prostituatele, nu pe voi!
– Pe noi ne-au chemat vecinii voştri.
– Atunci mergeţi la ei!

Grupul ”recalcitrantilor „-Aiud,cetatea mortii


Grupul „recalcitranților”                                                                                                      

Categoria părinte: Închisori și lagăre                                                                                       Categorie: Aiud - cetatea morţii

Şi totuşi!... Cu toată râvna depusă de colonelul Crăciun şi de staff-ul lui de demolatori de conştiinţe, cu toate metodele drăceşti imaginate de aceştia pentru a înfrânge rezistenţa unor oameni aduşi în situaţii limită, Aiudul acelor vremuri de urgie nu a cunoscut doar prăbuşiri, ci şi înălţări, adevărate piscuri de rezistenţă şi de demnitate.
Este suficient să evocăm comportamentul exemplar al celor două figuri considerate simbol al tăriei de caracter şi al demnităţii umane, profesorul George Manu care a preferat să moară decât să facă fie şi cel mai neînsemnat compromis, şi prinţul Alexandru Ghica, cel care a rezistat cu stoicism aristocratic la toate încercările, uneori furibunde, ale colonelului Crăciun, de a-l îngenunchia, pentru a demonstra că, în această încleştare cu forţele răului, demnitatea condiţiei umane a fost salvată. Dar ei nu au fost singurii. Au fost însă cele mai proeminente figuri ale rezistenţeil a această criminală acţiune, rezistenţă reprezentată de un impresionant număr de oameni de toate categoriile. În toată perioada reeducării, Zarca, şi nu numai Zarca, ci şi unele secţii special amenajate pe Celular, au fost pline de aşa-numiţii recalcitranţi asupra cărora s-au făcut bestial de inumane presiuni fizice şi morale pentru a-i determina să cedeze.
În afară de aceştia care erau izolaţi şi straşnic de supravegheaţi, alţii, aleşi la întâmplare sau după criterii pe care nu le-am înţeles niciodată, erau împrăştiaţi , pentru a fi „contaminaţi” , printre cei deja reeducaţi din fabrică sau din aşa-zisele Cluburi care funcţionau în incinta închisorii propriuzise.
Ca şi în cazul căderilor, nici rezistenţele nu au fost la fel. Unii au rezistat eroic, cu ostentaţie, sfidând şi înfruntând pe asupritori, căutând parcă anume să întreţină între ei şi aceştia o permanentă relaţie de adversitate care să creeze acea tensiune spirituală care să le menţină şi să le potenţeze îndârjirea. Alţii au rezistat discret, cu un soi de umilinţă creştină, căutând să explice reeducatorilor de ce nu au ei posibilitatea sufletească să facă ceea ce li se cere. În sfârşit, o a treia categorie era cea a misticilor.
Aceştia, conştienţi fiind că lupta în care erau şi ei implicaţi transcende lumescul, dându-se în spirit, au rezistat cu seninătate, fără să cârtească, asumându-şi suferinţa ca pe o datorie a vieţiil or. Cei din primele două categorii au rezistat sperând încă la o salvare în veac, pe când cei din ultima categorie rezistau pentru a se salva în eternitate. Profesorul George Manu şi prinţul Alexandru Ghica făceau parte din această ultimă categorie.


(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)

miercuri, 7 iunie 2017

Picatrix cartea straveche de magie care ne invata cum sa manipulam energia cosmica

Picatrix cartea straveche de magie care ne invata cum sa manipulam energia cosmica

Picatrix, asa cum este numita astazi, este o carte oculta de magie, veche de circa 1.000 de ani. Ea are 400 de pagini, fiind initial scrisa in limba araba, sub titlul de “Ghayat al-Hakim”. Expertii cred ca a fost compusa in secolul al 11-lea, desi unii sustin ca a fost creata in prima jumatate a secolului al 10-lea. Lucrarea este impartita in patru carti propriu-zise.
Prin acest manuscris vechi, cititorul ar putea atrage si canalizeze energia Cosmosului, astfel incat un anumit eveniment se dezvolta in functie de vointa practicantului; astfel, se poate domina prin forta Universului natura si imprejurimile sale. Picatrix explica nu numai modul de a crea si insufleti statui magice si talismane, dar chiar vorbeste si despre orase intregi construite folosind principiile magiei astrologice.
In secolul al XIII-lea, regele Castiliei, Alfonso X (de asemenea, cunoscut sub numele de Alfonso Inteleptul) a ordonat traducerea textului arab si in limba spaniola. Versiunea textului in limba latina a castigat o popularitate notabila in Europa, intre XV si XVIII.
Continutul acestei carti vechi de magie este unul fascinant, iar in aceasta carte gasim referiri la magia talismanica si la aspecte astrologice pentru animale, plante, metale, pietre, etc. Picatrix ofera, de asemenea, o perspectiva asupra numerologiei si calendarului lunar, care se presupune ca ar ajuta la diverse ritualuri. Acest text vechi include diferite retete bizare pentru nenumarate vraji; probabil ca s-au folosit ingrediente la fel de periculoase ca hasisul, opiumul si alte plante psihoactive, ce au fost utilizate in cantitati mari pentru a induce stari alterate de constiinta si calatorii astrale.
Pentru contactarea spiritelor si stapanirea fortelor spiritelor, trebuiau folosite diverse ingrediente ca sange, sperma, urina, lacrimi si saliva, ce trebuiau amestecate impreuna in mod specific pentru a obtine cele mai bune rezultate.


Superstitiile sau credintele false in care un crestin nu ar trebui sa creada


Superstitiile sau credintele false in care un crestin nu ar trebui sa creada

Superstitia este o credinta primitiva in spirite bune si rele, in miracole, farmece, vraji etc. Chiar daca originea ei este primitiva, superstitia se intalneste si in viata noastra actuala. De cate ori nu ati spus: „Azi imi va merge rau pentru ca este marti, 13!” sau „Azi o sa am ghinion pentru ca mi-a taiat calea pisica neagra?!”
Parerea preotilor este ca superstitiile sunt credinte false mostenite de la inaintasi. Cine crede in superstitii falsifica adevarul, drept pentru care vinovatii suporta canoane. Redam in continuare superstitiile cel mai des intalnite si in care un crestin nu ar trebui sa creada:
* Credinta ca savarsirea Sfantului Maslu pentru persoanele care sunt bolnave are rostul de a grabi sfarsitul acestora. Dimpotriva, chiar si in cazul unor boli incurabile, avem datoria sa ne rugam, prin taina Sfantului Maslu, pentru tamaduirea si iertarea pacatelor celui in cauza, avand mereu incredere in puterea lui Dumnezeu.
* Credinta ca lipirea monedelor pe icoane arata indeplinirea anumitor dorinte.
* Credinta ca daca iti pui o dorinta scrisa in candela sau la icoane, ti se indeplineste.
* Credinta ca daca bati in lemn sau scuipi in san, te feresti de pericole probabile.
* Credinta ca ata rosie alunga deochiul la copiii mici.
* Credinta ca daca te mananca nasul sau ti se zbate ochiul, iti merge rau.
* Credinta daca arunci bani pe drum ori in ape atunci cand se merge cu un cortegiu mortuar, crezand ca astfel ii cumperi celui decedat „trecerea prin vami”.
* Este superstitie sa crezi ca nu e bine sa botezi in aceeasi apa mai multi copii. Singura regula care se respecta in cazul botezarii mai multor copii in aceeasi apa este ca daca trebuie botezat un baiat si o fata se scufunda in cristelnita mai intai baiatul si apoi fata, iar daca sunt mai multi baieti si mai multe fete, se boteaza intai baietii, apoi fetele. Toti primesc insa puterea sfintitoare a apei si pentru toti Taina Botezului este la fel de valabila.
* Credinta ca daca intalnesti preotul inseamna ca vei avea ghinion.
* Este superstitie sa crezi in vise si sa le povestesti si altora.
* E superstitie credinta ca daca dai bani de lunea, dai toata saptamana, credinta ca nu este bine sa te intorci din drum daca ai uitat ceva sau credinta ca nu e bine sa speli sau sa cosi vinerea, ori sa maturi prin casa seara.


luni, 22 mai 2017

Figurinele incase din aur


Figurinele incașe de aur

Acese figurine de aur ce reprezintă animale misterioase din America de Sud seamănă izbitor cu niște aparate de zbor, ceea ce te poat duce cu gândul la lucruri greu de crezut… Totuși, rămâne un mister ce anume a servit drept model pentru aceste obiecte.
În 1996, constructorii germani de modele aeronautice Algund Eeboom și Peter Belting au făcut mai multe teste, încercând să confirme ipoteza că figurinele sunt mașini zburătoare. Cei doi au construit replici ale figurinelor incașe de aur, la scara 1:16, și le-au echipat cu motoare și sisteme de control prin radio.