BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

duminică, 10 septembrie 2017

Aveti cosmaruri noaptea? Iata cateva modalitati simple pentru a scapa de ele…


Aveti cosmaruri noaptea? Iata cateva modalitati simple pentru a scapa de ele…

Cuvantul englezesc care inseamna „cosmar”, nightmare, este derivat de la numele reginei elfilor din mitologia irlandeza, Morrigain, despre care se credea ca este un demon malefic feminin care ii viziteaza pe barbati in somn si are relatii ***uale cu acestia. Asadar, despre visele erotice se credea ca erau experiente propriu-zise.
In vechime, se credea ca aceste cosmaruri erau cauzate de diavol, care reusea sa se strecoare in visurile oamenilor in incercarea rau intentionata de a provoca stres si necazuri.
Din fericire, existau si leacuri impotriva cosmarurilor pentru cei care sufereau frecvent de asemenea dereglari. O metoda ar fi sa-ti pui pantofii sub pat cu varfurile spre exterior. De asemenea, orice fel de cruci sunt foarte eficiente. Poti sa dormi cu bratele incrucisate pe piept sau sa-ti asezi sosetele in forma de cruce la picioarele patului.
O alta posibilitate ar fi sa porti la gat un colier de coral rosu, ca sa-ti asigur un somn tihnit si odihnitor. Coralul rosu te apara si de deochi. Te mai poti apara de cosmaruri si daca bati un cui de sicriu in tocul usii.


Sursa: http://www.almeea.ro/aveti-cosmaruri-noaptea-iata-cateva-modalitati-simple-pentru-a-scapa-de-ele/

Farmece stravechi pentru alungarea ghinionului… Se spune ca ele chiar functioneaza!


Farmece stravechi pentru alungarea ghinionului… Se spune ca ele chiar functioneaza!
Inca din cele mai indepartate timpuri, pentru farmece au fost folosite recipiente din lut ars, intrucat ele conserva energia farmecelor pentru o lunga perioada de timp. De pilda, egiptenii puneau in morminte amfore cu obiecte personale si hrana pentru sufletul persoanei decedate. De-a lungul veacurilor, amforele au fost inlocuite cu vase din sticla, dar ritualul si-a pastrat aceeasi forta.
Unul dintre cele mai vechi farmece este cel al „sticlei vrajitoarei”. Procedeul este simplu: intr-o sticla se pun cuie, ace si cioburi de vesela. Apoi sticla e ascunsa sau ingropata in gradina. Se spune ca astfel se poate alunga ghinionul departe de casa.

Un alt farmec, prin care ne putem asigura protectia fata de ghinion, avem nevoie de:
* 45 g (3 linguri) sare
* 3 catei de usturoi
* 3 frunze de laur
* 3 varfuri de cutit de busuioc
* 3 varfuri de cutit de fenicul uscat
* 3 varfuri de cutit de salvie
* 3 varfuri de cutit de anason
* 3 varfuri de cutit de piper negru sau alb

La fiecare ingredient pe care-l puneti in sticla, rostiti urmatoarele cuvinte: “Sare care apara/ Pazeste-mi casa cu toate care se afla inlauntrul ei.” Dupa ce ati terminat, agitati cu putere sticla si spuneti: “Prin puterea acestor substante, conjur energiile protectoare a toate cate sunt bune sa imi pastreze casa in buna siguranta. Asa sa fie.” Ascundeti sticla cu mare grija, ca nu cumva sa fie deranjata.


Sursa: http://www.almeea.ro/farmece-stravechi-pentru-alungarea-ghinionului-se-spune-ca-ele-chiar-functioneaza/

Picatrix, cartea araba de magie cu retete de vrajitorie incredibile!

Picatrix, cartea araba de magie cu retete de vrajitorie incredibile!
 

Picatrix este o carte araba veche de astrologie si magie oculta, datand din secolul al 10-lea sau al 11-lea, si care a castigat notorietate pentru retetele sale magice. Picatrix, cu descrieri si vraji criptice astrologice, acopera aproape orice dorinta posibila sau imposibila. Cartea a fost tradusa si folosita de multe culturi de-a lungul secolelor si continua sa fascineze pe fanii oculti din intreaga lume.
Picatrix a fost scrisa initial in limba araba, fiind intitulata “Ghayat al-Hakim”, care se traduce prin “Scopul Inteleptului.” Cei mai multi cercetatori cred ca isi are originea in secolul al 11-lea, desi exista argumente bine sustinute ca ar putea data si din secolul al 10-lea. In cele din urma, scrierile arabe au fost traduse in spaniola, si mai tarziu in limba latina in 1256 pentru regele castilian Alfonso Inteleptul. In acest moment, cartea a preluat titlul latin Picatrix.


Sursa: http://www.almeea.ro/picatrix-cartea-araba-de-magie-cu-retete-de-vrajitorie-incredibile/

vineri, 1 septembrie 2017

Efectul licorii lui Bachus (6)





Efectul licorii lui Bachus (6)

- Tati, cum e cand esti beat?
- Pai mai Bula, vezi alea doua usi ?! Daca as fi beat eu as vedea patru in loc de doua.
- Tati, dar e doar o usa.

Invierea Domnului cu parintele Gheorghe Calciu * Aiud-Cetatea mortii


Învierea Domnului cu părintele Gheorghe Calciu - Închisoarea Aiud, anul 1980                    

Categoria părinte: Închisori și lagăre               

Categorie: Aiud - cetatea morţii
Învierea Domnului


...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară. In noaptea în care ştiam că este noaptea de Paşti, la ora 12 noaptea, am auzit clopotele din Aiud bătând.
Vuietul lor pătrundea foarte… spiritual. Adică nu era un vuiet ca şi când ai fi lângă el, cipătrundea prin ziduri. Era ca un mesaj pe care lumea de afară îl trimitea, lumea aceea care sărbătorea Învierea Domnului.
Şi am cântat „Hristos a înviat!“. La început în gând, pe urma am simţit nevoia să-l cânt nu cu voce tare, dar să mă aud eu însumi. Era o linişte mormântală şi orice mişcare din celule era reflectată în afară, pe culoar şi, sigur, gardianul m-a auzit cântând şi a venit la mine şi m-a insultat. Şi am hotărât să încetez să mai cânt ca să nu tulbur noaptea aceea Sfântă a Învierii. Mi-am adus aminte de tot ceea ce se întâmpla în copilăria mea… Cele mai dragi amintiri in perioada aceasta de izolare au fost relatia mea cu elevii de la Seminarul Teologic si amintirile copilariei. Era vorba de inocenta – inocenta copilariei si inocenta acelor tineri care ma sustinusera in timpul predicilor mele.
A doua zi dimineata garda se schimba la ora 7. Pe secţie la noi – era o secţie specială de sancţiuni, de pedepse -, erau şase gardieni (era o secţie mult mai mare). Ei veneau înşiruiţi unul după altul. Gardianul care era de serviciu intra în rândul celorlalţi şi cel care rămânea pe secţie deschidea uşa. Noi trebuia să stăm cu faţa la perete. El intra şi se uita să vadă dacă totul este în ordine. Şi n-aveam voie să ne întoarcem cu faţa din nou la uşă decât în momentul în care auzeam uşa încuindu-se.
În dimineaţa aceea de Paşti, nu m-am întors, n-am stat cu faţa la perete. Era un gardian… Dacă dumneavoastră aţi văzut un drac frumos, omul acesta era într-adevăr un drac frumos. Sigur că era un tânăr de ţară, un băiat subţirel, înalt, cu ochi albaştri, absolut angelici, cu o figură foarte frumoasă, totdeauna îmbrăcat elegant, cu costumul pe el. Ceilalţi veneau mai murdari. Era totdeauna foarte curat, foarte elegant. Însă avea o cruzime de neexplicat. Este greu de înţeles cum poate cineva care are o frumuseţe aşa de angelică să fie aşa de crud? Daca omul acesta nu bătea 5-6 deţinuţi în serviciul lui, probabil nu se simţea bine. Şi în general, în închisoare, sub teroare, sub spaime, este mai uşor să suporţi propria ta tortură decat sa auzi pe altul torturat. Când auzeai strigătele…
Majoritatea celor bătuţi erau deţinuţi de drept comun, pentru că erau puţini deţinuţi politici. Oamenii aceştia strigau când îi băteau. Noi tăceam, niciodată nu strigam. Dar ei strigau şi imaginaţia ta începea să lucreze. Şi-ţi închipuiai lucruri oribile. Era o strângere sufletească aşa de mare, încât ai fi preferat să vină să te bată pe tine, numai să nu mai auzi strigatele celuilalt. Şi acesta era unul din oamenii care găsea o plăcere din a-i tortura pe ceilalţi. În dimineaţa aceea când a deschis el uşa, eu mă rugasem toată noaptea la Dumnezeu. Poate am spus de sute, de mii de ori „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le“. De mii de ori poate. Ca să intre în mintea şi în inima mea adânc adevărul Învierii. Am stat cu faţa spre uşă când a intrat el, i-am spus „Hristos a înviat!“. Gardianul s-a uitat la mine, a întors capul şi s-a uitat la cei care erau în spatele lui. S-a întors din nou la mine şi-a spus „Adevărat a înviat!“.
A fost pentru mine ca o lovitură în creştetul capului. Şi am înţeles atunci că nu el mi-a spus „Adevărat a înviat!“, ci că a fost îngerul Domnului. Acela, care stând la mormânt, a spus femeilor mironosiţe: „Pentru ce căutaţi pe cel viu între cei morţi? Iată a înviat. Veniţi să vedeţi locul unde-l puseseră“. Prin gura lui îngerul mi-a confirmat Învierea, pentru că aveam nevoie de această confirmare si pentru ca Dumnezeu a vrut să-mi confirme prin gura vrăjmaşului meu adevărul acestei Învieri. Celula mea s-a umplut de lumină. Şi bucuria mea a fost aşa de mare, încât cele 5-6 ore până la prânz, când venea mâncarea, au fost în lumină şi bucurie spirituală.
Eram incredintat unui colonel politic al inchisorii care dadea ordine speciale pentru mine, in sensul rau al cuvantului, nu in sensul bun. Colonelul nu era un om rau atunci cand era beat. Atunci cand era treaz era foarte rau. Spre norocul nostru, al meu mai mult, era mai mult beat decat treaz. Asa ca l-am auzit venind la ora 12 pe culoar.
Culoarele aveau o rezonanta extraordinara. Auzeam pasii de pe culoar si stiam, ii recunosteam pasul, pentru ca urechea se ascute si spiritul urmareste fiecare miscare, asa incat stiai cine vine si stiai cu ce intentii vine.
Si m-am gandit ca intr-o piesa de teatru. Am sa stau cu spatele la perete. Am sa intorc fata spre el, am sa-l privesc in ochi si am sa-i spun “Hristos a inviat!“. Nu mai era ce fusese prima data. Nu mai era un impuls interior. Era ca intr-o piesa de teatru. Adica eu stiam ce-o sa-mi spuna el, el stia ce o sa-i spun eu, ne cunosteam reciproc. El stia incapatanarea mea, eu stiam capacitatea lui, putina lui imaginatie in care trebuia sa reactionezi exact asa cum il stiam. E destul. Si i-am spus “Hristos a inviat!”. El s-a uitat la mine si a spus: “L-ai vazut tu?”. Zic: “Domnule colonel, eu nu L-am vazut cand a inviat, dar cred in adevarul Invierii pentru autoritatea celor care l-au vazut, pentru apostoli, pentru ucenici, pentru martiri, pentru milioane de crestini care au murit slavind pe Hristos fie prin chinuri, fie prin moarte naturala, dar care constituie garantia ca Hristos a inviat. Dumneavoastra, stiti, ati vazut Polul Nord? Dar credeti in el pentru autoritatea atator oameni de stiinta. Nici pe Stalin sau pe Marx nu i-ati vazut decat in poza, dar credeti in ei pentru autoritatea comunistilor care vorbesc de ei”.
Cu cat vorbeam, cu cat argumentam logic, cu atat inima mea se intrista. Cu atat lumina din celula disparea. Pentru ca incercam sa argumentez logic, cu logica umana, un adevar care nu trebuie argumentat. Simpla pronuntare a lui “Hristos a inviat!” era suficient ca sa-l convinga pe el sau sa-l piarda. Si am inteles ca am facut un pacat si Dumnezeu m-a parasit. Ingerul care spusese “Adevarat a inviat“, care adusese lumina in celula plecase…
Va mai spun cateva lucruri. In perioada instalarii comunismului in Rusia incepuse activitatea brigazilor stiintifice. Au ajuns intr-un sat, au adunat satenii si le-au vorbit despre imposibilitatea invierii lui Hristos. Si la sfarsit au intrebat: “Are cineva de spus ceva?” Si s-a ridicat un preot de acolo, un rus. Era ca un taran. Si a spus: “Domnilor, eu as avea ceva de spus”. “Poftim la masa aceasta rosie”. “Eu sunt un om prost, ca si un taran. Nu stiu prea multe lucruri Dumneavoastra sunteti oameni destepti (la masa era chiar si un filozof). Dar un lucru tot am sa spun oamenilor acestia care sunt in sala. S-a sprijinit in masa rosie si a strigat “Hristos a inviat!” si toata sala a raspuns “Adevarat a inviat!“. Aceasta este cea mai mare demonstratie privind invierea lui Hristos. Si eu lovisem in adevarul credintei.


(Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa - Suferința ca binecuvântare)                

vineri, 11 august 2017

Primul om care a examinat sperma la microscop


Primul om care a examinat sperma la microscop

Părintele microbiologiei, Anton van Leeuwenhoek, a fost primul om care a examinat la microscop sperma umană. A prelevat mostra din părțile intime ale soției sale, după ce au făcut sex. La acea vreme ar fi fost considerat un păcat să obțină mostra prin „autosatisfacere”.
Anton van Leeuwenhoek este cunoscut drept primul microbiolog din lume. A primit recunoașterea Royal Society din Londra după ce a creat câteva lentile puternice, care au permis studierea lumii microscopice. Iar când Royal Society i-a solicitat să studieze lichidul seminal uman, van Leeuwenhoek a răspuns afirmativ.


Sursa:http://incredibilia.ro/6-adevaruri-istorice-erotice-care-nu-se-invata-la-ora-de-istorie/

marți, 1 august 2017

Luna astrul magiei albe si al magiei negre,astrul selenar are putere asupra noastra si a materiei

Luna astrul magiei albe si al magiei negre,astrul selenar are putere asupra noastra si a materiei

Luna joaca un rol foarte important in domeniul magiei. Mai intai, pentru ca magicienii au observat diversele sale faze (crestere, descrestere, luna plina, luna neagra), pentru a se folosi de ele in operatiile lor. Apoi, pentru ca luna insasi si entitatile ce o populeaza sunt des invocate in aceste operatii.
Luna este si astrul magiei albe si astrul magiei negre. Initiatii au subliniat aceste doua aspecte, pur si impur, benfic si malefic. La greci, cele doua aspecte erau personificate prin zeita Diana (sau Artemis) numita neprihanita Diana si prin zeita Hecate, divinitate a infernului. Luna e o regiune cu doua fete si fata a ascunsa are proprietatea de a aduna tot raul ce se face pe pamant. Pentru ca gandurile, sentimentele se deplaseaza: gandurile, sentimentele oamenilor inspirati de rau sunt atrase de aceasta fata ascunsa pe care stiinta initiatica il numeste conul negru. Conul negru trimite acest rau pe pamant sub forma influentelor nefaste; din aceasta regiune atrag vrajitorii entitati tenebroase care tulbura si pierd oamenii si extrag de asemenea elemente nocive pentru vrajile si conjuratiile lor.
Cat despre cealalta fata expusa influentei soarelui, e regiunea puritatii, regiunea ingerilor care aduc viata pura. Luna domneste peste ape. Daca vreti sa va purificati, sa deveniti precum apa limpede, trebuie sa va legati de luna, dar de regiunea superioara a lunii, pentru ca luna coordoneaza apele cristaline la fel de bine ca apele poluate. Cum soarele are afinitati cu focul si aurul, luna are afinitati cu apa si cu argintul. Cel ce stie sa lucreze cu luna se purifica. Puteti face acest lucru tinand in mana un obiect de argint, legandu-va de Arhenghelul Gabriel, care este Arhanghelul lunii – cum Mihail este Arhanghelul soarelui – si pronuntand numele sau. Perla, de asemenea, prin emanatiile sale si simbolismul sau are afinitati cu luna.
Luna actioneaza magnetic asupra mareelor, vegetatiei, dar si asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrajitorii folosesc in special sange menstrual pentru practicile magice. Sangele e un fluid care poarta forte si energii si in particular sangele menstrual, cu atat mai mult cu cat pierderea sa e asociata la femeie cu stari psihice determinate, care impregneaza acest sange.
Stiinta initiatica invata chiar ca entitatile lumii astrale sunt acolo, in jurul femeii, gata a se hrani cu emanatiile sangelui ei. Daca femeia nu e vigilenta, daca ea se lasa prada sentimentelor si gandurilor inferioare, sau pronunta rautati la adresa cuiva, aceste entitati pun stapanire pe emanatiile sangelui care se evapora si pot face astfel rau oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra in locurile sfinte in timpul perioadei de menstruatie. In realitate, menstruatia este neutra in sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gandurile sale, de sentimentele ei, si cum le foloseste. Cat despre vrajitoare, e cunoscut ca ele utilizeaza acest sange in mod constient pentru a-si realiza proiectele; ele impregneaza obiecte pentru a hrani larvele, elementalii, carora le cere apoi sa execute ordinele lor oribile.
Adesea, vrajitoarele se expun goale pentru a capta influentele lunii, pentru ca ele cunosc puterile nuditatii. In general, vesmintele formeaza un fel de ecran intre corp si aceste energii cosmice, si daca magicienii se expun goi, este pentru a avea mai multe posibilitati de a capta aceste energii, de a actiona asupra lor si de a le orienta in directia pe care o doresc. Numai ca, atunci cand vrem sa facem rau, nu atragem in noi decat curenti tenebrosi care circula prin spatiu, si ne expunem pericolului de a fi intr-o zi complet invadat si “posedat”.
Deci, vedeti, oricare ar fi fazele lunii, e posibil sa utilizati fiecare perioada pentru o munca spirituala determinata. Vreti sa va dezvoltati vointa sau sanatatea, sa aveti mai multa dragoste, intelepciune, lumina: asteptati primele zile a lunii crescatoare; si in timpul noptii, priviti luna, ridicati mana dreapta si spuneti: “Asa cum creste luna si se implineste in cer, tot asa toata fiinta mea se umple de sanatate, de vigoare… sau de lumina, dragoste, pentru a deveni un slujitor al Domnului.” Pronuntati formula de trei ori. Si pe timpul lunii descrescatoare, pronuntati formula contrara: “Asa cum luna descreste, tot asa acest defect, acest viciu al meu, se diminueaza si dispare, pentru gloria lui Dumnezeu.” Si aici pronuntati de trei ori formula ridicand mana. Daca faceti aceste exercitii regulat, cu convingere, veti avea rezultate.
Luna are mari puteri asupra materiei, de aceea ea joaca un mare rol pentru realizare, concretizare. Daca vreti sa intreprindeti o munca, sa realizati un proiect, sau daca vreti sa-i puneti capat, veti obtine rezultate mai bune daca stiti sa va serviti de influenta lunii.


Sursa:http://www.almeea.ro/luna-astrul-magiei-albe-si-al-magiei-negre-astrul-selenar-are-putere-asupra-noastra-si-a-materiei/

Fierul protejeaza impotriva influentelor rele dar este si metalul care le produce

Fierul protejeaza impotriva influentelor rele dar este si metalul care le produce

In mod obisnuit, fierul este considerat simbol al robustetii, al asprimii, al indarjirii, al rigorii excesive si al inflexibilitatii, insusiri pe care de altminteri calitatile fizice ale metalului nu le confirma decat in parte. In traditia biblica, precum si in China antica, fierul este opus aramei sau bronzului, ca un metal vulgar fata de unul nobil, ca apa fata de foc, nordul fata de sud, culoarea neagra fata de cea rosie, yin fata de yang. Epoca fierului este epoca dura, sfarsitul solidificarii ciclice, fata de care cea a aramei sau a bronzului este o etapa premergatoare. Fruntile de fier si din arama ale eroilor mitici, placile din fier si arama ale podului simbolic din legendele chineze exprima aceeasi polaritate.
Lipsa de noblete a acestui metal nu este o notiune constanta: dimpotriva, la multe popoare fierul a avut o valoare sacra, fie ca, avand o origine meteoritica, a fost considerat cazut din cer, fie ca, in cazul originii lui terestre, el confirma datele embriologiei traditionale. Dar simbolismul fierului este ambivalent, asemeni celui al artelor metalurqice: fierul protejeaza impotriva influentelor rele, dar este si cel care le produce, el este agentul principiului activ care modifica substanta inerta, dar si instrumentul satanic al razboiului si al mortii.
Modificarea materiei printr-un instrument ascutit are si ea un aspect pozitiv, deoarece uneltele din fier erau interzise la construirea Templului lui Solomon (Regi 3, 6, 7). In India, lucratul fierului este rezervat divinitatilor secundare. Egiptul antic identifica fierul cu oasele lui Seth, divinitate esentialmente tenebroasa. Dar fierul ii asigura samanului forta si eficacitate. De altminteri, este considerat simbol al fertilitatii sau protector al recoltelor: ambivalenta sa este peste tot legata de lucrul la forja.
Fierul, in conceptia despre lume a dogonilor din Mali, este contrariul simbolic al aramei. El este stapanul umbrei si al noptii in vreme ce arama este in mod esential simbolul luminii si al vietii. Din aceasta cauza, el este un atribut al demiurgului nefast Yurugu, vulpoiul palid, stapanul primului cuvant si al divinatiei, care porunceste noptii, secetei, sterilitatii, dezordinii, impuritatii mortii. Dar cel de-al doilea demiurg, Nommo, binefacator si calauza a omenirii, stapanul absolut al cerului, apei, al sufletelor, al fecunditatii limiteaza actiunile dezordonate ale demiurgului Yurugu. Omul nu este supus dualitatii acestor forte antagonice, si fierarul creat de Nommo isi poate supune fierul pentru a face din el sapaliga, baza agriculturii, si armele de vanatoare si de razboi. Din Yurugu si-a facut un prieten tainic de care femeia se teme, dar de pe urma caruia omul stie sa traga foloase. Vulpoiul palid sau inlocuitorul lui, sacalul, este animalul divinatoriu cel mai mult folosit de dogoni, popor la care fierarul adesea cumuleaza si functiile de prezicator.
La populatiile watchaga (bantu hamitizati din Kilimandjaro), femeile poarta coliere si bratari din fier care ajuta la procreare si la vindecarea copiilor bolnavi. In ce-i priveste pe tivi (populatie din Nigeria de Nord), la ei fierul asigura relatia dintre vii si morti.

Sursa:http://www.almeea.ro/fierul-protejeaza-impotriva-influentelor-rele-dar-este-si-metalul-care-le-produce/

Efectul licori lui Bachus (5)

Intra un tip intr-un bar si tipa la un alt tip :
-Ma-ta e o curva, bai!
Toata lumea se astepta ca tipul sa se ridice si sa-l bata pe celalalt, dar nu se intampla asa,isi vede mai departe de bautura lui. Trec cinci minute si tipul intra iar si striga:
-Aseara am fu**t-o pe ma-ta, bai !
Asta ramane iarasi calm.
Mai vine si a treia ora si tipa, la acelasi tip:
-Aseara i-am dat m**e lu' ma-ta !
La care tipul raspunde:
-Du-te bai tata acasa ca esti beat !

Reeducarea de la Aiud,continuarea celei de la Pitesti * Aiud ,cetatea mortii


Reeducarea de la Aiud, continuarea celei de la Pitești                                                       

Categoria părinte:   Închisori și lagăre                                                                                         Categorie: Aiud - cetatea morţii

Am afirmat, cu altă ocazie, că reeducarea de la Aiud Este continuarea celei care avusese loc, cu mai bine de zece ani înainte, la Piteşti, în sensul că aici s-a încercat să se desăvârşească ceea ce se începuse, atunci, acolo: compromiterea totală şi iremediabilă a unor oameni şi a idealurilor lor.
Bineînţeles, datorită faptului că cele două experimente au avut loc în contexte istorice diferite, precum şi faptului că oamenii asupra cărora s-a acţionat erau diferiţi, între ele, pe lângă asemănările de rigoare, au fost şi o serie de deosebiri. La Piteşti, de exemplu, unde subiecţii asupra cărora se acţiona erau cu toţii tineri, proaspăt arestaţi, şi deci robuşti din punct de vedere fizic şi având, pe deasupra, şi un moral excelent datorită faptului că toţi erau puternic ancoraţi într-un ideal în care credeau cu tărie, au fost întrebuinţate împotriva lor, pentru a li se înfrânge cerbicia, metode de o ferocitate ieşită din comun. Aplicându-li-se teroarea continuă, în decurs de numai câteva luni, aproape toţi au fost vidaţi de personalitate şi transformaţi în adevăraţi roboţi care executau fără să cârtească tot ce li se ordona. Un nefericit care a avut neşansa să treacă prin acel iad, îmi spunea că seara, atunci când li se ordona să se pregătească pentru şedinţa de tortură, toţi, cu o docilitate de animale dresate, îşi scoteau un ciorap din picior şi şi-l îndesau singuri în gură pentru a-şi înăbuşi ţipetele. Mai mult decât atât, unii dintre ei erau în aşa hal de dezumanizaţi încât nu mai era nevoie să fie luaţi cu forţa de călăi pentru a fi băgaţi cu capul în tineta cu murdărie, ci era suficient să li se ordone, „treci la tinetă” , pentru ca ei, ca nişte adevărate automate, să meargă şi să-şi bage singuri capul în urină şi excremente. Aceasta a fost la Piteşti. La Aiud însă nu a fost nevoie să se acţioneze atât de dur deoarece oamenii de aici nu mai aveau nici rezistenţă fizică, nici pe cea morală a celor de la Piteşti. Majoritatea dintre ei erau oameni în vârstă, uzaţi fizic şi moral de lunga perioadă de detenţie pe care o aveau în urma lor, motiv pentru care erau mult mai vulnerabili decât cei de la Piteşti. Astfel că aici au fost suficiente măsurile doar aparent mai blânde ca: izolările, frigul, înfometarea, neacordarea de asistenţă medicală celor bolnavi, promisiunile că vor fi eliberaţi, şantajul,etc., pentru ca oamenii să capituleze. Şi mulţi au capitulat. Unii au făcut-o decent, cu un soi de jenă, renunţând anevoie la trecutul şi la visele lor. „Ce vrei dragul meu, nu mai pot. Iartă-mă. Atât mi-a fost menirea” , a răspuns unul dintre ei unui intransigent care i-a reproşat căderea. Alţii au făcut-o blazaţi şi indiferenţi de parcă nu era vorba de ei şi de lupta lor de o viaţă, iar alţii au făcut-o cu un fel de înverşunare (voluptatea prăbuşirilor despre care am aminti) cu ură chiar împotriva lor şi mai cu seamă, împotriva celor care nu făceau ca ei.
De asemenea, între cele două experimente mai există o deosebire. La Piteşti, pe lângă scopul principal al reeducării care era schilodirea fizică şi sufletească a victimelor, precum şi uciderea idealurilor lor, se mai urmărea şi obţinerea de informaţii în legătură cu ceea ce subiecţii supuşi reeducării tăinuiseră în timpul anchetelor de la Securitate. În acest scop, în prima fază a reeducării de la Piteşti denumită „demascarea externă” ,victimele erau supuse unor severe anchete în legătură cu ceea ce nu spuseseră Securităţii. Informaţiile astfel obţinute erau centralizate şi triate de Țurcanu care le preda periodic Ministerului de Interne. Metoda s-a dovedit foarte productivă deoarece mai mult de jumătate din arestările efectuate de Securitate în perioada 1950-1955 şi chiar mai târziu au fost făcute pe baza informaţiilor smulse celor anchetaţi în timpul demascărilor externe. În felul acesta Securitatea a intrat în posesia unor preţioase informaţii în legătură cu nucleele de rezistenţă rămase în libertate şi a avut posibilitatea să-şi planifice arestările în funcţie de periculozitatea şi de importanţa pe care o prezentau grupurile respective. Unele dintre aceste persoane vizate de Securitate au fost lăsate în libertate pentru a fi urmărite în vederea descoperirii unor noi legături, până în 1958-1959 când, în sfârşit au fost arestate. În reeducarea de la Aiud, această fază a „demascărilor externe” nu a existat deoarece la data respectivă (1962), mişcărilor de rezistenţă din ţară fuseseră anihilate şi Securitatea, bine organizată avea acum alte posibilităţi de informare şi de supraveghere a cetăţenilor. Şi apoi, în 1962 la Aiud se urmărea cu totul altceva decât la Piteşti în 1949-1950. Aici se urmărea uciderea unor conştiinţe şi compromiterea iremediabilă a unor oameni care datorită unor probleme de conjunctură urma să fie puşi în libertate. Din aceste motive, la Aiud s-a pus accent deosebit pe cea de a doua fază a reeducării care la Piteşti se numea „demascarea internă” şi în care subiecţii erau constrânşi să-şi descopere sau să inventeze pe seama lor şi pe seama celor dragi lor cele mai mari şi mai cumplite vicii şi păcate. Majoritatea celor de la Piteşti, de exemplu, chiar şi cei care nu aveau surori, îşi violaseră surorile, mamele tuturor erau curve şi incestuoase, culcându-se cu proprii lor feciori, iar taţii trebuia neapărat să fie excroci, depravaţi şi beţivi. Nu conta faptul că toate acestea erau aberaţii şi că nimic nu era adevărat.
Important era ca ele să fie spuse odată, de două ori, de nouă ori, în faţa celorlalţi, până când şi cel care le inventase începea să creadă că sunt adevărate. De bună seamă că politrucii de la Aiud care conduceau reeducarea cunoşteau bine ceea ce se întâmplase la Piteşti şi felul în care reacţionază oamenii aduşi în situaţii limită pentru că, ei au aplicat aici metodele verificate la Piteşti. După cum am arătat cu altă ocazie, la Aiud s-a acţionat mai întâi asupra personalităţilor, a liderilor spiritului care constituiau, pentru marea masă a celorlalţi deţinuţi, exemple de urmat. Speculându-le slăbiciunile ,neputinţele şi spaimele au reuşit să-i determine, pe unii dintre ei, să facă declaraţii aberante pe care, astăzi, săptămânalul „Timpul” le publică ca fiind adevăruri de necontestat. La fel ca şi cei de la Piteşti, ei au inventat pe seama lor şi pe seama Mişcării Legionare şi a personalităţilor marcante ale acesteia tot felul de vicii şi de păcate care de care mai cumplite şi mai neverosimile.
Conform acestor născociri, toţi legionarii aveau neapărat instincte criminale şi porniri huliganice, toţi erau beţivani şi scandalagii şi făceau prăpăd pe unde treceau. În aceste declaraţii, toate acţiunile şi activităţile lor erau răstălmăcite şi prezentate pe dos decât au fost în realitate. Toate taberile de muncă legionare au fost, după relatările acestor apostaţi, cuiburi de desfrâu şi orgii, şi locuri ideale unde îşi perfectau educaţia viitorii asasini.
Iată ce se spune despre tabăra de la Carmen Sylva, de exemplu :„Locul unde s-a organizat această tabără a fost dăruit de familia marelui bogătaş Movilă. Printre cei care au vizitat tabăra , un număr destul de mare l-au reprezentat doamnele şi domnişoarele din înalta societate, care, atrase de curiozitate au dorit să cunoască pe tinerii „trăzniţi” în căutarea de distracţii tari. Aşa s-a stabilit o serie de aventuri galante, în special cu mulţi dintre şefii legionari, care nu s-au lăsat prea mult rugaţi să cedeze.
Dacă şi pe această cale se perfecta o cât mai strânsă colaborare legionaro-burgheză nu-i mai puţin adevărat că, în tabără , şi indeosebi aici, la Carmen Sylva, s-a perfectat educaţia viitorilor asasini” . În episoadele anterioare am reprodus, pe larg, mai multe asemenea declaraţii absurde, aşa încât consider că orice alte comentarii sunt de prisos.

(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)

Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/640-reeducarea-de-la-aiud-continuarea-celei-de-la-pitesti

sâmbătă, 22 iulie 2017

Al Capone



Al Capone a fost unul din cei mai temuți gangsteri americani din anii 1920 - 1930. Fiu al unei familii de imigranți italieni din zona Napoli, Al Capone a reușit să domine întreaga lume interlopă din Chicago(cel mai important oraș al mafiei italine din America), ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată („Chicago Outfit”), obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale și din rețele de bordeluri. Perioada Prohibiției a reprezentat vârful afacerilor sale, deoarece din traficul ilegal de băuturi alcoolice a reușit să-și înmulțească "câștigurile". Chiar și până în ziua de astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor, Al Capone camuflându-și sursele încasărilor sale, prin unele afaceri aparent banale ca spălătorii, vânzare de mobilă veche și antichități etc., pe care le prezenta ca fiind ocupația sa oficială.
Deși a reușit multă vreme să se sustragă din fața justiției și să nu fie niciodată găsit vinovat pentru crimele violente comise de "indicatul crimei" pe care l-a condus, cariera sa de gangster s-a încheiat de fapt în 1931, când guvernul federal a reușit să-l facă judecat și condamnat pentru evaziune fiscală. A petrecut în continuare mai mulți ani în închisori, între care vestita Alcatraz, unde a fost inchis în detenția sa cea mai lungă.
Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în Florida, bolnav de neurosifilis. A murit în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 48 ani. Poreclit "Scarface" din cauza cicatricilor de pe față - urme ale unor confruntări violente, și "The Big Fellow" din cauza poziției lui de conducător de bandă, Al Capone a devenit un simbol al gangsterismului american și italo-american.

marți, 18 iulie 2017

Efectul licori lui Bachus (4)


Un beţiv intră intr-o biserică catolică şi se duce direct la confesare. Intră in cabină şi nu zice nimc.
Popa, nedumerit, işi drege vocea incercand să-i atragă atenţia omului. Asta nimic. Dupa un timp, bate popa de 3 ori in peretele despărţitor, la care beţivul raspunde:
- N-are rost sa baţi, nici eu nu mai am hartie.

Pablo Escobar



Pablo Escobar(1949-1993) a fost cel mai important traficant de droguri din lume. Acesta a făcut o avere de 30 de miliarde de dolari din afacerea cu drogurile. În anul 1975, Escobar a început să-și dezvolte afacerile cu cocaină. A condus chiar și un avion de câteva ori în propria persoană, de regulă între Columbia și Panama, pentru a transporta drogurile spre America. Mai târziu el a cumpărat 15 avioane și șase elicoptere noi. Inițial, contrabanda de cocaină o realizau prin ascunderea ei în anvelope vechi de avion, un pilot putând câștiga până la $500.000 per zbor, în funcție de cât de multe droguri reușea să transporte.
Perioada anilor `80 i-a adus lui Escobar un renume internațional datorită extinderii traficului cu droguri în țări precum SUA, Mexic, Puerto Rico și Republica Dominicană.
În 1989, revista americană Forbes îi atribuie un profit de 3 miliarde USD, în timp ce cartelul lui Escobar deținea controlul a 80% din piața mondială de cocaină, devenind cel mai mare traficant de cocaină din lume. El își clădește o imagine de Robin Hood modern, ajutând săracii construindu-le case, biserici și implicându-se activ în dezvoltarea fotbalului columbian.
Declinul imperiului lui Escobar începe în 1991, când guvernul columbian declanșează un război împotriva cartelul drogurilor condus de acesta. Simțiind perioculul, Escobar încearcă să fugă în Germania, cerând azil politic pentru el și familia sa, însă autoritățile germane îi resping cererea. Războiul împotriva lui Escobar se încheie pe 2 decembrie 1993, odată cu uciderea acestuia. În cei aproape 18 ani în care a condus cel mai mare imperiu al drogurilor, numele de Pablo Escobar este asociat cu uciderea a peste 200 de politiști și 600 de civili.


miercuri, 12 iulie 2017

Traditii si superstitii legate de oua


Traditii si superstitii legate de oua

Majoritatea civilizatiilor antice considerau ca oul e simbolul Universului. Un mit grecesc incantator povesteste nasterea lumii. Aparent, noaptea a fost sedusa de catre vant si a depus oul primordial. Din ou s-a nascut Eros, zeul iubirii. Cele doua jumatati ale cojii oului au devenit cerul si pamantul. Pe langa faptul ca ofera o explicatie a lumii, acest mit demonstreaza ca pentru existenta cerului si a pamantului este necesara iubirea.
Vechii japonezi credeau ca pamantul a fost creat dintr-un ou de cocos. La fel, indienii credeau ca lumea a fost creata dintr-un ou care continea esenta zeilor Brahma, Visnu si Siva. Locuitorii din Hawaii credeau ca insula lor a aparut dintr-un ou urias depus de o pasare.
Ouale cu galbenus dublu sunt un semn de noroc. Totusi, in unele parti ale Angliei, un ou cu galbenus dublu e semn de moarte. Aproximativ un ou la o mie are galbenus dublu. Ouale acestea sunt produse de gaini care abia au inceput sa oua (pentru ca ciclul lor de reproducere inca nu este foarte bine reglat) sau de catre gainile care ovuleaza prea repede. Daca mananci un ou cu galbenus dublu de Paste e semn de noroc.
Adesea, oamenii ciocnesc coaja dupa ce mananca un ou fiert. Alteori, strapung cu lingura partea de jos. Aceasta practica face sa fie evitat ghinionul si deriva din vechea credinta ca vrajitoarele adunau coji de oua pentru a face vraji impotriva navigatorilor. Unii credeau chiar ca vrajitoarele se deplasau calare pe coji de oua. Daca visezi un ou inseamna ca in viata ta va aparea sau va creste ceva nou.


Charles „ Lucky ” Luciani




Charles "Lucky" Luciano a fost unul dintre cei mai mari gangsteri americani, fiind capul mafiei new yorkeze. Era considerat părintele crimei organizate moderne în America,deoarece a reușit să împartă New York City la cinci familii diferite de crimă organizată, fondând prima comisie a mafiei new yorkeze. Acesta împreună cu Meyer Lansky, partenerul său, au avut un rol esențial în dezvoltarea Sindicatului Mafiei americane.
Lucky Luciano s-a născut în anul 1897 în Sicilia și venit în Statele Unitate ale Americii în 1906, împreună cu familia sa. Numele lui era Salvatore Lucania, însă a fost botezat din nou, mai tarziu, cu numele de Charles Luciano, fiind unul dintre miile de italieni cărora epoca prohibiției le-a schimbat statutul social, îmbogățindu-se datorită contrabandei cu băuturi alcoolice.
Anul 1920 a reprezentat momentul de ascensiune al lui Lucky Luciano, prin asocierea acestuia cu Frank Costello și Vito Genovese, punând bazele propriei sale afaceri, înființând o firmă de transport. Aceasta avea rolul de a-i oferi acoperirea perfectă pentru transporturile ilegale de alcool.În 1925 cei trei erau cei mai importanți jucători din New York pe piața neagră a băuturilor spirtoase. Importau whiskey direct din Scoția și din Canada și rom din Caraibe. Datorită legăturilor sale cu alte importante personaje din lumea interlopă, Luciano devenise un membru de seamă al mafiei din New York.


Mecanismul de la Antikythera

Mecanismul de la Antikythera

Ar fi fost foarte greu ca din lista de obiecte misterioase să lipsească Mecanismul de la Antikythera. Acesta este unul dintre cele mai vechi sisteme de calcul din lume. Este, probabil, primul computer analog din istorie și are un design incredibil de complex.
După zeci de ani de cercetări, istoricii au stabilit că mecanismul era folosit la stabilirea pozițiilor Soarelui și Lunii și mișcărilor planetelor pe cer. De asemenea, mecanismul de la Antikythera calcula când aveau loc eclipsele de Lună și evenimentele-cheie ale lumii de la acea vreme, precum Jocurie Olimpice.
Unii experți susțin că designul mecanismului de la Antikythera – un sistem de roți dințate din bronz – a fost o puternică sursă de inspirație pentru mecanismele similare construite în mileniul care a urmat.


luni, 3 iulie 2017

Efectul licori lui Bachus (3)


La scoala profa întreaba:
- Cine a zis ca pamântul se învârte?
- Galileo Galilei
- Când?
- Când iesea de la cârciuma..

Efectul licori lui Bachus (2)


Un barbat suna la Urgente:
– Veniti repede, baietelul meu a inghitit un prezervativ!
Dupa 5 minute, acelasi barbat suna din nou:
– Nu mai trebuie sa veniti, am gasit altul!

Efectul licori lui Bachus(1)




– Domnişoară, sunt gata să vă învăţ arta iubirii!
– Ok, deşteptule! Şi cât eşti gata să cheltui pentru a mă învăţa?

Zarca si Celularul * Aiud-Cetatea mortii



Zarca și Celularul                                                                                                                      
Categoria părinte: Închisori și lagăre                                                                                             Categorie: Aiud - cetatea morţii

Când, în urmă cu aproape doi ani, îndemnat şi de unii prieteni, m-am hotărât să abordez reeducarea de la Aiud şi să o prezint aşa cum am cunoscut-o şi receptat-o eu, am făcut-o cu speranţa că această mărturie a mea va contribui într-o oarecar emăsură la restabilirea adevărului în legătură cu ceea ce au fost, de fapt, atât această reeducare de la Aiud, cât şi toate celelalte asemenea acţiuni criminale iniţiate şi controlate de autorităţi în închisorile comuniste.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, încă de pe atunci, existau indicii că „oamenii de bine” din Serviciul Român de Informaţii, precum şi din alte structuri ale Noii Puteri din România intenţionau să dea publicităţii unele acte şi documente cu ajutorul cărora să denigreze şi să compromită pe unii dintre foştii deţinuţi politici precum şi idealurile pentru care aceştia au luptat şi s-au sacrificat. Se spune chiar (eu nu am văzut-o) că celebra „Carte Albă a Aiudului”, despre care am vorbit deja, ar fi fost expusă, pentru a fi consultată de către cei interesaţi, la Muzeul Literaturii Române de unde, însă, a fost retrasă, nu se ştie din ce motive, după numai 24 de ore.
Că aceste indicii nu au fost doar simple zvonuri o demonstrează apariţia, în prima jumătate a acestui an (1995), a unui volum intitulat „Memorialul ororii”, volum care conţine o parte a documentelor procesului intentat de către autorii morali ai reeducării din închisorile Piteşti şi Gherla, autorilor executanţi dintre care majoritatea au fost mai întâi victime şi numai după aceea călăi. Spun că volumul conţine doar o parte din documentele respectivului proces deoarece din el lipsesc interogatoriile din instanţă şi ultimul cuvânt al acuzaţiilor precum şi depoziţiile martorilor, atât ai apărării cât şi ai acuzării . Editorii motivează neconvingător că lipsa unora dintre documente (depoziţiile martorilor la proces şi ultimul cuvânt al acuzaţiilor) „se datorează fie absenţei lor din dosar, fie condiţiilor se stress (sic!) în care a avut loc selectarea materialelor de arhivă”, iar a altora (interogatoriile luate în instanţă inculpaţilor) se datorează că acestea „au fost consemnate de către grefier cu o scriere ilizibilă... descifrarea lor comportând riscul de impreciziune”. Or, publicarea acestor documente ar fi absolut necesară deoarece este de presupus că, cel puţin unii dintre inculpaţi, să fi retractat, în instanţă, cu ocazia interogatoriilor sau a ultimului cuvânt, declaraţiile smulse prin tortură în timpul anchetei, şi să fi denunţat astfel înscenarea juridică care avea loc.
Pentru că înscenare juridică a fost şi acest lucru ar fi trebuit specificat, nu aş vrea să fac editorilor acestui volum proces de intenţie, dar nu pot să nu remarc faptul că publicarea unor astfel de documente, sub pretextul obiectivităţii, nu contribuie, nici într-un caz, „la dezvăluirea imaginii reale a unor fapte istorice” aşa cum pretind editorii, ci - dimpotrivă - perpetuează confuzia (până acum abil întreţinută) care domneşte în jurul lor, aducând -în acelaşi timp grave prejudicii morale eroilor acestei cumplite tragedii, transformându-i pentru a doua oară în victime.
Publicarea acestor documente ar fi trebuit însoţită, în mod obligatoriu, de câteva precizări. În primul rând ar fi trebuit să i se dea lămuriri cititorului în legătură cu ce a fost, de fapt, reeducarea din închisorile Piteşti şi Gherla şi să i se explice ce anume a urmărit securitatea prin instrumentarea şi judecarea acestui proces. Apoi, ar fi trebuit scoase în evidenţă metodele bestiale prin care au fost smulse declaraţiile acuzaţiilor. De asemenea, ar fi trebuit făcute precizări în legătură cu regulamentele draconice care reglementau viaţa de zi cu zi a deţinuţilor în închisorile comuniste. Căci după înfiinţarea Securităţii (1949) şi, mai ales, după venirea consilierilor sovietici (au existat consilieri sovietici chiar şi pentru puşcării), nici măcar o simplă mutare a unui deţinut, dintr-o celulă în alta, nu mai era posibilă fără ştirea şi aprobarea celor de la Centru. Or, în aceste condiţii, a pretinde că în acea perioadă deţinuţii din închisorile Piteşti şi Gherla puteau circula, de capul lor, din celulă în celulă, puteau să amenajeze, cu de la ei putere, camere de tortură ori de anchetă şi puteau, chiar, să-şi procure (de unde?) instrumente de tortură (vână de bou, ciomege, răngi, etc.) şi de scris (hârtie, tocuri, cerneală, etc.) înseamnă, pur şi simplu, a minţi cu neruşinare pentru a-ţi acoperi ticăloşiile. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, ar fi trebuit ca editorii volumului să fi făcut apel la cât mai mulţi dintre supravieţuitorii cumplitului apocalips (eu însumi cunosc cel puţin zece dintre fostele victime care ar fi acceptat fără nici o reţinere să depună mărturie) să vină şi să dea lămuriri cât mai precise şi la obiect în legătură cu ceea ce a fost, de fapt, Piteştiul şi Gherla. Întrebările care au fost puse în scrisoarea trimisă de Popa Alexandru, scrisoare rămasă fără răspuns, ar fi trebuit să fie puse şi celorlalţi trei sau patru martori care au acceptat să depună mărturie căci , în felul acesta, s-ar fi putut evita digresiunile făcute de aceştia pe zeci de pagini, digresiuni fără nici o legătură cu problema propriu-zisă.
Trebuie totuşi să consemnez faptul că, în lapidarul „Cuvânt înainte” editorii îşi avertizează oarecum cititorul „că aceste documente sunt emanaţia autorităţilor comuniste şi, ca atare, reprezintă strict punctul de vedere al acestora”. Acest avertisment este însă prea firav pentru a putea pune în gardă pe cititorul neavizat să fie atent şi să „cântărească adevărul care transpare printre rânduri” , cum spun mai departe editorii, mai ales că el (avertismentul) vine imediat după un paragraf care sună aşa: „Culegerea de faţă se doreşte a fi doar un izvor de informaţie nudă, un instrument de lucru”. Dacă după o asemenea „culegere” (de documente) se va scrie istoria !... Am făcut această lungă digresiune pentru că reeducarea de la Aiud este continuarea, în alt context politic şi cu alte mijloace, a celei de la Piteşti, ambele urmărind acelaşi scop, nimicirea adversarilor politici prin siluirea conştiinţelor acestora şi prin uciderea ideii care a modelat conştiinţele respective. Aşa stând lucrurile, nu ar fi exclus ca, în curând, să apară pe piaţă, sub pretextul obiectivităţii tot necomentate, şi documentele reeducării de la Aiud (luări de poziţie, declaraţii sau chiar unele dintre „studiile” despre care am amintit), documente ce au fost obţinute aşa cum au fost obţinute, au fost înmănucheate în cunoscuta de acum „Cartea Albă „ a Aiudului pentru a servi (după cum s-a exprimat colonelul Crăciun) posterităţii la scrierea istoriei.

(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)